ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2870/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de Agenția Națională de Integritate, criticându-l pentru netemeinicie și nelegalitate. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 130/CA/2021-PI din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate și anularea Raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de Agenția Națională de Integritate. Prin prima critică de nelegalitate formulată, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 153 C. proc. civ. referitoare la procedura de citare. A arătat că deși au fost indicate două adrese de citare, nu s-a respectat procedura legală de citare așa cum prevăd dispozițiile art. 154 alin. (4), art. 159 și art. 163 alin. (1) C. proc. civ.. În acest sens, a susținut că este vorba despre o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și evident, pe cale de consecință, nulitatea procedurii se răsfrânge și asupra hotărârii pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ. Prin cea de-a doua critică de nelegalitate formulată pe fondul cauzei, recurentul-reclamant a considerat că sentința este nelegală, reținându-se în mod neîntemeiat că a fost încălcat regimul juridic al conflictului de interese, cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 70, art. 72 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 228 alin. (1) din Codul administrativ. În esență, în opinia sa, s-au ignorat înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că deși recurentul-reclamantul, în calitate de primar, a aprobat dispoziția de organizare a concursului de recrutare pe funcția publică vacantă de execuție din cadrul compartimentului de asistență socială și autoritate tutelară al Primăriei Comunei Bixad, concursul a fost organizat de către Consiliul Local Bixad, funcția respectivă fiind în directă subordonare a Consiliului Local Bixad, iar cele două instituții, respectiv Unitatea administrativ teritorială și Consiliul local sunt autorități descentralizate cu atribuții diferite, potrivit Legii nr. 215/2001. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar reiese clar că recurentul-reclamantul nu a făcut parte din comisia de concurs, acesta fiind organizat de către Consiliu Local. Recurentul-reclamantul în calitate de primar, de organ executiv al comunei, avea obligația să semneze decizia de încadrare ca urmare a valorificării concursului. A susținut că legea nu prevede expres că emiterea și semnarea deciziei de încadrare sau de majorare a salariului reprezintă conflict de interese, în cazul în care angajatorul este Consiliu Local, iar semnarea actelor care stau la baza raportului de evaluare contestat sunt întocmite în baza hotărârii Consiliului Local, primarul fiind obligat să semneze în baza prerogativelor legale. A mai arătat că a emis Dispoziția nr. 1 din 08.01.2018 cu privire la organizarea concursului de recrutare despre care se face vorbire, însă dispoziția nu vizează încadrarea în mod direct a fiicei sale, ci doar organizarea concursului, la care putea participa orice persoană interesată care îndeplinea condițiile pentru postul scos la concurs. Faptul că nu a avut intenția să o favorizeze pe fiica sa, prin dispoziția emisă, reiese din respectarea tuturor prevederilor legale cu privire la organizarea concursului, în care reclamantul nu a intervenit în niciun fel, concursul fiind validat și de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Recurentul-reclamantul a considerat că întreaga procedură a fost legală, iar faptul că fiica sa a câștigat concursul fără ca acesta să fie implicat în vreun fel, nu poate fi considerat conflict de interese. De asemenea, veniturile obținute de fiica sa, numita B. pentru perioada de referință, sunt la nivelul legal prevăzut pentru funcția și activitatea pe care o desfășoară, nefiind dovedită vreo implicare a recurentului-reclamant în obținerea nelegală a salariului primit de aceasta pentru activitățile și responsabilitățile pe care și le-a asumat și le-a exercitat. În opinia recurentului-reclamant, faptul că a semnat o serie de documente cu privire la activitatea și funcția desfășurată de fiica sa, nu poate fi interpretat ca fiind un conflict de interese, deoarece în perioada în care au fost semnate aceste acte nu era nicio persoană delegată sau împuternicită să semneze în numele primarului, iar respectivele documente trebuiau să fie încheiate într-un anumit termen pentru a nu crea anumite disfuncții în exercitarea atribuțiilor de serviciu exercitate de către B.. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Cu privire la criticile care vizează încălcarea art. 153 C. proc. civ. referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, a susținut că recurentul nu arată care este neregularitatea actului de procedură, rezumându-se la a afirma că citația nu a fost înmânată cu respectarea procedurii legale de citare. Cu referire la acest aspect, intimata-pârâtă a menționat că recurentul-reclamant, după cum reiese din cererea introductivă, are același domiciliu procesual ales atât la judecarea cauzei în fond, cât și în recurs, respectiv la sediul profesional al avocatului. Cu referire la fondul cauzei, intimata-pârâtă a arătat că aspectele invocate privind imposibilitatea delegării unei persoane ori nivelul legal al veniturilor obținute de fiica sa sunt irelevante, câtă vreme recurentul-reclamant, în exercitarea funcției de primar, avea obligația să se abțină și să nu emită un act administrativ care să producă un folos material pentru aceasta, astfel cum prevăd dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum și art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 martie 2023, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin Raportul de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prevăzut de dispozițiile art. 70 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 228 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, întrucât a emis, în exercitarea funcției de primar al Comunei Bixad, județul Satu Mare, dispozițiile de numire/mutare/delegare