ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2018, reclamanții A., A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea parțială a Deciziei nr. 17402/26.10.2018 de respingere parțială a cererii de plată a despăgubirilor și admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată prin cererea de despăgubire din data de 04.05.2016,

- A., soțul defunctei, daune morale în cuantum 440.685 RON

- A., fiul defunctei, daune morale în cuantum de 450.000 RON

- B., fiica defunctei, daune morale în cuantum de 450.000 RON.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2334 din 1 octombrie 2019, Curtea a admis în parte cererea reclamanților, a anulat în parte Decizia FGA nr. 17402/26.10.2018 emisă de pârât, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate lui A. și lui A..

A obligat pârâtul FGA să plătească reclamantului A. și suma de 15.753 RON cu titlu de daune morale (total cuvenit al daunelor morale pentru acesta 68.263 RON, din care 52.510 RON, acordate de pârât prin Art. 1 al deciziei).

A obligat pârâtul FGA să plătească reclamantului A. și suma de 13.163 RON cu titlu de daune morale (total cuvenit al daunelor morale pentru acesta 57.042 RON, din care 43.879 RON acordate de pârât prin Art. 1 al deciziei).

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanții au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum au fost solicitate.

După ce au prezentat situația de fapt, recurenții au apreciat că hotărârea recurată, fără o argumentație clară, raportată la normele legale în materie, a admis doar în parte cererea lor, considerând că, în principiu, Fondul de Garantare a Asiguraților în mod corect s-a raportat la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Atât decizia atacată, cât și hotărârea instanței de fond sunt date cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Ordinul ASF nr. 23/2014, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, și a dispozițiilor art. 16 din Norma ASF privind Fondul de Garantare a Asiguraților și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul și judecătorul aveau obligația să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii și ale condițiilor de asigurare.

Instanța de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate și a aplicat discreționar procedura, fără a face o evaluare justă și echitabilă a prejudiciului suferit.

În ce-i privește pe recurenții-reclamanți A., soțul defunctei, și A., fiul defunctei, instanța a considerat că poate majora cuantumul daunelor morale făcând însă încadrarea strict potrivit procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare cu limită impusă de maximum 30%. Pentru recurenta-reclamantă B., fiica defunctei, instanța a reținut, exclusiv pe baza declarației martorului, faptul că locuiește în Italia și că ar fi trecut mai ușor peste tragicul eveniment, negându-i același tratament de care au beneficiat tatăl și fratele său.

Astfel, este dincolo de orice dubiu, că nu s-au avut în vedere toate argumentele prezentate în susținerea contestației, iar instanța a înlăturat criticile lor cu privire la modul de elaborare a Ghidului emis sub egida Fondului de Protecție a Victimelor Străzii-FPVS, critici care demonstrau faptul că acesta conține grave erori.

În continuarea criticilor lor, recurenții au reiterat aspectele pe care le apreciază edificatoare cu privire la credibilitatea și forța probantă a datelor cuprinse în Ghidul pe baza căruia se acordă daunele de către Fondul de Garantare a Asiguraților.

Au arătat că, prin redactarea și prin promovarea acestui ghid, au beneficiat nu numai Fondul de Protecția a Victimelor Stărzii, ci și toate societățile de asigurare de pe piață.

Autorii Ghidului, prin prisma activității pe care o desfășoară, au interese personale și profesionale directe strâns legate de obținerea în aceste dosare a unor despăgubiri cât mai mici.

Scopul real al emiterii acestui ghid a fost ca instanțele să acorde suma trecută în Ghid, fără a mai aprecia asupra gravității prejudiciului moral suferit și nici asupra faptului dacă suma este sau nu rezonabilă, prin raportare la împrejurările concrete, respectiv la urmările accidentului.

Un aspect foarte important privește și faptul că deciziile la care se face referire în anexa ghidului sunt în marea lor majoritate eronate, din totalul de 858 de decizii, un procent foarte mare este reprezentat de hotărâri care fie sunt menționat eronat, fie au un alt obiect decât care interesează, ucidere din culpă, pretenții-daune morale.

