ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2018, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., a solicitat anularea Decizia RAGPGC_14557_2017 din data de 16.11.2017 de respingere a cererii de plată transmisa de A. aferenta Contractului de garantare nr. x/09.05.2016, cu consecința acceptării la plata a cererii de plata nr. x/24.08.2017, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate prin prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1904 din 04 iunie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național se Garantare pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantă A.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat ipotezele de nelegalitate reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar prin hotărârea dată aceasta cuprinde motive contradictorii, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive:

Raportat la motivarea instanței, recurenta a susținut că au fost încălcate disp. art. 8.1 lit. e) din Protocol cu privire la extrasul de cont si extrasul de credit.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut ca: "Reclamanta a transmis extrasul de cont al contului de credit, însă acesta nu îndeplinește exigentele impuse de articolul anterior menționat întrucât nu reies din mențiunile acestuia serviciu datoriei si data trecerii integrale la restanta.

Arată în continuare că nici datele menționate în adresa reclamantei nr. x/21.08.2017 referitoare la creditul restant nu acoperă cerința impusă de art. 8.1 lit. e) din Protocol, căci, astfel cum în mod judicios a aratat si emitentul actului atacat, pentru ca documentul sa poată fi echivalent al extraselor de cont ar trebui sa conțină cel puțin elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent si restant, numele, prenumele si sematura persoanelor autorizate sa reprezinte A.."

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 6 la Ordinul 2225/994/2009, serviciul datoriei pentru creditul nr. x/24.05.2016 rezultă din adresa nr. x/21.08.2017. Or, astfel cum a arătat prin acțiune, Fondul a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor de către recurentă, sens în care a comunicat A. adresa x/07.08.2017 prin care se menționa ca se returnează integral dosarul aferent beneficiarului B., pentru a reformula cererile de plata conform modelului prevăzut în Actul adițional nr. x/01.10.2015 la Protocol, Anexa 7, si solicitandu-se efectuarea anumitor modificări cum ar fi (ex. formatul cererii de plata, toate paginile certificate pentru conformitate, eliminarea documentelor suplimentare etc.) cât si faptul ca, din extrasele de cont curent si de credit aflate la dosar, nu rezulta, fara echivoc, serviciul datoriei si data trecerii integrale la restanta iar in schimbul acestora s-a dorit eliberarea unei adrese semnata de către reprezentații legali, prin care sa comunicam aceste informații.

Susține recurenta că, în ciudat faptului ca acesta a anexat furnizat, pe rând toate documentele solicitate, fiind numeroase reveniri din partea Fondului, urmare a incoerentelor ce îi incumba, Fondul a decis sa emită decizia cu rea voința de respingere.

Recurenta, în final, a punctat din nou faptul ca în conformitate cu dispozițiile art. 8

1

alin. (1) lit. l) din Anexa nr. 6 la Ordinul 2225/994/2009 serviciul datoriei pentru creditul nr. x/24.05.2016 rezulta din adresa nr. x/21.08.2017.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat, pe cale excepție, constatarea nulității recursului având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate expuse in cererea de recurs.

Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 8 septembrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenta-reclamant, dar și față de apărările, respectiv susținerile pârâtei, Înalta Curte, în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este nefondat în sensul și pentru argumentele în continuare arătate.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței atacate din prezenta sentință și fața de obiectul cererii de chemare în judecată, soluția primei instanțe a fost aceea de respingere a acțiunii.

În argumentele prezentate în susținerea soluției, instanța de fond a reținut că nu poate fi primita critica de nelegalitate a actului dedus judecatii,pârâtul fiind în drept sa respingă plata solicitata de reclamanta pentru neîndeplinirea obligatiilor asumate prin Protocol, context în care, în temeiul art. 1,art. 8 si art. 18 din Legea 554/2004, a respins actiunea îreclamantei ca neintemeiată.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, în temeiul O.U.G. nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casa", cu modificările si completările ulterioare, intre Statul român, reprezentat de FNGCIMM, A.,în calitate de finantator si beneficiarul C., s-a încheiat Contractul de garantare nr. x/26.11.2014, prin care Fondul a garantat în numele și în contul statului, în mod direct, expres, irevocabil si necondiționat rambursarea finanțării acordate beneficiarului de către finantator.

