ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3185/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin contestația ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul Ministerul Justiției a solicitat în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acțiunii disciplinare și aplicării unei sancțiuni disciplinare mai dure executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea faptei. În motivare reclamantul a apreciat că referitor la la ind. IV lit. A) pct. 4 al hotărârii atacate, contrar celor reținute de Comisie, se arată că executorul judecătoresc are obligația de a detalia sumele reprezentând alte cheltuieli, de a le defalca pe categorii de acte sau operațiuni. În lipsa defalcării nu se poate dovedi efectuarea respectivei cheltuieli și sume ce o compun, întrucât nu se pot identifica elementele doveditoare corespunzătoare cheltuielii, așa cum rezultă din art. 65 indice 11 și art. 65 indice 12 din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea nr. 19/2010 a Congresului UNEJ, cu modificările și completările ulterioare. Privitor la aspectele reținute la pct. IV lit. E) pct. 7 al Hotărârii nr. 8/2019 a Consiliului de disciplină, Comisia Superioară deși a reținut că modalitatea de lucru abordată de executorul judecătoresc nu este cea mai indicată, fiind recomandabil ca executorul judecătoresc să-și schimbe modalitatea de lucru și să menționeze denumirea actelor direct în cuprinsul dovezilor de comunicare și nu prin act separat care ar genera confuzii și posibil situații de admitere a unor contestații la executare, totuși Comisia a considerat eronat că nu se impune o sancționare mai aspră a executorului. Cu privire la aspectele reținute de Comisie la filele nr. x și nr. 31 ale Hotărârii nr. 42/13.12.2019, respectiv pct. IV, lit. E) pct. 13 al hotărârii, reclamantul susține că își menține punctul de vedere arătat în cuprinsul Raportului de control nr. x/2018 din data de 13.0.32019 și ulterior în cuprinsul acțiunii disciplinare, potrivit căruia dispozițiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condițiile în care fie părțile interesate o solicită, fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuși la evaluarea imobilului și le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceluiași articol. Or, așa cum s-a reținut ca deficiență, în cuprinsul încheierii de stabilire a valorii de circulație a imobilului, întocmită în data de 21.08.2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prețului imobilului la suma de 47.920 RON potrivit dispozițiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente prevederile art. 836 alin. (3). Având în vedere aspectele prezentate, reclamantul a solicitat modificarea Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acțiunii disciplinare și aplicării unei sancțiuni disciplinare mai dure executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea faptei. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 97 din 27 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantul Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 42/13.12.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2019 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 97 din 27 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Justiției, a promovat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând în drept motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea, sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că prima instanță a omis să analizeze toate criticile invocate prin contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 42/15.12.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2020 Astfel, prin contestația formulată, reclamantul - Ministerul Justiției - a învederat și faptul că: "Privitor la aspectele reținute la pct. IV. Ut. E pct. 7 al Hotărârii nr. 8/2019 a Consiliului de disciplină, Comisia Superioară deși a reținut că modalitatea de lucru abordată de executotul judecătoresc nu este cea indicată, fiind recomandabil ca executorul judecătoresc să-și schimbe modalitatea de lucru și să menționeze denumirea actelor direct în cuprinsul dovezilor de comunicare și nu prin act separat care ar genera confuzii și posibil situații de admitere a unor contestații la executare, totuși Comisia a considerat eronat că nu se impune o sancționare mai aspră a executorului". Pe de altă parte, contrar opiniei Curții de Apel Cluj, recurentul a arătat că își menține punctul de vedere arătat în cuprinsul Raportului de control nr. x/2018 din data de 13.03.2019 și ulterior în cuprinsul acțiunii disciplinare, potrivit căruia dispozițiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condițiile în care fie părțile interesate o solicită, fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuși la evaluarea imobilului și le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceluiași articol. Or, așa cum s-a reținut ca deficiență în activitatea executorului judecătoresc, în cuprinsul aceleiași încheieri de stabilire a valorii de circulație a imobilului, întocmită în data de 21.08.2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prețului imobilului la suma de 47.920 RON, potrivit dispozițiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente dispozițiile