ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, Ministerul Justiției a solicitat modificarea Hotărârii nr. 7/23.02.2017 pronunțate de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A. în dosarul nr. x/2017, în sensul admiterii acțiunii disciplinare promovate de Ministrul Justiției și aplicarea unei sancțiuni disciplinare executorului judecătoresc B., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârșite, prevăzute de art. 47 lit. e) teza II din același act normativ.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 133 din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 133 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiție, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, urmare a rejudecării, admiterea contestației și a acțiunii disciplinare, cu consecința aplicării unei sancțiuni executorului judecătoresc B..

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod nelegal și netemeinic contestația formulată de Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 7/23.02.2017, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

Contrar celor reținute de instanța de fond, menționează recurentul, instanța de executare a încuviințat executarea silită pentru sumele deja determinate, în cuprinsul încheierii fiind precizat expres "până la concurența sumei de 12781,34 RON", specificându-se și ce reprezintă această sumă, respectiv 10179,03 RON credit restant și 2602,31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate. Astfel, instanța de executare a încuviințat executarea silită a unei sume ce reprezenta creditul restant, fiind calculate și adăugate la acesta și dobânzile și penalitățile aferente.

Astfel, dobânzile și penalitățile aferente creditului restant au fost calculate de creditor la data formulării cererii de executare silită, iar suma menționată de acesta în cuprinsul cererii a fost încuviințată de instanță.

Fără a exista încuviințarea executării silite pentru alte sume decât cele prevăzute în încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Galați, executorul judecătoresc a emis, la data de 03.04.2017, o nouă adresă de poprire către terțul poprit S.C. C. S.A. Galați, la care acesta a dat curs, continuând să rețină sume din salariul cuvenit debitorului și să le vireze în contul executorului judecătoresc (sume ce au totalizat 1746 RON, până la data de 27.06.2017).

Referitor la faptul că în cuprinsul acțiunii disciplinare s-a reținut că, în urma solicitării debitorului, executorul judecătoresc i-a comunicat răspuns la data de 10.04.2014, în care a menționat, în mod eronat, că adresa de poprire din data de 03.04.2017 a fost emisă la cererea creditorului lnvestcapital Malta, prin reprezentant D. S.R.L., deși creditoarea din dosar este E. S.A., instanța de fond s-a limitat doar la a menționa că a fost o eroare, care nu este în măsură să atragă răspunderea disciplinară, dar a ignorat faptul că această eroare nu a fost îndreptată în niciun fel.

Referitor la suma de 750 RON, achitată de către debitor înainte de înființarea popririi, suma pe care executorul judecătoresc nu a scăzut-o din debitul datorat, instanța de fond a reținut în mod greșit că au trecut mai mult de trei ani de la data emiterii adresei de înființare a popririi, astfel că a constatat că este prescris acest capăt al acțiunii, deși această sumă ar fi trebuit luată în calcul pe parcursul executării silite, de la data achitării sumei și până la data emiterii celei de-a doua adrese de înființare a popririi, din data de 03.04.2017.

Cu privire la aceste susțineri, din actele dosarului de executare silita nu reiese că această eroare materială ar fi fost rectificată. Mai mult, până la data de 03.04.2017, în baza adresei de înființare a popririi. în dosar a fost reținută de terțul poprit și virată executorului judecătoresc suma de 14601 RON, adică întreaga sumă pentru care fusese încuviințată si demarată executarea silită din dosar, la această sumă adaugându-se cea de 750 RON, achitată de debitor în urma somației.

Astfel, actele materiale de omisiune ce se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000. cu modificările și completările ulterioare, au subzistat în mod continuu până la emiterea adresei de înființare a popririi din data de 03.04.2017, când s-a reținut faptul că ar fi fost luată în calcul și această sumă cu ocazia actualizării debitului.

