ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, anularea Deciziei nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, a procesului-verbal nr. x/12.10.2021 de sechestru asigurator pentru bunuri și a procesului-verbal nr. x/12.10.2021 de instituirea a administratorului-sechestru, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 83 din 21 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș; au fost anulate Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri nr. x/12.10.2021 și procesul-verbal nr. x/12.10.2021 de instituire a administratorului-sechestru, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș - Biroul Administrare Venituri Contribuabili Mijlocii, și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 59521 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 83 din 21 martie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

În dezvoltarea recursului pârâta susține întrunirea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare față de nestabilirea corectă a situației de fapt și soluționarea numai în parte a cererii deduse judecății.

Se arată că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe apărările invocate de reclamantă, fără să fie incidente disp. art. 325 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Măsurile asiguratorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/12.10.2021 cuprind atât creanțe datorate Statului Român ca urmare a pierderii eșalonării la plată în sumă de 278.330 RON, cât și cele datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare exerne în sumă de 11.646.244 RON, în total 11.924.574 RON.

În mod greșit, instanța fondului a anulat în întregime Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, însă în considerente s-a raportat la recuperarea creanțelor datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare externe în sumă de 11.646.244 RON.

Pentru creanțele datorate Statului Român, ca urmare a eșalonării la plată în sumă de 278.330 RON, sentința recurată nu este motivată, motiv de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Cu privire la criticile subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că măsurile asiguratorii au fost dispuse cu respectarea prevederilor art. 213, art. 322 alin. (1) și art. 323 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ca urmare a faptului că debitorul nu a respectat obligațiile asumate în urma acordării facilităților fiscale la plata obligațiilor fiscale, a creșterii semnificative a creanțelor, împrejurarea că activele acestuia au făcut și fac obiectul a numeroase executări silite demarate de executori judecătorești, precum și a existenței a numeroase litigii cu diferiți parteneri, existând astfel motive temeinice ca acesta să rămână fără patrimoniu și fără alte bunuri care să poată fi executate silit.

Mai susține recurenta-pârâtă că nu era necesar să se depună și documentul care permite aplicarea de măsuri asiguratorii în statul membru solicitant, neexistând nicio vătămare adusă reclamantei.

În cazul în care recursul va fi respins, recurenta-reclamantă solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată de la fond, acesta fiind nejustificat de mare.

Odată cu întâmpinarea a depus și o cerere de recurs incident cu privire la considerentele sentinței de fond, solicitând admiterea recursului incident și schimbarea în parte a sentinței de fond cu privire la considerentele arătate, în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, sunt greșite considerentele referitoare la comunicarea Deciziei de impunere nr. x/2021 și a cererii de recuperare, iar nerespectarea procedurii atrage nulitatea de drept a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, caz expres de nulitate, fără să fie necesar a se demonstra vătămarea reclamantei.

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 152 coroborat cu art. 322, art. 226 și art. 48 Codul de procedură fiscală, când se constată că decizia de impunere nu există, fiind de fapt cererea de recuperare ce nu a fost comunicată reclamantei și se apreciază că împrejurarea nu a produs nicio vătămare părții.

Prin urmare, recurenta-reclamantă arată că se impune modificarea considerentelor sentinței atacate în sensul că "prin necomunicarea Deciziei de impunere nr. x/14.09.2021 și a cererii de recuperare transmisă de autoritățile franceze, aceste acte nu sunt opozabile și nu pot produce efecte juridice față de recurenta-reclamantă, astfel că nu pot constitui baza unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii. Pe cale de consecință, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacate este nulă pentru că se referă la creanțe care nu au fost constatate prin acte emise/comunicate contribuabilului".

Recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului a aplicat greșit disp. art. 9 alin. (1) C. proc. civ. procedură fiscală, când a expus în considerente că ascultarea contribuabilului nu este obligatorie, iar organul fiscal nu este obligat să îi asigure acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere atunci când întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege.

În acest sens, recurenta-reclamantă solicită să se rețină în considerente obligativitatea ascultării contribuabilului anterior emiterii Deciziei nr. 51720/12.10.2021, în ce privește creanța ce face obiectul aceste decizii, mai mult, pârâta este obligată să respecte acest drept și la emiterea Deciziei nr. 10806/2021 ce nu a fost comunicată, ceea ce echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare și conduce la nulitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Recurenta-reclamantă susține încălcarea disp. art. 213 Codul de procedură fiscală, nerespectarea caracterului excepțional al măsurilor asiguratorii, întrucât nu s-a demonstrat reaua-credință și existența unui pericol real de sustragere de la executare.

