ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data 26.07.2019, pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de soluționare a contestațiilor,

- anularea, în parte, a Deciziei nr. 19/23.01.2019 emise de ANAF-DGSC de respingere a contestației administrative înregistrate sub nr. x/29.03.2018 (pct. 1 și pct. 2 din dispozitiv), a Raportului de inspecție fiscală nr. x/29.12.2017 și a Deciziei de impunere nr. x/29.12.2017;

- exonerarea reclamantei de la plata sumei de 6.474.985 RON cu titlu de impozit pentru venituri obținute de nerezidenți, a sumei de 192.372 RON cu titlu de accesorii, a sumei de 11.621.528 RON reprezentând TVA suplimentar și a sumei de 11.052.526 RON reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA;

- obligarea pârâtelor la restituirea către societate a următoarelor sume, 29.341.411 RON plătită de reclamantă în baza Deciziei de impunere nr. x/29.12.2017 și a Deciziei nr. 105/23.01.2018, 3.046.809 RON plătită de reclamantă cu titlu de impozit aferent veniturilor din dobânzile plătite către B. pentru perioada 01.01-31.08.2011;

- menținerea celorlalte dispoziții ale Deciziei nr. 19/23.01.2019 (pct. 3 și pct. 4)

și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 13.11.2019, reclamanta a formulat completare a acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtelor și la plata dobânzilor cuvenite pentru sumele pentru care urmează a se dispune restituirea, datorate de la data plății acestora și până la restituirea efectivă.

Prin sentința civilă nr. 84 din 28 aprilie 2021, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând în fond, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, precizată și completată.

După ce a prezentat obiectul acțiunii și probele administrate în fața instanței de fond, făcând referire la expertiza financiar-contabilă și la obiectivele acesteia, a susținut recurenta-reclamantă, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., că sentința cuprinde motive contradictorii și că nu este motivată.

A solicitat a se avea în vedere faptul că instanța nu a motivat și nu s-a pronunțat cu privire la cele două excepții de inadmisibilitate invocate de intimate, cu privire la capătul IV al acțiunii și, respectiv, la obligarea intimatelor la restituirea sumelor achitate și la plata către reclamantă a dobânzilor cuvenite acestor sume, dobânzi datorate de la data plății și până la data restituirii efective.

A mai apreciat recurenta că instanța nu a argumentat și nu și-a prezentat opinia în ceea ce privește analiza acțiunii, ci a preluat citate exacte din Raportul de inspecție fiscală. Astfel, hotărârea nu respectă exigența prevăzută de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., care impune ca motivarea hotărârii să prezinte coerent și efectiv examenul critic al magistratului de natură a susține rezultate deliberării și concordanța argumentelor cu aspectele deduse judecății de parte.

Simpla preluare a argumentelor intimatelor, fără nicio referință la argumentele invocate de societate, face ca sentința să fie criticabilă din perspectiva legalității, în condițiile în care nu creează transparența asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu prezintă, în raport cu situația concretă supusă judecății, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.

Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză (cu excepția celor de la obiectivul nr. 1.1) fără, însă, a motiva de ce a înțeles să ignore concluziile experților.

În ceea ce privește pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a arătat recurenta că instanța, deși a preluat în cuprinsul sentinței și o parte din textele de lege aplicabile situațiilor fiscale contestate, nu a făcut altceva decât să perpetueze aplicarea în mod vădit eronată a normelor legale față de situațiile fiscale ce rezultă din documentele anexate cererii de chemare în judecată.

În continuarea motivării căii de atac, recurenta a prezentat argumente privind fiecare situație fiscală contestată pentru care apreciază că se impune casarea hotărârii.

3.1. Intimata-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte, analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul. Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1). Omisiunea instanței de fond de a cerceta și analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, argumentele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, precum și apărările formulate, nu satisface exigențele desfășurării unui proces echitabil cu privire la ambele părți din cauză.

Înalta Curte constată că sentința atacată se întemeiază exclusiv pe analiza situației de fapt, pe reproducerea celor constatate și argumentate de organele fiscale, prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de soluționare a contestației, și pe reproducerea textelor legale incidente, fără, însă, a aduce un aport propriu jurisdicțional asupra probelor administrate, raportat la motivele din cererea de chemare în judecată și la apărările pârâtelor. De asemenea, instanța, deși a reținut invocarea de către pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pe cale de excepție, a inadmisibilității capătului IV principal de cerere, nu a menționat unirea acestei excepții cu fondul și nici nu a analizat-o în considerentele hotărârii.

Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de recurenta-reclamantă A. S.A..

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia din părțile cauzei, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu poate ignora obligația de motivare a hotărârii, prin preluarea integrală a argumentelor părții căreia i-a dat câștig de cauză.

Dat fiind faptul că prin sentința recurată se preiau argumentele din actele atacate, fără nicio analiză proprie a judecătorului cu privire la întreaga situație de fapt fiscală, se reține că, practic, nu s-a analizat fondul cauzei de o manieră care să permită exercitarea controlului judiciar, neputându-se realiza o astfel de analiză direct de către instanța de recurs, întrucât s-ar afecta dreptul părților la un proces echitabil.

Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a analiza toate argumentele prezentate de reclamantă și apărările invocate de pârâte.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analiza argumentelor invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

4.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru cele reținute anterior, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 84 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.