ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, Ministerul Justiției a solicitat modificarea hotărârii nr. 7/23.02.2017 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în dosarul nr. x/2017, în sensul admiterii acțiunii disciplinare promovate, admiterea contestației, modificarea hotărârii pronunțate de Comisia Superioară de Disciplină, în sensul admiterii acțiunii disciplinare promovate de Ministrul Justiției și aplicarea unei sancțiuni disciplinare executorului judecătoresc A., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârșite, prevăzute de art. 47 lit. e) teza II din același act normativ.

Primul ciclu procesual.

Prin sentința nr. 133/17.09.2018, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul MINISTERUL JUSTIȚIEI.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul MINISTERUL JUSTIȚIEI.

Prin Decizia nr. 387/27.01.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de către reclamantul MINISTERUL JUSTIȚIEI, a casat sentința nr. 133/17.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuție introducerea în cauză și citarea emitentului actului administrativ contestat, respectiv Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, pe care reclamantul nu a înțeles să o cheme în proces.

Al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22.04.2021 sub nr. x/2018, iar prin încheierea din data de 15.06.2021, instanța a dispus introducerea în cauză și citarea emitentului actului administrativ contestat, respectiv Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

Prin sentința civilă nr. 197 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de către reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții A. și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de recurs și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației și aplicării unei sancțiuni executorului judecător A., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârșite, prev. de art. 47 lit. e) teza II din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurentul a arătat că prin încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2014, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar nr. x/09.07.2007 "până la concurența sumei de 12781,34 RON (10179,03 RON credit restant și 262,31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate), urmând a se recupera și cheltuielile de judecată".

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, instanța de executare a încuviințat executarea silită pentru sumele deja determinate.

Astfel, dobânzile și penalitățile aferente creditului restant au fost calculate de creditor la data formulării cererii de executare silită, iar suma menționată de acesta în cursul cererii a fost încuviințată de instanță, respectiv 1278.34 RON (10179.03 RON credit restant) și 2602.31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate).

În realitate, la data de 27.03.2017, prin adresa nr. E 2076, terțul poprit S.C. B. S.A. Galați a solicitat executorului judecătoresc să îi comunice dacă a fost stins integral debitul.

Drept urmare, executorul judecătoresc a solicitat creditoarei, prin intermediul e-mailului, să comunice debitul restant, actualizat la data de 28.03.2017. Creditoarea i-a comunicat, la aceeași dată, prin adresa înregistrată cu nr. x/28.03.2017, că debitorul înregistrează o datorie de 3593,54 RON și că penalitatea zilnică este de 1,28 RON.

La data de 03.04.2017, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 027/T5/2014, prin care a dispus admiterea cererii creditoarei de actualizare a credenței în dosarul de executare silită, precizând că "prin adresa din data de 28.03.2017 creditoarea a solicitat actualizarea debitului", deși prin această adresă creditoarea i-a comunicat debitul pe care îl înregistrează debitul în evidențele ei.

Procedând în acest mod, fără a exista încuviințarea executării silite pentru alte sume decât cele prevăzute în încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Gaalți, executorul judecătoresc a emis la data de 03.04.2017, o nouă adresă de poprire către trețul poprit S.C B., la care terțul poprit a dat curs, continuând sa reține sume din salariul cuvenit debitorului și să le vireze în contul executorului judecătoresc {sume ce au totalizat 1746 RON până la data de 27.06.2017).

Referitor la faptul că în cuprinsul acțiunii disciplinare s-a reținut ca, în urma solicitării debitorului, executorul judecătoresc i-a comunicat răspuns la data de 10.04.2014, în care a menționat, în mod eronat, că adresa de poprire din data de 03.04.2017 a fost emisă la cererea creditorului C. prin reprezentant D. S.R.L., deși creditoarea din dosar este E. S.A., instanța de fond s-a limitat doar la a menționa că a fost o eroare, care nu este în măsură să atragă răspunderea disciplinară, dar a ignorat faptul că această eroare nu a fost îndreptată în niciun fel.

Referitor la suma de 750 RON, achitată de către debitor înainte de înființarea popririi, sumă pe care executorul judecătoresc nu a scăzut-o din debitul datorat, instanța de fond a reținut în mod greșit că au trecut mai mult de trei ani de la data emiterii adresei de înființare a popririi, astfel că a constatat că este prescris acest capăt al acțiunii, deși acesta sumă ar fi trebuit luată în calcul pe parcursul executării silite, de la data achitării sumei și până la data emiterii celei de-a doua adrese de înființare a popririi, din data de 3.04.2017.

Cu privire la aceste susțineri, precizăm că din actele dosarului de executare nu reiese că această eroare materială ar fi fost rectificată. Mai mult, până la data de 03.04.2017, în baza adresei de înființare a popririi, în dosar a fost reținută de terțul poprit și virată executorului judecătoresc, suma de 14601 RON, adică întreaga sumă pentru care fusese încuviințată și demarată executarea silită din dosar, la această sumă adăugându-se cea de 750 RON, achitată de debitor în urma somației.

