ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș - Serviciul colectare și executare silită persoane juridice anularea adresei nr. x/21.05.2018 emise de pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea și obligarea pârâtelor la ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantei în valoare de 1824024 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 167/CA/2018 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea și a anulat Adresa nr. x/21.05.2018 emisă de pârâtă.

A obligat pe pârâtă să emită o decizie de ridicare a măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantei.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș - Serviciul colectare și executare silită persoane juridice, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A obligat pe pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5520 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea pârâtei Direcției Regionale Antifraudă 6 Oradea, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că măsurile asigurătorii instituite prin Decizia nr. x/06.10.2016 intră sub incidența prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și, prin urmare, termenele stabilite de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, cu privire la încetarea măsurilor asigurătorii în termenul de 6 luni/1 an, nu se aplică în cazurile în care au fost sesizate organele de urmărire penală, situație în care operează excepția prevăzută de art. 213 alin. (8) din același act normativ.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia adresa de răspuns a DRAF 6 ORADEA înregistrată sub nr. x/21.05.2018 a fost emisă cu "exces de putere" și reprezintă un "refuz nejustificat de a soluționa cererea", recurenta a arătat că procesul-verbal nr. x/27.09.2016 întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul DRAF 6 Oradea este reglementat și intră sub incidența prevederilor art. 137 alin. (4) Titlul VI. Cap. III din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia: "la finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii", neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a constitui un titlu de creanță.

Procesul-verbal nr. x/27.09.2016, care a stat la baza instituirii măsurilor asigurătorii, a fost valorificat prin sesizarea organelor de urmărire penală, fiind suspicionată săvârșirea unor fapte de natură penală.

Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj a fost încunoștiințată asupra acestui aspect.

În vederea evitării compromiterii intereselor justiției și a divulgării informațiilor nepublice, semnalate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesar acordul unității de parchet sesizate cu privire la comunicarea informațiilor din actele de sesizare (număr, OUP sesizate etc), raportat la particularitățile fiecărei cauze și la strategia de anchetă aleasă.

În acest sens, recurenta pârâtă a întreprins demersurile necesare pe lângă Direcția Generală Antifraudă Fiscală în sensul solicitării acestui acord, astfel încât instanța de judecată să cunoască organele de urmărire penală sesizate în cazul reclamantei.

Recurenta a apreciat este suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior.

Prin raportare la dispozițiile art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal, ori de câte ori constată că există pericolul ca contribuabilul supus controlului să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor, are dreptul legal de a dispune de urgență măsuri asigurătorii.

În opinia recurentei, măsurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimata a dispus măsurile prevăzute de art. 213 din Codul de procedură fiscală, aceste măsuri fiind temeinice si legale.

Recurenta a considerat că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu ar exista, în cuprinsul referatului justificativ sau în decizia atacată, elemente concrete sau indicii de natură a concluziona constatarea pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-si ascundă ori să-și risipească patrimoniul, întrucât, astfel cum lesne se poate observa, decizia contestată cuprinde o motivare amplă a conduitei intimatei-contestatoare care a condus la concluzia că ar putea să se sustragă de la o eventuală obligație fiscală, conduită care se reflectă în relațiile contractuale ale acesteia.

Astfel, desfășurarea unor relații comerciale cu diverși agenți economici cu caracter fictiv și înregistrarea acestora în contabilitate de către A. S.R.L. în calitate de beneficiar a fost un argument suficient pentru a naște suspiciuni cu privire cu privire la conduita pe viitor a intimatei contestatoare, iar în această etapă, de dispunere a unor măsuri asigurătorii, aceste suspiciuni nu sunt doar necesare, dar și suficiente pentru a motiva emiterea deciziei contestate.

Recurenta pârâtă a concluzionat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este motivată atât în fapt cât și în drept, atât cu privire la cauzele care au determinat luarea măsurii, cât și cu privire la bănuiala că intimata ar putea avea în viitor o conduită de sustragere de la plata obligațiilor fiscale.

Recurenta a mai susținut că, în mod nelegal, instanța de fond a admis cererea contestatoarei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5520 RON, având în vedere că nu s-a reținut că ar exista vreo culpă procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active în recurs a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active în recurs a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Înalta Curte va respinge această excepție invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare, având în vedere că ANAF nu a formulat recursul în nume propriu, ci în prezentarea pârâtei Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/06.10.2016emisă de pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii până la concurența sumei de 1824024 RON asupra bunurilor reclamantei A. S.R.L..

La cererea reclamantei de ridicare a măsurilor asiguratorii, pârâta a comunicat prin adresa nr. x/21.05.2018 refuzul de a emite decizia solicitată, refuzul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015.

În urma soluționării contestației formulate de reclamantă, instanța de fond a obligat pe pârâtă să emită o decizie de ridicare a măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantei, reținând că după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 213 alin. (7) teza a III-a din Codul de procedură fiscală, împlinire care a avut loc în data de 06.04.2017, pârâta avea obligația ca într-un termen de 2 zile să emită decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond, contrar celor susținute de pârâtă prin cererea de recurs, a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății.

Recurenta pârâtă a criticat soluția primei instanțe invocând, pe de o parte, dispozițiile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 potrivit cărora, în situația în care au fost instituite măsuri asiguratorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asiguratorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată, iar, pe de altă parte, susținând temeinicia măsurilor adoptate.

Argumentele privind temeinicia emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu vor fi analizate de instanța de recurs, având în vedere considerentele reținute de prima instanță care au vizat legalitatea măsurilor adoptate de organele fiscale.

Înalta Curte reține că potrivit art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, forma în vigoare la data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii "în situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanția."

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 în vigoare la data formulării cererii reclamantei, în situația în care au fost sesizate organele de urmărire penală, măsurile asiguratorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată.

Această apărare nu poate fi primită însă, întrucât, la data împlinirii termenului de 6 luni de data instituirii măsurilor asiguratorii, art. 213 alin. (8) din Codul de procedură fiscală prevedea că "prin excepție de la prevederile alin. (7), în situația în care au fost instituite măsuri asigurătorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare."

Or, în cauză, astfel de măsuri nu au fost dispuse de către organele de urmărire penală în procesul penal, organele fiscale nu au emis titlu de creanță și nici nu au dispus în conformitate cu prevederile legale prelungirea termenului de 6 luni la un an.

Prin urmare, raportat la data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv 06.10.2016, organele fiscale aveau obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii la data de 10.04.2017, decizie care nu a fost emisă.

Așa cum mod corect a reținut și judecătorul fondului, legea aplicabilă în cauză este cea în vigoare la data la care organele fiscale aveau obligația de a emite decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii, pârâta neputând invoca în apărare propria culpă.

Nefondate sunt și susținerile recurentei privind plata cheltuielilor de judecată, raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantei, obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5520 RON, reprezentând o corectă aplicare de către instanța de fond a art. 453 raportat la art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea pârâtei Direcției Regionale Antifraudă 6 Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale active în recurs a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea pârâtei Direcției Regionale Antifraudă 6 Oradea împotriva sentinței nr. 167/CA/2018 din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.