de atribuții pentru fiica acestuia, rudă de gradul I, funcționar în cadrul Primăriei Bixad, județul Satu Mare, care au produs un folos material pentru aceasta în suma totală de 115.3932 RON. Soluția primei instanțe, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, ca urmare a constatării temeiniciei Raportului de Evaluare nr. x/06.07.2021 este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Prin prima critică de nelegalitate formulată, recurentul-reclamant a susținut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate prevederile art. 153 C. proc. civ., cu referire și la art. 154 alin. (4), art. 159 și art. 163 alin. (1) C. proc. civ. Analizând această critică, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu arată, în concret, care este neregularitatea în legătură cu procedura de citare realizată în fața primei instanțe, acesta limitându-se la redarea textelor de lege precizate anterior. Verificând actele dosarului, instanța de control judiciar constată că, prin contestația formulată împotriva raportului de evaluare, recurentul-reclamant a indicat domiciliul său și domiciliul procesual la Cabinetul individual de avocatură al doamnei C., situat în București, Șoseaua x. În situația alegerii locului citării și al comunicării altor acte de procedură, citarea se va realiza la domiciliul procesual ales, astfel cum permit dispozițiile art. 158 C. proc. civ., fără ca instanța să fie ținută să îndeplinească procedura de citare la ambele adrese indicate de recurentul-reclamant. Prin urmare, din această perspectivă, în speță, nu se poate identifica nicio neregularitatea în legătură cu procedura de citare realizată în fața primei instanțe. În continuare, astfel cum reiese din procesele-verbale de înmânare a actelor procedurale atașate la dosarul instanței de fond, factorul poștal însărcinat cu înmânarea actelor de procedură, deplasându-se la domiciliul procesual indicat, a consemnat absența persoanei în drept să primească citația și a procedat la depunerea acesteia la cutia poștală, cu respectarea dispozițiilor art. 163 alin. (8) raportat la alin. (3) – (5) ale aceluiași articol din C. proc. civ. În concluzie, Înalta Curte constată că procedura de citare în fața instanței de fond a fost legal îndeplinită, nefiind produsă nicio vătămare părții de natură să atragă casarea hotărârii atacate, cum în mod eronat susține recurentul-reclamant. Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de recurentul-reclamant pe fondul cauzei, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar conform art. 76 alin. (1) din același act normativ: "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I." Conform prevederilor art. 71 "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public". Totodată, dispozițiile art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, prevăd că: "Regimul general aplicabil conflictului de interese pentru aleșii locali. (1) Alesul local aflat în conflict de interese în condițiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, are obligația să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: a) soț, soție sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv...". În cauză, în deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că sunt îndeplinite ipotezele prevăzute de textele de lege menționate anterior, emiterea dispozițiilor de numire/mutare/delegare de atribuții pentru fiica recurentului-reclamant conducând la existența conflictului de interese. Astfel, organizarea concursului de recrutare pentru funcția publică vacantă, de execuție de referent, clasa a III-a, gradul profesional principal – ofițer de stare civilă, din cadrul Compartimentului de asistență socială și autoritate tutelară al Primăriei Comunei Bixad nu ar fi putut avea loc în lipsa unei propuneri din partea primarului, singura autoritate a administrației publice locale care are competență să facă propuneri privind statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine. În acest sens, recurentul-reclamant a emis Dispoziția nr. 1/08.01.2018 cu privire la organizarea concursului de recrutare pentru funcția publică vacantă din cadrul Primăriei Comunei Bixad la care a participat și fiica sa și, ulterior, după finalizarea concursului, a emis Dispoziția nr. 69/28.02.2018 privind numirea în funcție publică a acesteia, precum și alte dispoziții de mutare/delegare de atribuții pentru ruda sa de gradul I. Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice. Pentru existența conflictului de interese nu are nicio relevanță că fiica sa a obținut funcția publică prin concurs, că recurentul-reclamantul nu a făcut parte din comisia de organizare a concursului, ori că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a validat concursul, fiind suficient ca în procesul de luare a unei decizii să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție care a fost îndeplinită în momentul în care recurentul-reclamant a procedat la semnarea actelor respective. Nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant cu privire la inexistența conflictului de interese motivat de faptul că în perioada în care au fost semnate actele respective nu era nicio persoană delegată sau împuternicită să semneze în numele primarului, iar aceste documente trebuiau să fie încheiate într-un anumit termen pentru a nu crea disfuncții în exercitarea atribuțiilor de serviciu exercitate de către B.. În acest sens, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant avea obligația de a cunoaște situațiile care pot crea conflicte de interese prin prisma funcției de primar pe care o exercita și trebuia să se abțină și să nu emită acte administrative care să producă un folos material pentru fiica sa, rudă de gradul I. În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate, fiind reținută corect existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 70 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/06.07.2021, reținute în sarcina persoanei evaluate în calitate de primar al Comunei Bixad, județul Satu Mare. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.