ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2551/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2551/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 mai 2023
Asupra cererii privind completarea deciziei de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Decizia pronunțată în recurs
Prin Decizia nr. 1821 din 25 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității declarării recursului invocată prin întâmpinare de recurentele-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a espinge ca tardiv recursul declarat de recurenta – reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.
A admis excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta intervenientă B. invocată prin întâmpinare de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta – pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.
A respins ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.
A respins ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 28 octombrie 2019 și a sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.
Totodată, a admis excepția inadmisibilității recursului incident invocată prin întâmpinare de recurenta – pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a respins ca inadmisibil recursul incident declarat de recurenta – reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs
La data de 28 februarie 2023, recurenta reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei anterior menționate.
În cuprinsul cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., petenta a arătatat că a solicitat atât, prin cererea de recurs cât și la termenul de judecată din data de 25 martie 2022, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, cheltuieli de judecată efectuate în calea de atac a recursului.
Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs
Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității cererii de completare dispozitiv, invocată prin note scrise de recurenta pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Înalta Curte reține următoarele:
Prioritar, Înalta Curte consideră necesar a preciza că textele de lege din C. proc. civ., prin prisma cărora va fi analizată cererea recurentului-reclamant de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1821 din 25 martie 2022 sunt cele în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, respectriv data de 05 decembrie 2017 când această cerere a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub dosar nr. x/2017. Prin urmare, vor fi avute în vedere normele juridice în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
La data de 27 mai 2020, dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. dosar x/2020 în vederea soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche.
Dispozițiile legii noi, prin care s-au adus modificări și articolului 444 C. proc. civ., se aplică, de la data de 21.12.2018, doar proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată rămânând supuse legii sub imperiul căreia au început, conform art. 24-25 C. proc. civ.
Or, potrivit art. 444 alin. (1)
C. proc. civ. în forma anterior modificării prin Legea nr.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."
În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., cererea de completare a dispozitivului hotărârii putând fi formulată în termen de 15 zile de la pronunțare, termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut.
Decizia nr. 1821 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020 la data de 25 martie 2022, astfel încât, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 11 aprilie 2022.
Întrucât petenta A. S.A. a formulat cererea de completare a dispozitivului hotărârii la data de 28 februarie 2023, Înalta Curte constată că, în raport cu data pronunțării hotărârii, cererea de completare dispozitiv a fost formulată cu nerespectarea termenului de 15 zile de la pronunțare, împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură respectiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 coroborat cu art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității formulării cererii, invocată prin note scrise de recurenta pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și va respinge cererea formulată de petenta A. S.A. de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1821 din 25 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardivă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității invocată prin note scrise de recurenta pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Respinge ca tardivă cererea de completare a Deciziei nr. 1821 din 25 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2023.