ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2970/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 3926/12.06.2018, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Neamț a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei în valoare de 944.194,36 RON, ce reprezintă 25% din valoarea contractului de achiziție nr. x/07.07.2015 încheiat cu Asocierea formată din A. S.R.L. (liderul asocierii), B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 72/2020 pronunțată la data de 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Neamț, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, reclamantul Județul Neamț a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, prin raportare la înscrisurile și probele administrate în prezenta cauză.

Așa cum a menționat pe tot parcursul judecății, nu există temei legal pentru reținerea sumei în valoare de 944.194,36 RON cu TVA ce reprezintă corecție financiară de 25% din valoarea contractului de achiziție nr. x/07.07.2015, întrucât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale nu a emis actele administrative pentru aplicarea corecției financiare, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare sau nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, în sensul reglementat prin art. 21 alin. (13) – (21) din O.U.G. nr. 66/2011. Nici Adresa nr. x/17.08.2016 și nici Notificarea nr. x/05.04.2016, emise de Ministerul pentru Societatea Informațională, nu reprezintă titlu executoriu în accepțiunea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, prin care să fie aplicabilă corecția financiară de 25% din valoarea contractului de achiziție nr. x/07.07.2015.

Instanța de fond a reținut eronat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației contractuale, în sensul respectării regulilor stabilite în materia achizițiilor publice, căci, pentru a face o astfel de dovadă, era necesară emiterea de către pârât a actelor administrative care să constituie titlu executoriu. Doar în situația în care instanța era investită cu analizarea legalității și temeiniciei situației de fapt, ar fi putut dovedi îndeplinirea obligațiilor contractuale și respectarea regulilor de achiziție publică.

Or, atâta timp cât pârâta nu a emis actele administrative privind situația de fapt, reglementate imperativ prin dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, consideră că nu trebuie să își dovedească nevinovăția, așa cum eronat a reținut instanța de fond.

Mai mult, în lipsa actelor administrative privind stabilirea corecției financiare, este imposibil de analizat legalitatea acestora, astfel cum a reținut Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 73/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă și care are autoritate de lucru judecat.

De altfel, pe parcursul judecății, chiar Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a recunoscut că a reținut suma ce face obiectul cauzei în lipsa unui titlu executoriu.

În fine, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a înlăturat apărarea sa, referitoare la faptul că nu a fost emis un titlu executoriu conform art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, fără ca din considerente să rezulte elementele concrete care au fundamentat această concluzie, situație în care este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României (citată în locul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

Arată în esență că instanța nu a fost învestită cu analiza actelor administrative care au stat la baza aplicării corecției financiare, respectiv Adresa nr. x/17.08.2016 și Notificarea nr. x/05.04.2016, ambele emise de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale – Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informațional, așa încât este inadmisibil în recurs analizarea acestor documente. Mai mult, recurentului nu i-a fost remisă o sumă în urma cererii de plată/rambursare, din care să poată fi reținută o corecție financiară prin emiterea unui titlu executoriu în sensul art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011. Ca urmare, acesta avea posibilitatea să solicite instanței anularea Notificării (a actului administrativ) nr. 3411/05.04.2016 prin care i-a fost aplicată măsura corecției financiare, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 și nu art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, care prevede procedura specială a contestării unui titlu executoriu (proces-verbal/notă de constatare a neregulilor).

Notificarea nr. x/05.04.2016 nu reprezintă un titlu executoriu, de altfel, așa cum este și menționat în cuprinsul acesteia, și nu suntem în situația reglementată prin art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 pentru a se putea emite un titlu executoriu, nefiind efectuată în concret o plată pentru a se putea constitui o creanță bugetară.

Suma reprezentând corecția financiară a fost reținută din valoarea contractului de achiziție prin aplicarea art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, OISPSI având posibilitatea de a reține astfel sumele reprezentând contribuția fondurilor europene chiar și în cazul în care ar fi existat și o suspiciune ca fiind o neregulă, cu posibilitatea unui impact financiar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cât privește criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant în condițiile în care instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere. Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant în contextul faptic dat.

Nefondate sunt și criticile reclamantului, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor legale incidente, respectiv a O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, recurentul-reclamant Consiliul Județean Neamț are calitatea de beneficiar al proiectului "Proiect sistem Informatic integrat pentru gestionarea activității și serviciilor de administrație publică la nivelul regiunii nord din Județul Neamț" cod SMIS 48425, conform Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/03.12.2013.

În baza acestui contract de finanțare, recurentul-reclamant a încheiat contractul de servicii nr. x/07.07.2015 cu Asocierea formată din A. S.R.L. (liderul asocierii), B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L., având ca obiect infrastructură hardware necesară pentru realizarea proiectului, valoarea contractului fiind de 3.838.691,78 RON.

Prin Notificarea nr. x/14.10.2015 privind situația cererii de plată nr. x/29.09.2015, prin care Consiliul Județean Neamț a solicitat Autorității de Management decontarea sumei de 3.345.353,65 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/28.09.2015 emise de liderul asocierii, AM i-a transmis beneficiarului cuantumul sumei aprobată la plată, precum și că a fost reținută la plată suma de 823.095,05 RON.

În legătură cu această reținere, AM a menționat că va fi ridicată la momentul soluționării cauzelor acesteia, astfel cum rezultă din cuprinsul notificării menționate, respectiv: 1. dacă după finalizarea verificării procedurii de achiziție și întocmirea listelor de achiziție se va stabili o corecție financiară în procent de 25% din valoarea contractului respectiv, plata reținută va deveni plată respinsă, fără a mai fi notificat în acest sens beneficiarul (comunicarea cu privire la acest aspect se va face de către Compartimentul de verificare achiziții) și 2. dacă după finalizarea verificării procedurii de achiziției și întocmirea listelor de achiziție nu se va stabili o corecție financiară, plata reținută se va returna beneficiarului.