prev. de art. 836 alin. (3). Este adevărat că instanța de executare este singura în măsură să efectueze controlul de legalitate al actelor de executare și să se pronunțe cu privire la anularea sau menținerea acestora, potrivit art. 720 C. proc. civ., însă aceasta nu exclude posibilitatea angajării răspunderii disciplinare pentru abaterile disciplinare săvârșite de executorul judecătoresc care pot consta, inclusiv în deficiențe legate de calitatea actelor de executare silită, indiferent dacă instanța care a efectuat controlul de legalitate a anulat sau a menținut aceste acte. În acest sens, recurentul a mențiomat că, prin Decizia nr. 810/27.09.2007, Curtea Constituțională a statuat că: "este firesc ca activitatea executorilor judecătorești să fie supusă controlului profesional, iar în situația în care sunt constatate abateri, aceștia să răspundă disciplinar". Între controlul de legalitate (jurisdictional) și cel profesional-administrativ există diferențe esențiale, la nivelul entității învestite cu efectuarea controlului, obiectului și efectelor. Așadar, răspunderea disciplinară se poate angaja indiferent de anularea sau nu a actelor de executare de către instanța competentă. În fine, recurentul a arătat că scopul aplicării sancțiunii disciplinare nu este de a anula/modifica actele de executare, ci de a corecta conduita profesională a executorului judecătoresc. Prin urmare, răspunderea disciplinară nu este condiționată de atacarea în instanța judecătorească a actelor executorului judecătoresc, de anularea/modificarea actelor de executare de către instanța judecătorească sau de angajarea răspunderii civile a executorului judecătoresc. Ca atare, referitor la posibilitatea angajării răspunderii disciplinare pentru fapte de natura celor reținute în acțiunea disciplinară, trebuie reținut că verificarea activității executorilor judecătorești de către inspectorii din cadrul Ministerului Justiției se realizează în baza prevederilor art. 62 din Legea nr. 188/2000, raportat la art. 101 din Regulamentul de aplicare al acestei legi și are în vedere calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, precum și comportarea acestora în raporturile de serviciu cu autoritățile publice și cu persoanele fizice și juridice. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că, in ceea ce privește modul de detaliere a cheltuielilor de executare, se poate observa cu ușurință din materialul probator, respectiv din copia încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, ca acestea au fost stabilite/evidențiate/detaliate conform celor 7 puncte/categorii de cheltuieli prevăzute la art. 670 alin. (3) din Noul C. proc. civ.. Raportat la dispozițiile art. 670 alin. (3) din Noul C. proc. civ., care enumera punctual care sunt categoriile de cheltuieli de executare, o alta forma de detaliere a acestora ar însemna o adăugire nejustificata la cerințele legii. In continuare a arătatat că nu se impune majorarea amenzii stabilite și aplicate de către Comisia de Disciplina, cuantumul acesteia, la care se adaugă și cheltuielile de judecata, fiind îndestulătoare pentru a atrage atenția executorului judecătoresc cu privire la deficientele constatate și a îndrepta conduita acestuia în privința modului de întocmire a actelor de executare constatate a fi neconforme cu dispozițiile legale. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 29 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează: Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței atacate din prezenta sentință și fața de obiectul cererii de chemare în judecată, soluția primei instanțe a fost aceea de respingere a acțiunii. În argumentele prezentate în susținerea soluției, instanța de fond a reținut, printre altele că, din modalitatea de formulare a motivării comisieI superioare rezultă că executorul judecătoresc nu a încălcat dispozițiile legale, deși este recomandabil să își schimbe modalitatea de lucru. Se mai reține că, prin cererea de chemare în judecată nu s-au prezentat argumente în sensul că executorul judecătoresc ar fi încălcat de fapt dispozițiile legale. În aceste condiții, curtea a apreciat că nu poate să procedeze la aplicarea unei sancțiuni mai grave executorului, ca urmare a faptului că modalitatea sa de lucru, deși s-a statuat că este legală, nu este recomandabilă. Cu privire la punctul IV lit. E) pct. 13 din Hotărârea atacată ministerul a arătat că își menține punctul de vedere potrivit căruia dispozițiile prevăzute la art. 836 alin. (3) devin aplicabile în condițiile în care fie părțile interesate o solicită fie în cazul în care executorul judecătoresc nu poate proceda el însuși la evaluarea imobilului și le exclud pe cele de la alin. (1) din cadrul aceleiași articol. Reclamantul a arătat că în cuprinsul aceleiași încheieri de stabilire a valorii de circulație a imobilului, întocmit în data de 21.08.2017 executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prețului imobilului la suma de 47.920, potrivit dispozițiilor art. 836 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente prevederile alin. (3). Astfel, judecătorul fondului a reținut că, atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unei sancțiuni în privința executorului, nici nu este necesară tranșarea fermă a modalității de interpretare a textelor legale menționate anterior. Este suficient să se observe că nu există nimic abuziv sau arbitrat în interpretarea însușită de executor, ceea ce exclude vinovăția acestuia și implicit aplicarea unei sancțiuni în sarcina sa. Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente in cauză. Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin Hotărârea nr. 8/23.08.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești s-a admis în parte acțiunea disciplinară promovată de petentul Ministerul Justiției împotriva executorului judecătoresc A. numit în circumscripția Judecătoriei Dej pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în neglijență în efectuare lucrărilor prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000, pentru care i-a aplicat executorului sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 RON și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.392,53 RON . Prin Hotărârea nr. 42/13.12.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești s-a respins contestația formulată de Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 8/23.08.2019 a Consilliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În esență, ceea ce se impută executorului judecătoresc a fost faptul că acesta are obligația de a detalia sumele reprezentând alte cheltuieli de a le defalca pe categorii de acte sau operațiuni. De asemenea, așa cum s-a reținut ca deficiență, în cuprinsul aceleiași încheieri de stabilire a valorii de circulație a imobilului, întocmită la data de 21 .08. 2017, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prețului imobilului în sumă de 47.920 RON, potrivit dispozițiilor art. 836 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai erau incidente dispozițiile prevăzurte de art. 836 alin. (3). În raport de normele legale incidente cauzei, recursul formulat este nefondat. Potrivit art. 837 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc stabilește prin încheiere definitivă prețul imobilului după ce, în prealabil, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 836 din C. proc. civ., care stabilesc procedura de evaluare a imobilului. Potrivit art. 836 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc identifică valoarea de circulație a imobilului prin încheiere. Dacă executorul judecătoresc consideră necesar sau la cererea părților interesate, va numi un expert care să stabilească valoarea de circulație a imobilului [alin. (3) al art. 836 din C. proc. civ..]. Astfel, după stabilirea valorii de circulație a imobilului, potrivit art. 836 din C. proc. civ., executorul va consemna prețul de pornire a licitației asupra imobilului prin încheiere definitivă, fără citarea părților, potrivit art. 837 din C. proc. civ. Partea nemulțumită de valoarea stabilită potrivit art. 836 din același Cod poate cenzura această valoare prin formularea unei contestații la executare împotriva încheierii prin care executorul a stabilit valoarea de circulație a imobilului, în condițiile art. 712 din C. proc. civ. Prin urmare, încheierea definitivă prevăzută de art. 837 alin. (1) din C. proc. civ. atestă cele stabilite potrivit art. 836, aspecte ce pot fi contestate în instanță de partea nemulțumită. În aceste condiții, așa cum s-a precizat anterior împotriva actelor de executare silită se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, potrivit art. 712 din C. proc. civ. Ca atare, potrivit acestei proceduri, executorul judecătoresc are două posibilități pentru a determina prețul imobilului urmărit, respectiv poate stabili el însuși valoarea de circulație a imobilului prin raportare la prețul mediu de piață din localitatea respectivă [art. 836 alin. (1)] sau poate apela la numirea unui expert dacă nu poate stabili el însuși această valoare sau când părțile solicită efectuarea expertizei [art. 836 alin. (3)]. Încheierea definitivă prevăzută de art. 837 alin. (1) din C. proc. civ. atestă cele stabilite potrivit art. 836, aspecte ce pot fi contestate în instanță de partea nemulțumită, pe calea contestației la executare. Prin urmare, se observă că dispozițiile art. 836 alin. (3) din C. proc. civ. asigură un grad ridicat de profesionalism în evaluarea imobilului, raportul de expertiză realizat fiind un reper și, în același timp, o garanție în lămurirea aspectelor executării. Executorul, pe baza raportului de expertiză, va emite încheierea, prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol, de stabilire a valorii imobilului, care va fi comunicată părților. Or, așa cum corect a reținut și instanța fondului, prevederile alin. (3) ale art. 836 din C. proc. civ. nu le exclud pe cele ale alin. (1) ale aceluiași articol, astfel că aș cum bine a punctat instranța de fond atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unei sancțiuni în privința executorului,este suficient să se observe că nu există nimic abuziv sau arbitrat în interpretarea însușită de executor, ceea ce exclude vinovăția acestuia și implicit aplicarea unei sancțiuni în sarcina sa. Așadar, contrar poziției exprimate de recurent, toate criticile de nelegalitate formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecință. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiției.