ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.10.2018 reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR au solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 17253 emisa în data de 9 octombrie 2018, document prin care s-a dispus respingerea parțială a cererii de plată a despăgubirilor formulată de reclamanți, în conformitate cu dispozițiile textului de lege al art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015.

Reclamanții au solicitat admiterea cererii de despăgubire așa cum aceasta a fost formulată: A., în calitate de fiică a defunctei D., a solicitat a fi despăgubită cu suma de 6533,80 RON, cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 443.466,2 RON, cu titlu de daune morale; B., în calitate de fiică a defunctei D., a solicitat a fi despăgubită cu suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale; C., în calitate de fiică a defunctei D., a solicitat a fi despăgubită cu suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin Decizia FGA nr. 17253, au fost stabilite despăgubiri după cum urmează: A. - 2547,49 RON cu titlu de daune materiale și 43.879 RON cu titlu de daune morale; B. - 43.879 RON cu titlu de daune morale; C. - 43.879 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2201 din 12 iulie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR; a anulat în parte Decizia nr. 17253/09.10.2018 în sensul că a modificat cuantumul stabilit cu titlu de daune morale, după cum urmează: 140.000 RON pentru A., 140.000 RON pentru B. și 140.000 RON pentru C.; a obligat pârâtul la plata către reclamante a diferenței de despăgubiri în cuantum de 288.363 RON (câte 96.121 RON pentru fiecare reclamantă); a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea recursului, recurentul – pârât a susținut că în analizarea și soluționarea dosarului de daună, Fondul se raportează la consecințele negative suferite de victimă atât pe plan fizic, cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională.

În analizarea cererilor de plată formulate de petenți, s-au stabilit despăgubirile într-o măsura în care să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a părții civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul ține seama de criterii determinante și încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă ce ține seama de aspectele menționate mai sus.

Prin această procedură internă standardizată de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese se asigură un tratament echitabil și nediscriminatoriu față de orice victimă a accidentelor rutiere și, totodată, se asigură o transparență în procesul adoptării soluției administrative, fiind relevante în adoptarea acestei practici și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea 213/2015.

Totodată, această procedura internă nu este una rigidă, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diferite, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situației reale și a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

Prin urmare, Fondul s-a raportat la această procedură internă, respectiv la Anexa 1 din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului - Valorile medii pentru despăgubiri morale ca urmare a decesului (RON) – și față de particularitățile speței, a acordat valoarea de 43.879 RON având în vedere relația de rudenie dintre reclamanți și defuncta (mama acestora).

Astfel, plecând de la particularitatea că Fondul nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii de asigurări aflați în faliment, nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", care reprezintă o procedura internă validată de asigurătorul E. S.A. și folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat pentru considerentele următoare.

Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din Romania."

Astfel, în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească s-a arătat că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziții legale și de circumstanțele factuale concrete, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că este legală, doar în parte, decizia contestată de reclamante, sub aspectul daunelor morale.

Constată Înalta Curte că, în ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării suferinței pricinuite.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse intimatei-reclamante prin vătămările suferite. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele: "Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 noul C. civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C. civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat" (Secția I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016).

Pornind de la premisa că instituția reparării prejudiciului nepatrimonial este reglementată prin norme legale, reprezentate de prevederile art. 1391 C. civ., Înalta Curte subliniază faptul că o reglementare de tipul celei aprobate prin actele interne ale recurentei pârâte nu poate avea nicidecum întâietate în raport de o normă legală cu forță juridică indiscutabil superioară.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor nepatrimoniale este atributul exclusiv al judecătorului, în funcție de cazul concret al speței, care face obiectul judecății, acordarea acestora neputând fi supusă unor criterii prestabilite, cum ar fi de exemplu Decizia nr. 74/02.08.2018 emisă de recurentul-pârât și care nu prevalează dispozițiilor art. 1391 din C. civ.

De aceea, nivelurile prevăzute în Procedura invocată de recurentă reprezintă cel mult repere orientative dar nicidecum obligatorii, de natură a evita orice analiză de proporționalitate a sumelor precizate cu titlu de daune morale și situațiile concrete deduse analizei FGA și subsecvent instanțelor de judecată.

Corect a reținut judecătorul fondului că recurentul a stabilit despăgubirile morale acordate reclamantei fără a lua în considerare criterii precum consecințele accidentului, relațiile de afectivitate dintre victimă și copiii săi, traumele prin care aceștia au trecut ca urmare a decesului mamei lor in circumstanțele arătate anterior, vârsta reclamantelor.

Calculul efectuat de recurentul-pârât nu este opozabil instanței de judecată deoarece acesta privește doar raporturile dintre părțile unui acord amiabil. În situația în care reclamantul este nemulțumit de cuantumul daunelor stabilite prin decizie administrativă, instanțele de judecată au obligația să se raporteze, în principiu, la jurisprudența incidentă, având în vedere că nu există dispoziții legale în această materie.

Astfel cum s-a arătat anterior, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, în contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, nu cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială rămân aplicabile dispozițiile art. 1391 C. civ. și în considerarea acestora, atât FGA cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate, au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Pe cale de consecință, raportat la cele mai sus menționate, Înalta Curte apreciază că prin acordarea daunelor morale în cuantum de 140.000 RON către fiecare reclamantă se asigură un anumit echilibru între prejudiciul moral produs și despăgubirile acordate, în măsură să permită intimatelor-reclamante atenuarea suferințelor morale fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Prin urmare, criticile formulate sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2201 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.