ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3016/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Șerban Marius, în calitate de reprezentant legal al lui A., B. și A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Ministerul Sănătății, anularea Ordinului comun emis de Ministerul Educației nr. 5338/2021 și de Ministerul Sănătății nr. 1082/2021, cât și a anexei privind Măsurile sanitare și de protecție în unitățile de învățământ preuniversitar/unitățile conexe în perioada pandemiei de Covid-19, a Ordinului comun emis de Ministerul Educației nr. 5558/2021 și de Ministerul Sănătății nr. 2389/2021, anularea oricărui alt ordin în temeiul Legii nr. 554/2004, emis de Ministerul Educației și/sau Ministerul Sănătății în intervalul cuprins între data de înregistrare a prezentei cereri și pronunțarea unei hotărâri definitive în acest caz și desființarea sistemului de învățământ online.

Prin sentința civilă nr. 21/2022 din 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, raportat la lipsa plângerii prealabile, invocată prin întâmpinare de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., asistat de ȘERBAN MARIUS și de reclamanții B. și A., reprezentați de ȘERBAN MARIUS, în contradictoriu cu MINISTERUL EDUCAȚIEI și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B. și A. prin reprezentant legal Șerban Marius.

În susținerea cererii de recurs, recurenții – reclamanți au arătat că procedura prealabilă a fost îndeplinită conform Legii nr. 554/2004 art. 7 alin. (1)

1

atât în cazul Ministerului Educației, cât și în cazul Ministerului Sănătății.

În cazul actelor administrative cu caracter normativ atacate, Ordinele comune 5338/1082/2021, respectiv 5558/2389/2021, emise de Ministerul Educației și Ministerul Sănătății, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând și nu există niciun fel de restricție legală care să oblige la îndeplinirea acestei proceduri anterior formulării cererii de chemare în judecată, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

În cazul ambilor emitenți ai actelor administrative cu caracter normativ contestate, plângerea prealabilă a fost formulată și transmisă pe adresele de e-mail oficiale ale acestora, iar dovada îndeplinirii acestei proceduri a fost depusă la dosarul cauzei. În cazul Ministerului Educației, plângerea prealabilă a fost transmisă și către mai multe entități din subordinea acestuia și cel puțin una dintre aceste entități a și formulat un răspuns cu privire la plângerea prealabilă transmisă.

Având în vedere că nu există niciun fel de criteriu privind forma, conținutul, modul de transmitere, iar în cazul unui act administrativ cu caracter normativ nu există nici măcar o cerință expresă ca plângerea prealabilă să fie formulată anterior formulării cererii de chemare în judecată, susțin că instanța de fond trebuia să considere procedura plângerii prealabile ca fiind îndeplinită și să judece pe fond cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Instanța de fond a reținut că ar lipsi elementele de identificare ale persoanei care a formulat plângerea, deși atașată plângerii prealabile exista o copie a cărții de identitate, mesajul a fost semnat (Ing. Marius Șerban), iar în cadrul celor două notificări atașate existau două semnături olografe, documentele în cauză având inclusiv număr de înregistrare al uneia din instituțiile vizate.

Intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Ministerul Educației au formulat întâmpinări la recursul declarat în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Excepțiile nulității și lipsei de interes au fost respinse de către instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate prin recurs de către recurenții - reclamanți, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanții au solicitat anularea Ordinelor comune 5338/1082/2021, respectiv 5558/2389/2021, emise de Ministerul Educației și Ministerul Sănătății.

Măsurile prevăzute de Ordinul comun 5338/1082/2021 și 5558/2389/2021 au fost elaborate în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare și a Hotărârii CNSU nr. 76/30.09.2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și pentru aprobarea majorării cantităților stocurilor de urgență medicală cu produse, materiale și echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populației împotriva virusului SARS-CoV-2.

Totodată, Hotărârea CNSU nr. 76/30.09.2021 a fost emisă în contextul necesității menținerii condițiilor socio-economice necesare desfășurării activităților specifice economiei naționale concomitent cu realizarea unui nivel de alertă adecvat la nivelul componentelor Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, în considerarea prevederilor art. 4 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020, privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 20/2020, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) și art. 81 din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, cu modificările și completările ulterioare, precum și în temeiul prevederilor art. 5, art. 9 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 și art. 71 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 2 și art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcționarea și componența Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, cu modificările și completările ulterioare.

Actelor administrative cu caracter normativ li se aplică prevederile alin. (1) și (1)

1

ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora plângerea prealabilă este obligatorie și poate fi adresată oricând.

Cu toate acestea, constată că excepția se impunea a fi respinsă, în considerarea considerentelor deciziei Curții Constituționale nr. 392/2021, care se impun a fi avute în vedere în prezentul recurs.

Prin Decizia 392/2021, publicată în Monitorul Oficial al Românei 688/12.17.2021, Curtea Constituțională a stabilit că "dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, precum și soluția legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce privește soluționarea acțiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau se încetează starea de alertă, precum și a ordinelor și a instrucțiunilor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, sunt neconstituționale."

Curtea Constituțională a subliniat necesitatea unei intervenții legislative prompte care să asigure exercitarea în mod efectiv și eficace a dreptului de acces la justiție, apreciind că dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu răspund exigențelor soluționării urgente a acțiunilor.

În concluzie, deși în privința actului administrativ normativ nu poate fi reținută, în principiu, exceptarea prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, o astfel de exceptare de la urmarea procedurii plângerii prealabile trebuie considerată aplicabilă în cauza de față în respectarea Deciziei nr. 392/2021 a Curții Constituționale.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și A. prin reprezentant legal Șerban Marius împotriva sentinței civile nr. 21/2022 din 31 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.