ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată, la data de 26.10.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 17326/18.10.2018 emise de pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1570 din 23 aprilie 2019, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate și obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirilor în cuantum de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

2.2. În argumentarea recursului se arată, în esență, că la aprecierea daunelor morale instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 13 alin. (3), (15) alin. (2) și 18 din Legea nr. 213/2015, precum și a dispozițiilor art. 50 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, care stabilesc că "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. În caz de vătămare corporală: (..) f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România", context în care arată că suma de 112.500 RON acordată de FGA cu titlu de daune morale nu acoperă durerile fizice cauzate prin accident și resimțite pe toată perioada celor 150 de zile de îngrijiri medicale și nici trauma psihică suferită și care a dus la alterarea calității vieții sale.

De asemenea, arată că a fost diagnosticat cu impotență funcțională pentru care s-a procedat la scurtarea cu 3 cm a membrului inferior stâng, aspect care îi conferă un handicap și o infirmitate fizică pe viață, chiar dacă acest aspect nu este menționat în certificatul medico-legal. Ca atare, la stabilirea globală a prejudiciului moral trebuia observat că în urma leziunilor suferite este irecuperabil și nu va mai fi niciodată aceeași persoană, fiind și în prezent imobilizat la pat, fapt ce amplifică sentimentul de depresie și umilință în care se află, așa încât trebuia luat în considerare prejudiciul de agrement produs prin faptul că a fost privat pentru totdeauna de o viață normală și de capacitatea de auto-îngrijire, necesitând mila și sprijinul altora pentru a supraviețui, precum și faptul că, din punct de vedere psihoemoțional, manifestă și în prezent anxietate, depresie, și afectarea majoră a funcționării sociale.

În ceea ce privește criteriile utilizate de intimată la stabilirea despăgubirilor, arată că procedura intimatei este exclusiv o procedura internă utilizată pentru soluționarea amiabilă a dosarelor de daună, instanța nefiind ținută de această practică a fostului asigurător, întrucât potrivit Legii 136/1995 privind asigurările, daunele morale se stabilesc pe baza legislației și jurisprudenței din România.

Intimata nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile orale formulate de consilierul juridic a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există o practică unitară în România privind cuantumul daunelor morale.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în sensul și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, instanța de fond a considerat ca fiind corect cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia administrativă atacată, prin raportare la dispozițiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 și soluțiile instanțelor judecătorești invocate de către reclamant.

Înalta Curtea reține că în legislația internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, criterii legale de determinare a despăgubirilor morale, astfel că reperul pentru stabilirea acestora este jurisprudența instanțelor judecătorești și principiile care s-au degajat pe această cale.

În acest mod, daunele morale se stabilesc prin apreciere în urma aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială, și o doză de aproximare, însă instanțele trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Altfel spus, criteriul fundamental în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

În speță, prejudiciul moral invocat de către reclamant se circumscrie prejudiciului legat de suferințele fizice și psihice produse în perioada traumatică și a celei ce a urmat după accident, prejudiciului de agrement din perioada de imobilizare, prejudiciului estetic produs de mersul șchiopătat, prejudiciului psihoemoțional decurgând din schimbarea condițiilor de viață în perioada traumatică până la stabilizare și în continuare.

Față de cuantumul despăgubirilor stabilite prin decizia atacată, Înalta Curte reține că, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, la natura și tipul leziunilor produse și la faptul că starea sănătății reclamantului este în continuare precară, suma acordată de pârât acestuia cu titlu de daune morale este prea mică, atât față de circumstanțele concrete ale situației de fapt dovedită în cauză, cât și față de practica instanțelor judecătorești în materie.

Astfel, din conținutul hotărârilor judecătorești exemplificate în cererea de chemare în judecată și în cererea de recurs, respectiv sentința civilă nr. 1058/20.04.2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov, rămasă definitivă, decizia civilă nr. 852/2016 și decizia civilă nr. 266/2014 ale Curții de Apel București, se constatată că daunele morale solicitate pentru vătămările corporale produse prin accidente de circulație au fost cuantificate la 210.000 RON pentru 50-55 zile de îngrijiri medicale, la 100.000 RON pentru 70-80 de zile de îngrijiri medicale și la 300.000 RON pentru 90-100 de zile de îngrijiri medicale.

În acest context, față de circumstanțele concrete ale cauzei și de aspectele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că un cuantum al daunelor morale de 200.000 RON pentru recurentul-reclamant, reprezintă o reparație echitabilă și efectivă, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul A. și, rejudecând, va admite în parte acțiunea, urmând a se anula în parte decizia administrativă atacată și a se obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească reclamantului suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1570 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea reclamantului A..

Anulează Decizia nr. 17326/18.10.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească reclamantului suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.