Prin Notificarea nr. x/10.03.2016 privind situația cererii de rambursare nr. x/25.01.2016, prin care Consiliul Județean Neamț a solicitat Autorității de Management decontarea sumei de 492.338,13 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/27.11.2015 emise de liderul asocierii, AM i-a transmis beneficiarului cuantumul sumei aprobată la plată, precum și că a fost reținută la plată suma de 121.099,31 RON.

Și în legătură cu această reținere, AM a făcut aceleași mențiuni cu cele din notificarea antemenționată, astfel cum rezultă din cuprinsul celei de-a doua notificări .

Ulterior, Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a emis Notificarea nr. x/05.04.2016 prin care beneficiarul a fost înștiințat cu privire la încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și aplicarea corecției financiare de 25% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x, în valoare de 944.194,36 RON cu TVA (suma totală reținută de către AM).

Împotriva acestei notificări beneficiarul a formulat contestație, iar prin Adresa nr. x/17.08.2016 emisă de OIPSI, i s-a adus la cunoștință menținerea deciziei de aplicare a corecției financiare de 25%.

Notificarea nr. x/05.04.2016 și Adresa nr. x/17.08.2016 antemenționate au fost contestate de reclamant în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat sentința nr. 73/2017 din 12 mai 2017, în sensul respingerii acțiunii în anulare a celor două acte, ca inadmisibilă.

După pronunțarea și rămânerea definitivă a sentinței nr. 73/2017 din 12 mai 2017, recurentul-reclamant a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, solicitând obligarea autorității competente la restituirea sumei de 944.194,36 RON, reprezentând 25% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu Asocierea, motivat de împrejurarea că suma reținută nu reprezintă o corecție financiară aplicată printr-un proces-verbal/notă de constatare, cu respectarea elementelor menționate la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, invocând în drept dispozițiile art. 1270, art. 1272, art. 1170, art. 1164, art. 1516, art. 1530 C. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte observă că prima instanță a reținut corect că, în raport de temeiul de drept al acțiunii deduse judecății, respectiv prevederile C. civ. care reglementează principiile ce guvernează răspunderea contractuală, reclamantul a invocat neexecutarea de către pârât a obligației contractuale, aceea de a acorda finanțarea nerambursabilă pentru suma de 994.194,36 RON, pe care a achitat-o în vederea implementării proiectului ce face obiectul contractului de finanțare.

Aplicând, așadar, principiile care guvernează răspunderea contractuală, prima instanță a reținut că reclamantului îi revine sarcina de a face proba existenței obligației neexecutate, în privința pârâtului operând o prezumție de culpă cât privește neexecutarea obligației contractuale.

Înalta Curte reține că, urmare a verificărilor efectuate de către OIPSI din cadrul MCSI asupra achizițiilor desfășurate pentru Proiect și a Listei de verificare integrală a procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 pentru contractul de servicii nr. x/07.07.2015 încheiat de recurent cu Asocierea, a fost stabilită aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului de achiziție pentru încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

S-a confirmat, astfel, cele menționate de AM la punctul 1 din cele două notificări inițiale, respectiv, dacă după finalizarea verificării procedurii de achiziție și întocmirea listelor de achiziție se va stabili o corecție financiară în procent de 25% din valoarea contractului respectiv, plata reținută va deveni plată respinsă, fără a mai fi notificat în acest sens beneficiarul (comunicarea cu privire la acest aspect se va face de către Compartimentul de verificare achiziții).

Cu toate că, prin Notificarea nr. x/05.04.2016, beneficiarul a fost înștiințat asupra încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și aplicarea corecției financiare de 25% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x, în valoare de 944.194,36 RON cu TVA, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației sale contractuale, respectiv a respectării regulilor stabilite în materia achizițiilor publice, neaducând nici măcar un argument cu privire la respectarea acestor prevederi, pentru a fi astfel în măsură să pretindă executarea obligației corelative a pârâtului, aceea de a-i acorda finanțarea nerambursabilă.

Prin recurs, recurentul-reclamant susține că este eronată această reținere a instanței de fond, căci, pentru a face o astfel de dovadă a îndeplinirii obligației contractuale, respectiv a respectării regulilor stabilite în materia achizițiilor publice, era necesar ca, în cauză, să fi fost emis un titlu executoriu, conform art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru a răspunde acestei critici, Înalta Curte constată că suma pe care recurentul-reclamant cere să îi fie restituită a fost reținută prin emiterea notificărilor, în temeiul dispozițiilor art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, cum de altfel arată și intimata în cuprinsul întâmpinării sale.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 permite autorității competente să excludă integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli, iar potrivit art. 9 lit. a) din același act normativ, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21.

Emiterea unui titlu de creanță presupune efectuarea prealabilă a unei plăți din care este dedus procentual și proportional cuantumul aferent neregulii constatate, fiind stabilită și individualizată în acest fel crența bugetară.

Or, în cauza de față, judecătorul fondului a reținut în mod corect că, față de situația existentă, anume aceea că suma aferentă corecției financiare de 25% nu fusese plătită de către pârât, ci doar suspendată la plată până la finalizarea verificărilor aferente procedurii de achiziție, nu se putea solicita restituirea sumei și emiterea astfel a unei note de constatare.

De altfel, la acest moment, plata reținută a devenit plată respinsă, fără ca beneficiarul să mai fie notificat în acest sens, potrivit celor menționate de AM, după cum s-a arătat mai sus, în prezentele considerente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Județul Neamț împotriva sentinței civile nr. 72 din 23 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.