Astfel, actele materiale de omisiune ce se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de disp.art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, au subzistat în mod continuu până la emiterea adresei de înființare a popririi din data de 03.04.2017, când s-a reținut faptul că ar fi fost luată în calcul și această sumă cu ocazia actualizării debitului.

În ceea ce privește faptul că între suma comunicată de terțul poprit prin adeverința nr. x/03.04.2017 și cea care reiese din dosarul de executare există o diferență de 583,33 RON, care nu a fost evidențiată în niciun mod în dosarul de executare silită, instanța s-a limitat la a reține că această sumă a fost virată la data de 22.04.2015 creditorului, însă nu a reținut faptul că în dosar nu a fost întocmită încheierea de eliberare a acestei sume, astfel că în dosarul de executare silită nu reieșea când a fost consemnată si virată această sumă.

Totodată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la aspectele reținute în cursul acțiunii disciplinare referitoare la faptul că executorul judecătoresc nu a întocmit în dosar încheieri de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită, contrar dispozițiilor art. 657 C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material care reglementează activitatea și răspunderea disciplinară a executorilor judecătorești, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 188/2000 și a Regulamentului de funcționare a Comisiei Superioare de Disciplină.

Instanța de fond a evaluat întregul probatoriu administrat în cursul judecății potrivit dispozițiilor legale incidente care prevăd abaterea disciplinară pentru care a fost declanșată acțiunea disciplinară și a examinat concret aspectele reținute în sarcina intimatului-pârât ca abatere disciplinară, prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cărora "Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri: (...) e) (...) și neglijența în efectuarea lucrărilor".

Astfel, în raport cu probele administrate, prima instanță a stabilit corect situația de fapt și în consecință a confirmat prin soluția de respingere a acțiunii legalitatea Hotărârii nr. 7/23 februarie 2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

Prin această hotărâre, autoritatea competentă a respins contestația formulată de ministrul justiției împotriva Hotărârii nr. 4/20 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă acțiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) "neglijență în efectuarea lucrărilor" din Legea nr. 188/2000.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că susținerea recurentului – reclamant referitoare la faptul că lipsa unei a doua încheieri de încuviințare a executării silite pentru actualizarea sumelor rezultate din dobânzi și penalități, la cererea creditorului, cât și unele greșeli materiale strecurate în actele emise de executorul judecătoresc constituie abateri disciplinare, sunt nefondate.

Astfel, actualizarea creanței și a dobânzilor debitorului F. la cererea creditoarei E. S.A., în dosarul de executare nr. 27/TS/2014, s-a făcut de creditoare la data introducerii cererii de executare.

Prin încheierea nr. 144 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Galați a fost admisă în totalitate cererea creditorului și s-a dispus încuviințarea executării silite până la concurența sumei de 12.781,34 RON. Instanța a admis în totalitate cererea creditorului, dar nu s-a pronunțat cu privire la actualizarea debitelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități.

Cu alte cuvinte, prin această încheiere, instanța Judecătoria Galați a încuviințat executarea silită a creanței principale actualizată până la data formulării cererii de executare silită, iar executorul judecătoresc era competent să realizeze, potrivit art. 628 alin. (3) C. proc. civ., actualizarea creanței principale în funcție de dobânzile și penalitățile menționate în contract, după momentul formulării cererii de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 628 alin. (2) din C. proc. civ. "În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii."

Contrar susținerilor recurentului, intimatul-pârât executorul judecătoresc A. a făcut dovada existenței încheierii nr. 027/TS/2014 din 3 aprilie 2017 prin care a admis cererea creditoarei de actualizare a creanței (dosar de executare).

Referitor la eroarea materială strecurată în adresa din 03.04.2017, în care s-a menționat greșit numele creditoarei, Curtea de Apel Galați în mod corect a apreciat că această eroare materială figurează într-un singur act, nefiind interesele debitorului, și, chiar dacă nu a fost îndreptată, aceasta nu a fost în măsură să producă consecințe juridice.

Cât despre faptul că în poprirea emisă către terțul poprit S.C. B. S.A. Galați s-a trecut din greșeală debitul inițial actualizat conform titlului executoriu, fără a se scade suma de 750 RON, plătită de debitor anterior, prima instanță a reținut că și aceasta faptă, deși a fost prescrisă, ca urmare a trecerii mai mult de 3 ani de la emiterea somației, totuși a fost înlăturată.

Astfel, atât din dosarul de executare, cât și din considerentele Hotărârii nr. 7 din 23.02.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină, rezultă că suma de 750 RON a fost luată în calcul la finalizarea executării, nedovedindu-se vreun prejudiciu pentru debitor.

În privința sumei de 583,33 RON, despre care recurentul susține că nu a fost evidențiata în dosarul de executare silită, Înalta Curte reține că această sumă a fost virată către creditor pe data de 22.04.2014, conform dovezii viramentului ce a fost atașată ulterior la dosar și prezentata inspectorului din cadrul Ministerului Justiției la data de 27.09.2017, aspect reținut de altfel, în mod corect, de către instanța de fond.

Așadar, prin sentința recurată în mod legal s-a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind statutul executorii judecătorești, constând în neglijența în efectuarea lucrărilor.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 197 din 6 octombrie 2021 a Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.