ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2866/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.04.2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., toți reprezentați prin Y. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021, emis de către Ministrul Justiției, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul.

2.1. Prin sentința civilă nr. 226 din 29 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, în fapt, reclamanții sunt judecători care funcționează în cadrul Judecătoriei Pitești, iar OMJ nr. 6245/2021 emis de pârât este un act administrativ stabilește, la art. 1, modalitatea și regulile după care se calculează salariile judecătorilor, la art. 2 din cuprinsul acestuia, menționându-se că emiterea ordinelor individuale de salarizare a judecătorilor se face respectându-se aceste reguli. În temeiul ordinului contestat, au fost emise ordine individuale, prin care au fost stabilite în concret drepturile salariale ale reclamanților.

Enunțându-se dispozițiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, s-a constatat că actul administrativ contestat nu face parte din actele de salarizare la care se referă acest text, și cum verificarea legalității acestuia constituie capătul principal de cerere, la determinarea competenței de soluționare a cauzei se vor aplica regulile generale de stabilire a competenței, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, când se declanșează un litigiu de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a curții de apel de la domiciliul reclamantului, în situația în care este prevăzută expres competența curții de apel, sau în situația în care prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 prevăd acest lucru, reținându-se că domiciliile reclamanților sunt în Pitești, așa cum reiese din acțiunea formulată, nefiind îndeplinită condiția de incidență a competentei facultative prevăzute de art. 127 C. proc. civ., și anume că litigiul să fie de competența instanței la care judecătorul își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

2.2. Prin sentința civilă nr. 30/F-CONT-56 din data de 04.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanții L., K., R., A., B., M., E., C., D., U., Q., P., I., V., S., T., X., F., W., N., H., J., O., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

A fost dispusă suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, enunțându-se dispozițiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, s-a reținut că prin ordinul contestat se stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor precum și ale asistenților judiciari având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,22lei, cu respectarea art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea nr. 153/2017.

În consecință, actul contestat este un act administrativ de salarizare prin care s-au stabilit drepturi salariale și face parte din actele de salarizare la care se referă textul de mai sus, la determinarea competenței de soluționare a cauzei aplicându-se regulile speciale de stabilire a competenței, revenind Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate, de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamanților, judecători în cadrul Judecătoriei Pitești, care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021, emis de către Ministrul Justiției, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul.

Instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competența teritorială de soluționare a cauzei, respectiv Legea nr. 153/2017, care prevede competența de soluționare a Curții de Apel București ori Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a curții de apel – secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice centrale, de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Înalta Curte reține că reclamanții sunt judecători care funcționează în cadrul Judecătoriei Pitești, aceștia înțelegând să conteste OMJ nr. 6245/2021, act administrativ care stabilește, la art. 1, modalitatea și regulile după care se calculează salariile judecătorilor, iar la art. 2 precizează că emiterea ordinelor individuale de salarizare a judecătorilor se face respectându-se aceste reguli.

Prin urmare, acesta este un act administrativ normativ de stabilire a regulilor de salarizare, în baza sa emițându-se actele administrative de salarizare individuale, prin care au fost stabilite în concret drepturile salariale ale reclamanților, nefiind per se un act administrativ individual de salarizare.

Or, potrivit art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017: "Prin derogare de ta art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București".

Așadar, competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special, obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București fiind limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În cauză, reclamanții au contestat, astfel cum s-a reținut anterior, OMJ nr. 6245/2021, act administrativ normativ de stabilire a regulilor de salarizare, în baza căruia s-au emis actele administrative de salarizare individuale, acesta nefăcând parte din actele de salarizare la care se referă textul de mai sus, și cum verificarea legalității acestuia constituie capătul principal de cerere, la determinarea competenței de soluționare a cauzei se vor aplica regulile generale de stabilire a competenței.

Potrivit art. 10 Legea 554/2004: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (...)"

Având în vedere că domiciliile reclamanților sunt în Pitești, așa cum reiese din acțiunea formulată și că în cauză competența de soluționare nu va fi modificată de calitatea de judecători a reclamanților, întrucât aceștia funcționează la judecătorie, iar litigiul dedus judecății se soluționează în prima instanța de curtea de apel, având în vedere că actul dedus judecații este emis de o autoritate centrală, și că pârât în cauză este doar autoritatea centrală emitentă, așa încât nu este îndeplinită condiția de incidență a competentei facultative prevăzute de art. 127 C. proc. civ., și anume că litigiul să fie de competența instanței la care judecătorul își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel Pitești.

Temeiul de drept al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.