În acest sens, recurenta-reclamantă solicită înlocuirea considerentelor prin aceea că nu au fost respectate dispozițiile art. 213 Codul de procedură fiscală și se impune constatarea nulității deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-reclamante, solicitând respingerea susținerilor formulate în apărare, precum și întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat respingerea acestuia, în principal ca netimbrat, iar în subsidiar ca netemeinic și nelegal.

La rândul său, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, solicitând respingerea excepției de netimbrare a recursului incident și admiterea căii de atac exercitate astfel cum a fost formulată, conform argumentelor arătate.

La termenul din 27 aprilie 2023 recurenta-reclamantă a invocat excepția lipsei de interes a cererii de recurs formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru motivele arătate pe larg în cererea formulată.

Prin intermediul unei întâmpinări formulate față de excepția lipsei de interes invocate de partea adversă, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea acesteia ca tardivă, inadmisibilă și neîntemeiată.

La termenul din 8 iunie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a rămas în pronunțare atât cu privire la excepția lipsei de interes a recursului principal, invocată de recurenta-reclamantă, cât și cu privire la fondul recursurilor.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Recurenta-reclamantă învederează Înaltei Curți faptul că, după instituirea sechestrului asiguratoriu ce face obiectul prezentului dosar, autoritățile franceze au informat Agenția Națională de Administrare Fiscală că cererea de recuperare este imposibil de executat și solicită dispunerea de măsuri asigurătorii.

Față de această cerere a autorităților franceze, ANAF – AJFP Maramureș emite o nouă decizie ce conduce la caducitatea Deciziei de instituire a sechestrului asiguratoriu nr. 51720/12.10.2021, ce face obiectul prezentei cauze.

Prin emiterea unei noi decizii de instituire a sechestrului asiguratoriu nr. 23794D/03.06.2022 însăși recurenta-pârâtă ANAF – AJFP Maramureș recunoaște că Decizia nr. 51720/2.10.2021 nu mai poate produce niciun efect juridic.

În acest context, recurenta-reclamantă susține excepția lipsei de interes a recursului promovat de pârâtă împotriva sentinței nr. 83/2002.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, reține că Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asigurătorii a avut la bază sumele stabilite prin deconturi, declarații, decizii de calcul accesorii, cerere de recuperare creanțe externe, și anume, 278.330 RON creanță internă și 11.646.244 RON creanță externă.

Printr-o nouă cerere formulată de autoritățile franceze cu nr. x din data de 12.05.2022 este informat organul fiscal român de faptul existenței unei contestații a debitorului ce nu a fost soluționată, astfel că recuperarea este imposibilă.

Recurenta-pârâtă ANAF – AJFP Maramureș a emis astfel o nouă Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.06.2022, în privința creanței UE în sumă de 11.646.244 RON.

Prin urmare, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/12.10.2021 produce efecte în privința creanței interne în cuantum de 278.330 RON, pentru care organul fiscal nu a emis o nouă decizie, astfel că excepția lipsei de interes a recursului promovat de recurenta-pârâtă urmează să fie respinsă, interesul subzistând pentru această creanță.

Recurenta-pârâtă a susținut, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru întrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a arătat că deși prima instanță a anulat în întregime Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asigurătorii, în considerente s-a raportat la recuperarea creanțelor datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare externă în sumă de 11.646.244 RON.

Potrivit disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate dispune când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speță, este incidentă prima teză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Din examinarea considerentelor sentinței de fond (pag. 4-7), Înalta Curte observă că lipsesc motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii reclamatei și de anulare a actului administrativ-fiscal contestat, în ceea ce privește suma de 278.330 RON, creanță datorată Statului Român, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării și motivării acestei cereri.

În raport de această soluție, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspecte ce vor fi avute în vedere la rejudecarea cererii privitoare la suma de 278.330 RON.

Recurenta-reclamantă, prin recursul declarat, susține înlocuirea unor considerente ale sentinței atacate, referitoare la necomunicarea Deciziei de impunere nr. x/14.09.2021 și a cererii de recuperare transmisă de autoritatea franceză, nerespectarea disp. art. 213 Codul de procedură fiscală, caracterul excepțional al măsurii, încălcarea dreptului la apărare și dreptului de a fi ascultat, prevăzute de art. 9 Codul de procedură fiscală.

Întrucât cauza a fost trimisă pentru rejudecarea cererii privitoare la suma de 278.330 RON, creanță datorată Statului Român, Înalta Curte urmează să admită și recursul incident, pentru o judecată unitară, când instanța de rejudecare va analiza și motivele de nelegalitate susținute de reclamantă, dacă acestea au legătură cu cererea.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor admite recursurile declarate, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a recursului principal, invocată de recurenta-reclamantă.

Admite recursul principal declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, precum și recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L., ambele împotriva sentinței nr. 83 din 21 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.