ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., anularea Deciziei RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, de respingere a cererii de plată transmise de A., aferentă contractului de garantare nr. x/26.11.2014 pentru beneficiarul B., cu consecința acceptării la plată a cererii nr. x/24.08.2017, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1903 din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1903 din 4 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, a declarat recurs reclamanta A.., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată, referitor la adresa de comunicare a notificării privind declararea exigibilității anticipate a creditului, că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta nu a depus nici la dosarul administrativ și nici la dosarul cauzei notificarea la adresa de corespondență declarată de către beneficiar în cererea pentru deschiderea relației contractuale semnate de beneficiar, precum și faptul că potrivit pct. 17 alin. (1) din contractul de credit, coroborat cu art. 8 lit. f) din Protocol, reclamanta era ținută să notifice exigibilitatea anticipată a creditului garantat și să prezinte dovada notificării beneficiarului la adresa de domiciliu menționată în contract.

De asemenea, arată că instanța a reținut că la momentul notificării nu exista o dispoziție în sensul obligativității efectuării acesteia la domiciliul beneficiarului, dar a apreciat că acest aspect este irelevant, cât timp contractul de credit ipotecar - Prima casă nr. x/26.12.2014 nu prevede o adresă de corespondență, alta decât domiciliul părții.

Recurenta-reclamantă susține, contrar celor reținute de către prima instanță, că a transmis notificarea la adresa prevăzută în contract, la secțiunea Notificări.

Mai susține că la data declarării exigibilității anticipate, precum și la data comunicării cererii de plată, legea nu impunea în mod expres o adresă specifică la care trebuia comunicată declararea exigibilității anticipate, motiv pentru care notificările s-au transmis conform celor agreate între finanțator și beneficiar în contractul de credit, secțiunea Notificări, la adresa de corespondență declarată de către acesta (str. x, Sibiu).

Precizează că dacă instanța ar fi apreciat necesară depunerea la dosar a cererii privind deschiderea relației contractuale, în vederea unei juste administrări a probatoriului, trebuia să pună acest aspect în discuția părților, respectiv să-i pună în vedere să-l depună, ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care apreciază că i-a fost lezat dreptul la apărare.

Recurenta-reclamantă susține că a notificat clientul cu 15 zile înainte de data declarării scadenței anticipate a creditului, care a avut loc la data de 17.02.2017, la adresa de corespondență declarată de către client la momentul deschiderii relației cu banca și nu la adresa din cartea de identitate.

Arată că art. 8 pct. 1 lit. f) din Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 2225/994/2009, forma în vigoare la data notificării beneficiarului prevedea: "notificarea băncii către toți beneficiarii sau garanții prevăzuți în contractul de garantare cu privire la declararea exigibilității anticipate a fmanțării garantate și la data acesteia, însoțită de dovada transmiterii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul; din documentele anexate trebuie sa rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului cu cel puțin 1.5 zile înainte de data declarării exigibilității anticipate."

Susține că doar după modificarea Ordinului 2225/2009 la 17 octombrie 2017, s-a stabilit ca respectiva notificare să fie comunicată la adresa de domiciliu a beneficiarului, astfel că o asemenea condiție nu poate fi aplicată creditelor devenite scadente anticipat anterior modificării, în baza principiului neretroactivității.

Prin urmare, arată că în februarie 2017, legislația în vigoare nu prevedea o adresă anume pentru comunicare, aceasta intervenind abia ulterior, în octombrie 2017, astfel că potrivit principiului tempus regit actum, consideră că a respectat dispozițiile legale în vigoare la momentul transmiterii notificării.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 8.1 lit. e) din Protocol cu privire la extrasul de cont și extrasul de credit, arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că extrasul de cont al contului de credit transmis nu îndeplinește exigențele impuse de articolul anterior menționat, întrucât din acesta nu reies serviciul datoriei și data trecerii integrale la restanță, după cum nici datele menționate în adresa nr. x/21.08.2017 nu acoperă cerința impusă de art. 8.1 lit. e) din Protocol, întrucât trebuiau menționate elementele de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent și restant, numele, prenumele și semnătura persoanelor autorizate sa reprezinte A..

Menționează că Fondul a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor, sens în care a comunicat A. adresa nr. x/07.08.2017 prin care a returnat dosarul cu privire la beneficiarul B., pentru a reformula cererile de plată, conform modelului prevăzut în Actul adițional nr. x/01.10.2015 la Protocol, Anexa 7, și solicitând efectuarea anumitor modificări, cum ar fi formatul cererii de plată, certificarea pentru conformitate a paginilor, eliminarea documentelor suplimentare, precum și faptul că din extrasele de cont curent și de credit aflate la dosar, nu rezultă, fără echivoc, serviciul datoriei și data trecerii integrale la restanță.

