ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2023

Ședința publică din data de 31 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții judecători în cadrul Tribunalului Botoșani A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. și X., judecător la Curtea de apel Suceava și Y., judecător la Tribunalul Suceava, delegat la Tribunalul Botoșani, Z. și AA., asistenți judiciari au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției BB., Ministerul Justiției și Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat anularea Ordinului MJ nr. 6245/C din 30.12.2021 și a Ordinului MJ nr. 432/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale și obligarea pârâților Ministrului Justiției și Ministerului Justiției să emită noi Ordine de salarizare cu respectarea legii și a hotărârilor judecătorești definitive prin care li s-au recunoscut drepturi salariale pentru viitor; obligarea pârâților, în solidar, să plătească, cu titlul de despăgubiri materiale, diferențele salariale ce rezultă dintre indemnizațiile brute calculate potrivit noilor ordine de salarizare emise în baza hotărârii ce se va pronunța în cauza de față și cele calculate potrivit ordinelor anulate, actualizate cu inflația și obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței sumelor cuvenite și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 260 din data de 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Cluj a reținut că potrivit art. 7 alin. (2) Cap VIII Secțiunea I din Anexa V privind Legea 153/2017 împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), respectiv organele de conducere pentru reclamanți colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz persoanele nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Din moment ce legea a stabilit competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București în conformitate cu art. 131 și urm. C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj a declinat competența de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.10.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 2012 din data de 10.11.2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției BB., Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Cluj – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, cu privire la competența teritorială Curtea de Apel București a reținut, sub un prim aspect, că aceasta poate fi definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege, unei instanțe judecătorești sau unui alt organ cu activitate jurisdicțională din mai multe de același grad, de a judeca o anumită pricină.

Competența teritorială poate fi de trei feluri: a) competență teritorială de drept comun, când cererea se introduce la instanța de drept comun din punct de vedere teritorial, adică la instanța de la domiciliul pârâtului; b) competența teritorială alternativă sau facultativă, în cazul în care reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente; c) competența teritorială exclusivă sau excepțională, când cererea trebuie introdusă la o anumită instanță.

Sub un al doilea aspect, în evaluarea concretă a caracterului temeinic al acestei excepții, Curtea de Apel pe de o parte, a reținut că din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că unul dintre reclamanți este judecător la Curtea de Apel Suceava aspect de natură să atragă incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că reclamanții și-au întemeiat acțiunea, în mod indubitabil pe art. 8 alin. (1) și (3), art. 2 lit. h) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, articole indicate chiar în partea de început a cererii introductive, iar nu pe art. 7 alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII- Reglementări specifice personalului din sistemul justiției – al Anexei nr. V – Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, menționând totodată că au formulat plângere prealabilă în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, s-a constatat că, pe de o parte, Curtea de Apel Cluj – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a-și declina competența, a modificat temeiul juridic al acțiunii în contra principiului disponibilității, iar, pe de altă parte, că, față de temeiul juridic al acțiunii deduse judecății, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale ale art. 7 alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII- Reglementări specifice personalului din sistemul justiției – al Anexei nr. V – Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, Curtea de Apel a avut în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe art. 8 alin. (1) și (3), art. 2 lit. h) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu pe art. 7 din cadrul Capitolului VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, luând în considerare că nu se atacă o hotărâre a organelor prevăzute la alin. (1) din acest articol, reclamanții nesusținând că au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 153/2017, ci că au formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis excepția de necompetență teritorială a sa și a declinat competența de soluționare a cererii, către Curtea de Apel Cluj – secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează în principal anularea Ordinului MJ nr. 6245/C din 30.12.2021 și a Ordinului MJ nr. 432/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale și obligarea pârâților Ministrului Justiției și Ministerului Justiției să emită noi Ordine de salarizare cu respectarea legii și a hotărârilor judecătorești definitive prin care li s-au recunoscut drepturi salariale pentru viitor; obligarea pârâților, în solidar, să plătească, cu titlul de despăgubiri materiale, diferențele salariale ce rezultă dintre indemnizațiile brute calculate potrivit noilor ordine de salarizare emise în baza hotărârii ce se va pronunța în cauza de față și cele calculate potrivit ordinelor anulate, actualizate cu inflația și obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței sumelor cuvenite și până la plata efectivă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Instanța învestită cu regulatorul de competență are în vedere faptul că, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) Cap VIII Secțiunea I din Anexa V privind Legea nr. 153/2017, conform cărora:

(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Având în vedere aceste dispoziții de strictă interpretare, Înalta Curte constată că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) (art. 7 Cap VIII Secțiunea I din Anexa V a Legii nr. 153/2017), respectiv a hotărârilor emise de organele de conducere care au stabilit drepturile salariale pentru reclamanți, persoanele nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a cărei competență teritorială a fost stabilită în mod exclusiv prin intermediul legii speciale.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. și pârâții Ministrul Justiției BB., Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2023.