Selecția hotărârilor identificate corect vizează doar soluții din anii 2009-2010 ale instanțelor penale, putându-se constata o selecție a soluțiilor cu sume dintre cele mai mici.

Promotorii Ghidului susțin că au avut la dispoziție un număr de 2.339 decizii ale curților de apel, însă în tabelul anexat prezintă doar 832 de decizii.

De asemenea, în anul 2018, se dorește a se avea în vedere concluziile Ghidului care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă și a jurisprudenței din anii 2011-2017. Câștigul salarial mediu net lunar în România pentru anul 2010 era de 1.407 RON/lună, însă, în prezent, în anul 2017, câștigul mediu net lunar a fost de 2.464 RON, conform Institutului Național de Statistică.

Astfel, inclusiv daunele morale ar trebui revizuite în funcție de indicii care s-au avut în vedere la revizuirea limitei valorii polițelor de asigurare.

În jurisprudența Înaltei Curți și a Curții de Apel București, s-a apreciat cu privire la Ghid că are un caracter pur orientativ și nu obligatoriu.

Instituțiile abilitate sunt ținute în acordarea daunelor morale de criteriile statuate de doctrina dar și de practica judiciară în materie, pentru a nu se ajunge la discrepanțe majore între cuantumul daunelor morale.

Au apreciat recurenții că înlăturarea practicii pe care ei au depus-o și menținerea deciziei contestate doar prin prisma Ghidului reprezintă o încălcare a normelor de drept material.

Au subliniat faptul că daunele morale nu se evaluează prin raportare la dependența sau nu financiară a reclamanților de victimă, ci acestea sunt, și trebuie să reprezinte, o compensare morală efectivă, care să dea substanță și să valideze dreptul constituțional la viață, în caz contrar ajungându-se la deturnarea daunelor morale de la finalitatea lor etică și legală.

Referitor la situația de fapt dedusă judecății, au precizat recurenții că au fost pur și simplu traumatizați după pierderile suferite, fără a se putea stabili procentual că fiica ar fi fost mai puțin marcată de pierdere decât fiul sau că aceasta și-ar fi revenit mai rapid decât tatăl său, soțul defunctei.

Odată cu pierderea suferită, viața lor a suferit un major impact negativ, fiind aproape imposibil de trecut peste un astfel de eveniment care, efectiv, creează un handicap sufletesc foarte puternic. Durerea pricinuită de un astfel de eveniment nu poate fi niciodată estompată, cel mult putându-se atenua într-o lungă perioadă de timp.

Recurentul-reclamant A., soțul defunctei, prezintă o tulburare de stres post-traumatic, anxietate accentuată și depresie subclinică, care se dezvoltă semnificativ post-traumatic. Potrivit raportului de evaluare psihologică extrajudiciară depus la dosar, amintirea împrejurării morții soției urmărindu-l și în prezent.

Fiul victimei, A., a suferit urmare a pierderii mamei, potrivit raportului de evaluare psihologică extrajudiciară fiind diagnosticat cu depresie grad sever, prezentând tulburare anxioasă, depresie subclinică, nivel ridicat de distres, apărut post-traumatic.

Recurenta-reclamantă B., fiica victimei, suferă de sindrom post-traumatic pe bază de stres, ca urmare a producerii intempestive a decesului mamei sale, aflându-se într-o stare depresivă, având gânduri coercitive și manifestând agitație.

Cu privire la evaluarea pecuniară a prejudiciilor morale, se cunoaște faptul că este delicată, în special pentru că se situează în afara sferei pieței economice, caracterul lor strict personal trebuie explicat printr-un regim de indemnizare care rămâne atașat exclusiv de persoana victimei. În aceste condiții, prejudiciile morale nu pot fi evaluate pe baza unui mercurial economic, ci prin evaluarea suferințelor psihice și fizice îndurate de către persoanele vătămate, victime directe sau indirecte.