De asemenea, în baza aceluiasi temei legal, părțile din prezenta cauza au încheiat Protocolul-cadru nr. 74/08.07.2014,prin care au fost stabilite termenele și conditiile privind constituirea, monitorizarea și plată a garantiilor care întra sub incidenta împartirii riscurilor și pierderilor între stat si finantator, precum și garantarea de către FNGCIMM, în numele si în contul statului, în mod direct, expres, irevocabil și neconditionat, în conditiile împărțirii riscurilor și pierderilor în mod egal între stat si finantator, a obligatiilor de rambursare a finantarilor acordate de finantator beneficiarilor care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 3.1 si 3.2 sau după caz,3.3 și conditiile specifice prevăzute în cadrul normelor interne de creditare ale finanțatorilor,cu încadrarea în limita plafonului alocat(art. 2.1).

În baza protocolului mentionat mai sus, reclamanta a comunicat pârâtului cererea de plata privind contractul de garantare nr. x/09.05.2016, pentru beneficiarul C., prin care a solicitat efectuarea plății sumei de 57.428,47 RON, reprezentând garanția de 50% din soldul finanțării în valoare de 114.856,93 RON, aferenta contractului de garantare menționat.

Pârâtul a emis Decizia RAGPGC__14557_2017 din data de 16.11.2017 de respingere a cererii de plata transmisă de reclamanta, retinând în esența neîndeplinirea conditiilor statuate la art. 8.1 lit. e) din Protocol.

Ca atare, fată de critica recurentei cu privire la motivarea instanței referitoare la extrasul de cont și extrasul de credit, acesta nu poate fi primită.

Astfel, recurenta- reclamantă A.. a susținut ca intimatul-pârât a respins cu rea-vointa cererea de plată, afirmând în mod geșit ca serviciul datoriei pentru creditul nr. x/24.05.2016/11.12.2014 rezulta din adresa nr. x/21.08.2017. Or, în conformitate cu art. 8.1 lit. e) din Protocol (dosar fond),cererea de plata se transmite de catre finantator însotită de extrasul contului curent și extrasul contului de credit al beneficiarului sau un document echivalent, aferent întregii perioade de derulare a finanțării garantate,din care din care să reiasa fara echivoc serviciul datoriei înregistrat la plata principalului si trecerea la restanta a soldului finanțării garantate, in copie certificata pentru conformitate cu originalul.

În acest sens instanța a reținut în mod corect că datele menționate în adresa reclamantei nr. x/21.08.2017 referitoare la creditul restant nu acoperă cerința impusă la art. 8.1 lit. e) din Protocol, căci, (...) pentru ca documentul sa poată fi echivalent al extraselor de cont ar trebui sa conțină cel puțin elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent si restant, numele, prenumele si semnătura persoanelor autorizate sa reprezinte A.."

Așadar, faptul că în cadrul adresei nr. x/21.08.2017 au fost menționate informații privind creditul restant, nu este suficient pentru a fi considerate îndeplinite condițiile prevazu te de legislație pentru efectuarea plății, atât timp cât prevederile art. 8.1 lit. e) din Protocolului între părți stabilesc in mod clar că cererea de plată se atașează extrasul contului curent și extrasul ciontului de credit sau un document echivalent.

Este adevărat că recurenta -reclamantă a transmis extrasul de cont al contului de credit, dar, așa cum areținut și instanța fondului, acesta nu îndeplinește exigentele impuse art. 8.1 lit. e) din Protocol, având în vedere că nu reies din mentiunile acestuia serviciul datoriei si data trecerii integrale la restanță.

Spunem că necesitatea cunoașterii trecerii la restanța finanțării nu este o simplă condiție de formă. Faptul că în cadrul adresei nu au menționate câteva informații nu poate fi considerată îndeplinită condiția cerută pentru efectuarea plății, atâta timp cât prevederile art. 8 pct. 1 lit. e) din protocolul încheiat stabilește că trebuie atașat extrasul contului curent și al contului de credit sau alt document echivalent.

Or, pentru a fi echivalent acest document, ar trebui să conțină cel puțin elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, al contului de credit curent și restant, numele și semnătura persoanelor care reprezintă banca.

Mai mult decât atât, datele mentionate în adresa reclamantei nr. x/21.08.2017 referitoare la creditul restant nu acoperă cerinta impusă la art. 8.1 lit. e) din Protocol, asta pentru că documentul ar fi trebui să conțină cel puțin elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent si restant, numele, prenumele si semnătură persoanelor autorizate sa reprezinte A..

În concluzie, toate criticile de nelegalitate a sentinței recurate, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 488 pct. 6 au fost în mod formal invocate, și, ca atare, nu vor fi analizate în lipsa unor critici de nelegalitate dezvoltate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. împotriva sentinței nr. 1904 din 04 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.