ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 4470/27.06.2018, reclamantul Județul Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, obligarea acesteia la plata sumei de 603.812,15 RON inclusiv TVA, aferentă cererii de tragere nr. x/28.08.2015 cu o valoare totală de 702.602,29 RON, sumă la care se adaugă majorări de întârziere de 2%, în valoare de 48.304,96 RON, calculate pentru perioada 14.09.2015-31.12.2015, conform art. 124

1

din O.G. nr. 92/2003, iar pentru perioada 01.01.2016-31.01.2018, majorări de întârziere în valoare de 150.953 RON, conform cu art. 183 alin. (2) din Legea nr. 204/2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 139 din 7 mai 2019, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în termen, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Județul Neamț, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 12 lit. h) din Ordinului Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.

Contrar celor reținute de prima instanță, a arătat că asistența tehnică (supravegherea lucrărilor de împădurire prin diriginte/inspector ele șantier) nu reprezintă cheltuieli eligibile, în sensul prevederilor sus-menționate, iar contravaloarea asistenței tehnice nu a fost solicitată spre decontare autorității pârâte, neregăsindu-se în documentația aferentă Cererii de tragere nr. x/20.08.2015, nefiind o cheltuială eligibilă în cadrul proiectului.

Totodată, a precizat că respectiva cerere de tragere este însoțită de situația de lucrări nr. x depusă de către S.C. A. S.R.L. și avizată de către S.C. B. S.R.L, neexistând astfel motive pentru care autoritatea pârâtă nu a analizat și nu a aprobat la plată această cerere, care a fost însoțită de situația de lucrări nr. x întocmită de executantul lucrărilor.

De asemenea, a susținut că plata trebuia efectuată în termen de 15 zile de la data depunerii dosarului de decontare (28.08.2015), iar pârâta avea obligația de a notifica beneficiarul în situația în care dosarul ar fi fost incomplet sau dacă documentația ar fi fost neconformă, în termen de 5 zile de la constatarea unui caz de culpă, ceea ce nu s-a întâmplat pe durata contractului de finanțare și nici ulterior depunerii Cererii de finanțare nr. x/2015.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 603.812,15 RON inclusiv TVA, aferente cererii de tragere nr. x/28.08.2015 cu o valoare totală de 702.602,29 RON, sumă la care se adaugă majorări de întârziere de 2%, în valoare de 48.304,96 RON, calculate pentru perioada 14.09.2015-31.12.2015, conform art. 124

1

din O.G. nr. 92/2003, iar pentru perioada 01.01.2016-31.01.2018, majorări de întârziere în valoare de 150.953 RON, conform cu art. 183 alin. (2) din Legea nr. 204/2015.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, între părți, s-a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 262/N/28.12.2009, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru proiectele vizând împădurirea terenurilor agricole degradate, constituite în perimetre de ameliorare de pe raza Județului Neamț, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.

Durata contractului de finanțare a fost stabilită inițial la 60 de luni, potrivit art. 3, pct. 3.2 din contract, respectiv până la data de 28.12.2014, ulterior prelungită cu 8 luni aferente perioadei în care pârâta a suspendat proiectele din lipsă de fonduri în anul 2013, respectiv până la data de 28.08.2015.

În vederea implementării proiectului, reclamantul a încheiat Contractul de lucrări nr. x/22.03.2011 cu executantul S.C. A. S.R.L. având ca obiect "Reconstrucție ecologică pe terenuri degradate în perimetre de ameliorare din Județul Neamț".

Se reține că autoritatea pârâtă a aprobat în beneficiul reclamantului două cereri de plată (prima în valoare de 112.747 de RON și cea de-a doua în cuantum de 592.279,42 de RON), iar cea de-a treia cerere de tragere, formulat la data de 20.08.2015 pentru suma de 702.602, 29 de RON nu a fost decontată la plată, reținându-se că reclamantul nu a asigurat implementarea proiectelor cu diligența necesară conducând la nerespectarea termenului asumat prin contract.

Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 12 lit. h) din Ordinul nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare pentru Programul de îmbunătățire a calității mediului.

Astfel, cheltuielile eligibile la finanțare trebuie să respecte, printre altele, prevederile sus-menționate, prin împădurirea terenurilor agricole degradate, și anume: supravegherea lucrărilor de împădurire trebuie să efectuată de beneficiar, prin diriginte/inspector de șantier.

În cauză, se reține că reclamantul, fără o justificare, nu a încheiat un contract de supraveghere lucrări de împădurire (dirigenție) decât cu două luni înainte de expirarea duratei contractuale, astfel cum rezultă din Adresa nr. x/09.06.2015 comunicată autorității pârâte.

Instanța de control judiciar apreciază că susținerile recurentului, în sensul că nu a fost notificat de către intimată nu pot conduce la o altă concluzie, neputându-se aprecia că această împrejurare ar fi putut echivala cu o acceptare a cererii de plată.

Prin urmare, aprecierea caracterului eligibil al cheltuielilor avansate în executarea proiectului se realizează cu respectarea prevederilor art. 12 lit. h) din Ordinul nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare pentru Programul de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, și anume:

supravegherea executării lucrărilor de împădurire trebuie să fie efectuată prin diriginte/inspector de șantier desemnat de către beneficiar.

Or, așa cum s-a reținut și de prima instanță, în cauză, nu a fost încheiat un contract de dirigenție până în luna iunie 2015, când reclamantul a comunicat autorității pârâte acest fapt, ceea ce rezultă că s-a realizat o execuție defectuoasă a lucrărilor de împădurire, lucrări care de altfel trebuiau efectuate etapizat, pe ani calendaristici.

În fine, referitor la susținerile recurentului cu referire la situația de lucrări, respectiv a situațiilor de plată către A. S.R.L. sunt relevante prevederile art. 9.1 din contractul de finanțare ("beneficiarul își asumă integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terților din culpa sa pe parcursul implementării proiectului, A.F.M. fiind degrevată integral de orice responsabilitate,,.).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Județul Neamț împotriva sentinței nr. 139 din 7 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.