Au concluzionat recurenții-reclamanți că instanța de fond trebuia, și era datoare, să analizeze în detaliu solicitările lor și să procedeze la un examen propriu al pricinii, pentru ca părțile vătămate să fie just despăgubite și să se poată raporta la o judecată în echitate. În cauză, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste și echitabile judecăți prin înlăturarea în totalitate a argumentelor lor.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea în tot a hotărârii recurate.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

4.1. Recurenții-reclamanți susțin, în esență, că instanța nu ar fi făcut o apreciere proprie a daunelor morale solicitate, apreciind că a încălcat dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma (ordinul, în formularea recurenților) ASF nr. 23/2014, dispozițiile art. 16 din Norma ASF nr. 16/2015 și ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

4.2. Înalta Curte reține că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reține că rolul Fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, potrivit art. 5 din lege.

Recurenții-reclamanți sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 și au dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenței asigurătorului C. S.A., ca efect al decesului soției și, respectiv, mamei acestora.

Este de necontestat că viața familială și socială a recurenților-reclamanți a fost alterată, suferința psihică determinată de această împrejurare neputând fi cuantificată.

Pentru că Legea nr. 213/2015 nu conține dispoziții exprese referitoare la modalitatea și cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, s-a emis Norma ASF nr. 21/2014, care, la art. 50, prevede că, la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, se au în vedere legislația și jurisprudența din România.

După cum au arătat și recurenții, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Astfel, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Nu pot fi reținute alegațiile recurenților-reclamanți referitoare la credibilitatea și forța probantă a Ghidului emis de FPVS, din perspectiva membrilor fondului, aceste aspecte neputând face obiectul analizei instanței.

4.3. Instanța de fond a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, astfel cum rezultă din Decizia nr. 74/02.08.2018, însă, analizând în concret situația reclamanților, a constatat că decizia Fondului de Garantare a Asiguraților de respingere parțială a cererii recurenților de plată este afectată de nelegalitate.

Astfel, în privința reclamanților A. și A., a majorat sumele acordate cu titlu de daune morale, reținând prevederile pct. 5.3.3 din Procedura aplicată de pârât, apreciind, însă, că suma de 43.879 RON acordată reclamantei B. reprezintă o compensație echitabilă, nejustificându-se majorarea despăgubirilor.

Contrar alegațiilor recurenților, prima instanță a procedat la examinarea pricinii sub toate aspectele, a dispus administrarea probelor solicitate de aceștia, respectiv a probei cu înscrisuri (reținând actele depuse la dosar și rapoartele de expertiză psihologică extrajudiciare) și a probei testimoniale, iar, din coroborarea acestora cu situația de fapt și de drept, a expus raționamentul avut în vedere la soluția pronunțată.

Astfel, nu pot fi validate criticile recurenților, în sensul că nu ar fi fost analizate argumentele lor și nu s-ar fi procedat la un examen propriu al instanței, pentru că judecătorul fondului nu s-a limitat la aplicarea unor procente și la plafonul despăgubirilor prevăzute de lege, ci a administrat probele apreciate a fi utile și pertinente în raport cu dispozițiile de drept material incidente.

4.4. Subliniază Înalta Curte că, în lipsa unor criterii exacte, în astfel de litigii, în care fiecare dintre părți invocă hotărârile judecătorești ce le sunt favorabile, este esențial a se stabili dacă instanța a examinat în concret cauza, prejudiciul stabilindu-se în funcție de particularitățile acesteia.

Este demn de amintit că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, nu se poate reține că prima instanță ar fi încălcat sau interpretat greșit dispozițiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate (majorate în privința recurenților-reclamanți A. și A.) reprezentând o reparație echitabilă și efectivă, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză și la o comercializare a sentimentelor de afecțiune.

4.5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., A. și B. împotriva sentinței nr. 2334 din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.