În acest sens, dosarul de plată a fost refăcut conform mențiunilor din adresă, fiind comunicat în data de 23.08.2017.

Ulterior, FNGCIMM a revenit prin adresa nr. x din data de 20.10.2017, solicitând extrasul contului curent și extrasul contului de credit ale beneficiarului sau un document echivalent, aferent cel puțin ultimelor 6 luni de derulare a finanțării garantate, din care să reiasă serviciul datoriei înregistrat la plata principalului și trecerea la restanță a soldului finanțării garantate, documente ce s-au aflat inițial în posesia FNGCIMM conform adresei nr. x/07.08.2017, dar nu au fost considerate concludente.

De asemenea, susține că înainte de emiterea deciziei de respingere, FNGCIMM a invocat un alt articol, respectiv cel pe care s-a întemeiat și motivarea instanței, respectiv art. 8.1 alin. (1) lit. e) din Protocol, care nu a fost menționat în adresa nr. x/07.08.2017 când a fost solicitată inițial adresa semnată de reprezentații legali, privind comunicarea serviciului datoriei înregistrate la plata principalului și trecerea la restanță a soldului finanțării garantate.

Prin urmare, arată că, deși a furnizat toate documentele solicitate, în urma revenirilor intimatului-pârât, acesta a emis cu rea voință decizia de respingere, în condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 8.1 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 2225/994/2009, serviciul datoriei pentru creditul nr. x/11.12.2014 rezultă din adresa nr. x/21.08.2017.

Intimatul – pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, arată că cererea de recurs conține critici de netemeinicie, și nu de nelegalitate, singurul argument vizează modalitatea în care instanța de fond a analizat Protocolul-cadru nr. 74/2014, contractul de credit ipotecat Prima casă nr. x/26.12.2014, contractul de garantare nr. PC6-119880/26.11.2014 și înscrisurile anexate cererii de plată, în baza cărora a reținut că recurenta nu și-a onorat obligațiile asumate.

Pe fond, consideră că nu sunt incidente motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a motivat în mod corespunzător hotărârea recurată și a aplicat în mod corect normele de drept material incidente.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Excepția nulității recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de reclamanta A.., invocată de către intimatul – pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând de ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Totodată, a indicat textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

De asemenea, a prezentat starea de fapt și a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor de drept material incidente.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A.. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., anularea Deciziei RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, de respingere a cererii de plată transmise de A., aferentă contractului de garantare nr. x/26.11.2014 pentru beneficiarul B., cu consecința acceptării la plată a cererii nr. x/24.08.2017.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, fără a fi aduse argumente prin care să se susțină că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, pentru ca instanța de recurs să procedeze la analizarea acestora.

Astfel, simpla trimitere formală, cu caracter general, la un motiv de casare nu este suficientă pentru a fi analizat de către instanța de recurs, în lipsa unor argumente concrete care să-l susțină.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Decizia RAGPGC-14608-2017 din data de 16.11.2017, intimatul-pârât a reținut că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit următoarele obligații:

- art. 7.1 lit. o) din Protocolul nr. 74/2014 - nu a făcut dovada notificării beneficiarului B. la adresa din cartea de identitate aflată la dosar, cu cel puțin 15 zile înainte de împlinirea termenului de analiză a cererii de plată;

- art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014 - recurenta-reclamantă nu a comunicat intimatului-pârât extrasul contului curent și extrasul contului de credit sau un document echivalent, aferent cel puțin ultimelor 6 luni de derulare a finanțării garantate, din care să reiasă serviciul datoriei înregistrat la plata principalului și trecerea la restanță a soldului finanțării garantate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, recurenta-reclamantă depunând cu adresa nr. x/21.08.2017 documente din care reiese suma principalului nerambursat și data declarării scadenței anticipate, iar pe de altă parte, aceste înscrisuri nu au fost depuse în termenul legal solicitat, respectiv cu cel puțin 15 zile înainte de împlinirea termenului de analiză a cererii de plată;

- art. 8.1 lit. f) din Protocolul nr. 74/2014 - recurenta-reclamantă nu a depus dovada notificării către beneficiar a declarării exigibilității anticipate a finanțării garantate și data acesteia, însoțită de dovada transmiterii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul. De asemenea, din documente trebuia să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului cu cel puțin 15 zile înainte de data declarării exigibilității anticipate, care a avut loc la data de 17.02.2017, iar pe de altă parte, aceasta trebuia făcută la adresa din cartea de identitate.

