ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1440 din 04.11.2021, Tribunalul Mureș – secția Civilă în complet specializat pentru litigii de muncă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței sesizate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 și faptul că reclamanții, judecători, contestă prioritar modul în care le-au fost stabilite drepturile salariale și solicită în mod expres obligarea Ministrului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%.

Investită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 119 din 28 ianuarie 2022, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, și cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureș – secția de Litigii de Muncă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă reclamanții, judecători în cadrul Tribunalului Botoșani au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Ministrul Justiției, în calitate de titular al Portofoliului Ministerului Justiției, în prezent domnul FF., Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:

1) Recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Tg. Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională justiție, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

2) Uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3) Repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București;

4) Obligarea Ministrului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%;

5) Obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de apel Suceava și Tribunalul Botoșani la plata în continuare, după pronunțarea sentinței, lună de lună, a sporurilor însumate în procent de 45%;

6) Obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Tribunalul Suceava la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică și obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariate, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) și până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Conform art. 8 alin. (1) și (2) din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi. Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care prin lege specială sau prin prezenta lege se prevede altfel.

Într-adevăr, potrivit art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010,

(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Ca atare, salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul principal de credite (în cazul din speță fiind vorba despre Ministerul Justiției). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din textul de lege citat. În speță, reclamanții invocă faptul că nu li se acordă anumite sporuri într-un anumit procent pe care îl apreciază că li se cuvine, raportat la procentul acelorași sporuri recunoscut unor angajați care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, de către proprii lor angajatori.

Ca atare, reclamanții critică practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare care să evite ori să înlăture această diferențiere salarială și mai mult decât atât, solicită în mod expres obligarea Ministrului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%. Din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se solicită obligarea ordonatorului de credite de a emite un ordin de salarizare trebuie să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal.

Prin urmare, sunt aplicabile și în această pricină dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție.

Prin prezenta acțiune reclamanții contestă prioritar modul în care le-au fost stabilite drepturile salariale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, invocându-se în acțiunea introductivă nelegalitatea și netemeinicia stabilirii drepturilor salariale.

Înalta Curte are în vedere că în sensul Legii nr. 153/2017, legiuitorul a păstrat același sistem de reglementare în Anexa V, Cap. 8 din actul normativ menționat, unde la art. 8 se menționează că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obținut, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi. Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel.

Tot la art. 7 din Cap. 8 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 se statuează că prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Astfel fiind, reținând că reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului Botoșani, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 și a art. 7 din Cap. 8 din Anexa V din Legea nr. 153/2017, Înalta Curte constată că, competența materială de soluționare a pricinii aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., toți prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.