ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6666/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra cererii de completare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a - contencios administrativ și fiscal la data de 11.01.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, să se dispună anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/30.10.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/30.10.2015 în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 28.119.954 RON, reprezentând 12.992.813 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar și accesoriile aferente în cuantum de 12.638.579 RON; 1.321.185 RON cu titlu de TVA stabilit suplimentar și accesoriile aferente în cuantum de 1.102.105 RON; 23.694 RON cu titlu de impozit pe veniturile persoanelor juridice nerezidente și accesoriile aferente în cuantum de 41.578 RON; anularea deciziei nr. 167/29.06.2016 prin care a fost respinsă contestația administrativă; anularea deciziei de accesorii nr. 6489/EV1/31.12.2015 în ceea ce privește obligațiile suplimentare în sumă de 101.444 RON, reprezentând accesorii calculate de organele fiscale la sumele impuse prin decizia de impunere nr. x/30.10.2015 pentru intervalul 31.08.2015 -18.12.2015; exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor suplimentare impuse prin actele administrativ-fiscale contestate și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în baza acestora; obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar de la data achitării acestor sume și până la data restituirii/compensării lor de către pârâte; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția primei instanțe

Prin încheierea de ședință din 25.05.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a - contencios administrativ și fiscal a respins proba cu expertiză fiscal-contabilă solicitată de reclamantă, întrucât, pe de-o parte, obiectivele propuse vizează elemente ale situației de fapt ce pot fi dovedite cu înscrisuri iar, pe de altă parte, obiectivele vizează dezlegarea unor chestiuni de drept, atribuție care este în competența instanței de judecată.

Prin încheierea de ședință din 22.06.2017, prima instanță a respins administrarea probei cu înscrisurile reprezentând tabele centralizatoare ale facturilor aferente achizițiilor de cereale de la furnizori și extrase din corespondența persoanelor detașate de B., pe motiv că nu au fost depuse la termenul la care a fost încuviințată această probă, instanța considerând a fi astfel nerespectate dispozițiile art. 194 lit. e) C. proc. civ. coroborat cu art. 254 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2932 din 13 iulie 2017, instanța a respins excepțiile procesuale invocate ca nefondate și a respins cererea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Administare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate (în ce privește respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată) și a încheierilor de ședință atacate, și, rejudecând litigiul în fond, să fie admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Alăturat întâmpinării intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând în aceste limite să se dispună respingerea ca inadmisibile a capetele de cerere 4 și 5 prin care s-a solicitat restituirea sumelor achitate in baza actelor administrativ-fiscale.

Decizia pronunțată de instanța de recurs

Prin Decizia nr. 4451 din 17 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2932 din 13 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și, rejudecând în aceste limite, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă. A anulat în parte Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 167/29.06.2016 emisă de Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F, Decizia de impunere nr. x/30.10.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/30.10.2015 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în ceea ce privește suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA și cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achizițiilor de cereale, precum și accesoriile aferente celor două sume, a dispus restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale, a menținut în rest actele administrative atacate., a respins recursul incident formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca nefondat, a respins recursul formulat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 mai 2017 și a încheierii din 22 iunie 2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat, a obligat intimatele la plata sumei de 70.000 RON către recurenta-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de completare

La data de 2.10.2020, reclamanta A. S.R.L a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând instanței să se pronunțe și cu privire la următorul capăt de cerere privind obligarea pârâtelor, în temeiul art. 124 alin. (1)

1

din vechiul Codul de procedură fiscală/art. 182 alin. (2) Codul de procedură fiscală, la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar și anulate de instanță, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către societate și până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii

Prin hotărârea pronunțată, Decizia nr. 4451 din 17 septembrie 2020, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate în ceea ce privește suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA și cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achizițiilor de cereale, precum și a accesoriilor aferente celor două sume. Totodată, instanța a dispus si restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca instanța să dispună, în temeiul art. 124 alin. (1)

1

Codul de procedură fiscală obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către societate și până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Prin Decizia pronunțată, instanța de control judiciar, în rejudecarea fondului, nu s-a pronunțat și cu privire la capătul de cerere prin care se solicitau dobânzi fiscale.

Potrivit dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ.:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că în cauză se impune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17.09.2020 cu soluția dată asupra acestei cereri.

Precizează recurenta-reclamantă că, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar, acesta se întemeiază pe art. 124 alin. (1

1

) vechiul Cod. proc. fisc. /art. 182 alin. (2) C. proc. civ. fisc. și pe Hotărârea Curții Europene de Justiție din 24 octombrie 2013 pronunțată în Cauza C-431/12 - Steaua Română) care toate recunosc dreptul contribuabilului la obținerea de dobânzi fiscale pentru perioada în care sumele impuse suplimentar de organele fiscale și ulterior anulate s-au aflat la bugetul de stat.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 124 alin. (1)

1

din vechiul C. proc. civ. fisc

"în cazul creanțelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situația în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația prevăzută la art. 83 alin. (4

1

)".

Articolul 182 alin. (2) C. proc. civ. fisc. prevede că:

"în cazul creanțelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situația în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația prevăzută la art. 107 alin. (5)."

În plus, este recunoscut la nivelul jurisprudenței CJUE dreptul contribuabilului la dobânda legală pe care statul trebuie s-o achite atunci când: ținut fiind de lege să-i plătească contribuabilului o sumă la un anumit termen, nu a făcut-o din orice motive ori când o decizie de impunere este anulată, iar între timp contribuabilului deja achitase suma stabilită ilegal, ca efect al nulității, acesta este îndreptățit să ceară restituirea respective sume, iar organul fiscal este ținut să o restituie, dacă cel dintâi nu are la rândul său datorii față de cel din urmă.

În cauza de față, prin hotărârea pronunțată instanța a constatat nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate în ceea ce privește suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA și cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achizițiilor de cereale, precum și a accesoriilor aferente celor două sume. Totodată, instanța a dispus si restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale.

Or, se constată că recurenta are dreptul la plata dobânzilor calculate pentru sumele anulate de la data plății acestor sume și până la data rambursării efective a sumei solicitate.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 444 și 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea petentei și va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că va obliga pârâtele la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar și anulate de instanță, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către A. S.R.L. și până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de A. S.R.L.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că obligă pârâtele la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar și anulate de instanță, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către A. S.R.L. și până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.