Anterior emiterii deciziei atacate, intimatul – pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. a restituit recurentei-reclamante dosarul privind pe beneficiarul B., solicitând acesteia prin adresa nr. x/07.08.2017 să complinească lipsurile constatate.

În urma unei noi analize făcute de intimatul – pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., acesta a emis către recurenta-reclamantă adresa nr. x/20.10.2017, prin care i-a solicitat recurentei ca, în vederea definitivării analizei cererii de plată înregistrate la Fond sub nr. x/24.08.2017, să depună în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele documente: extrasul contului curent și extrasul contului de credit sau un document echivalent, aferent cel puțin ultimelor 6 luni de derulare a finanțării garantate, din care să reiasă fără echivoc, serviciul datoriei înregistrat la plata principalului și trecerea la restanță a soldului finanțării garantate; notificarea beneficiarului la adresa din cartea de identitate și dovada transmiterii acesteia în termenul prevăzut de lege; graficul de rambursare – Anexa IV la contractul de credit nr. x/26.12.2014; polița PAD actuală, pentru acoperirea riscurilor cu franciza de 20.000 euro din polița C. nr. x/27.11.2014.

În vederea emiterii deciziei atacate în prezenta cauză, recurentei-reclamante i s-a solicitat de către intimatul-pârât pe email transmiterea documentelor lipsă, în vederea analizării dosarului de plată al beneficiarului B., respectiv extrasul contului curent aferent cel puțin ultimelor 6 luni de derulare a finanțării garantate și un extras de cont de credit sau un document echivalent, din care să reiasă serviciul datoriei și trecerea integrală la restanță a soldului finanțării garantate, aferent cel puțin ultimelor 6 luni, cu precizarea că prin document echivalent se înțelege un document contabil.

Or, în ceea ce privește notificarea beneficiarului B., se constată că din Notificarea nr. CM/RM 5948399 4882213/17.01.2017, reiese că aceasta nu a fost îndeplinită, deoarece confirmarea de primire poartă mențiunea "expirat termen păstrare".

În ceea ce privește adresa la care a fost notificat beneficiarul, aceasta nu reprezintă o neregulă, întrucât notificarea s-a făcut la adresa de corespondență indicată de către beneficiar în cererea pentru deschiderea relației contractuale, anterior modificării Ordinului nr. 2225/2009 prin Ordinul nr. 2644/2017, intrat în vigoare la data de 17.10.2017, care a modificat art. 8.1 lit. f) din Protocolul nr. 74/2014, în sensul că se prevede obligativitatea efectuării acestei notificări la domiciliul din cartea de identitate a beneficiarului.

Cu toate acestea, recurenta-reclamantă A.. nu a îndeplinit celelalte solicitări ale intimatului – pârât Fondul Național de Garantare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A., întrucât deși a transmis un extras de cont, acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014, întrucât nu reiese serviciul datoriei și data trecerii integrale la restanță a soldului finanțării garantate, aferent cel puțin ultimelor 6 luni.

Deși recurenta-reclamantă a susținut prin cererea de recurs și în fața instanței de fond că a transmis aceste date cu adresa nr. x/21.08.2017, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta nu acoperă cerinta impusă la art. 8.1 lit. e) din Protocol, câtă vreme acest document nu conține elemente de identificare a beneficiarului, numărul contractului de credit, numărul contului de credit curent și restant, numele, prenumele si semnătură persoanelor autorizate să reprezinte A..

În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante în sensul că în adresa nr. x/07.08.2017 nu a fost invocat și art. 8.1 lit. e) din Protocolul nr. 74/2014, Înalta Curte constată că susținerea este nefondată, în condițiile în care în adresa invocată se precizează că acesta a fost emisă în urma unei prime verificări, iar în adresă se menționează că din extrasele de cont curent și de credit aflate la dosar nu rezultă, fără echivoc, serviciul datoriei și data trecerii intregale la restanță.

De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondată și susținerea recurentei-reclamante în sensul că dacă instanța ar fi apreciat necesară depunerea la dosar a cererii privind deschiderea relației contractuale trebuia să pună acest aspect în discuția părților, motiv pentru care apreciază că i-a fost lezat dreptul la apărare, având în vedere că respectivul înscris a fost depus la dosar odată cu întâmpinarea, fiind comunicat recurentei la data de 10.10.2018, conform înscrisului de la dosar fond, astfel că nu i s-a încălcat recurentei-reclamante dreptul la apărare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.