În ce privește faptul că între suma comunicată de terțul poprit prin adeverința nr. x/03.04.2017 și cea care reiese din dosarul de executare există o diferență de 583,33 RON, care nu a fost evidențiată în niciun mod în dosarul de executare silită, instanța s-a limitat la a reține că această sumă a fost virată la data de 22.04.2015 creditorului, însă nu a reținut faptul că în dosar nu a fost întocmită încheierea de eliberare a acestei sume, astfel că nu rezultă când a fost consemnată și virată această sumă.

Totodată, a conchis recurentul, instanța nu s-a pronunțat cu privire la aspectele reținute în cuprinsul acțiunii disciplinare referitoare la faptul ca executorul judecătoresc nu a întocmit în dosar încheieri de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită, contrar dispozițiilor art. 657 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul-reclamant Ministerul Justiției, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, invocat din oficiu, precum și prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Litigiul dedus judecății este unul în materia contenciosului administrativ ceea ce determină aplicarea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Actul administrativ contestat de către recurentul-reclamant Ministerul Justiției este reprezentat de Hotărârea nr. 7/23.02.2018 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A., prin care a fost respinsă contestația formulată de Ministrul Justiției împotriva Hotărârii nr. 4/20.11.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Galați, de respingere a acțiunii disciplinare formulate împotriva executorului judecătoresc B., pârât în litigiul pendinte.

Prioritar, Înalta Curte învederează că procesul civil se derulează după legala sesizare a instanței de judecată, componentele sale esențiale fiind determinate de pretențiile formulate și părțile în cauză, respectiv cele care au legitimare procesuală. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, potrivit prevederilor art. 36 C. proc. civ.

Examenul legalității oricărui act administrativ supus analizei instanței de contencios nu poate avea loc fără citarea în cauză a emitentului actului administrativ respectiv, asupra acestuia neputându-se statua decât după punerea aspectelor de pretinsă nelegalitate în discuția tuturor părților legal citate, potrivit prevederilor art. 153 C. proc. civ., iar în litigiul pendinte introducerea în cauză a emitentului actului contestat era impusă de raportul juridic dedus judecății.

Față de această împrejurare, într-o manieră lipsită de rigurozitate procedurală, prima instanță a apreciat că litigiul poate fi soluționat în lipsa emitentului actului administrativ atacat și în consecință, fără a pune astfel în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și a acestuia, în calitate de pârât, față de care reclamantul, în termeni lipsiți de echivoc, a arătat primei instanțe că doar numitul B., împotriva căruia a fost îndreptată acțiunea disciplinară, poate avea calitate procesuală pasivă .

Ca atare, în materia contenciosului administrativ legitimarea procesuală pasivă aparține emitentului actului, în speță Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A., pe care reclamantul nu a înțeles să o cheme în proces.

Însă, cu toate acestea, în virtutea rolului aflării adevărului rezultat din prevederile art. 22 C. proc. civ., instanța de fond era datoare să facă aplicarea prevederilor art. 78 alin. (1) și (2) C. proc. civ., față de natura raportului juridic dedus judecății, și să pună astfel în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a emitentului actului administrativ contestat, chiar dacă acestea se împotriveau, fără a cărei participare în litigiu cauza nu putea fi soluționată.

Rezumându-se a constata doar că reclamantul nu a înțeles să își precizeze acțiunea și în contradictoriu cu emitentul actului administrativ și soluționând cauza pe fond, fără a da curs regulilor de procedură prevăzute de art. 78 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității absolute, în condițiile art. 174 C. proc. civ., fiind vorba despre o normă care a fost instituită de lege în vederea ocrotirii unui interes public, judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre nelegală care echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

Prin urmare, în vederea complinirii acestui aspect care nu poate avea loc direct în recurs, pentru a evita lipsirea uneia dintre părți de dreptul efectiv la o cale de atac, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va proceda la admiterea recursului declarat în cauză de către reclamant, cu consecința casării hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului procesului în condiții de legalitate din punct de vedere al cadrului procesual și al tuturor părților implicate în raportul juridic litigios dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 133 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.