Secțiunea a treia Cerere nr. 26294/04 prezentată de SC DALOART CONSTRUCT SRL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul la 6 septembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președintele, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii mei, și de domnul S. Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 20 aprilie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. Societatea reclamantă, SC Daloart Construction SRL, este o societate românească, stabilită în 1999 și având sediul la Ployești, reprezentată de domnul Eugeniu Tomoșoiu, asociat unic. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o hotărâre definitivă din 29 octombrie 2001, tribunalul de apel din Pluiești a făcut parțial dreptul la acțiunea societății reclamante și a condamnat primăria din Filištii de Pădure ( lei românești (ROL) reprezentând valoarea mărfurilor livrate în temeiul unui contract încheiat între părți. La sfârșitul procedurii, primăria se consideră, de asemenea, obligată să plătească recurentei 12 135 245 ROL din cheltuieli de judecată. Prin hotărârea din 8 ianuarie 2002, tribunalul departamental din Prahova a acceptat o nouă acțiune a recurentei și a dispus primăriei să plătească suma de 71 154 441 ROL, în temeiul intereselor legale ale facturilor neplătite, precum și suma de 4 945 000 ROL ca cheltuieli de judecată. Curtea de apel din Ploisești a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre definitivă din 9 decembrie 2002. Prin intermediul procurorului judecătoresc și aprobat de instanțe, societatea reclamantă a făcut mai multe încercări pentru a obține executarea hotărârii din 29 octombrie 2001 de către confiscarea conturilor debitoarei, toate eșuate din cauza refuzului constant al primăriei de a obține. Numeroasele opoziții la executare făcute de aceasta, precum și încercările sale de a obține anularea hotărârii menționate prin acțiuni extraordinare au fost respinse toate de instanțe. Între 2 decembrie 2005 și 8 mai 2006, societatea reclamantă are dreptul de a plăti o sumă totală de 117 857,28 de noi lei românești (RON) în executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa. GRIFS invocând articolele 5 și 8 din convenție, precum și în esență art. 6 alineatul (1), societatea reclamantă se plânge de neexecutarea hotărârii definitive din 29 octombrie 2001. La 20 decembrie 2006, în urma unui schimb de corespondență și de e-mailuri, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 14 februarie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Eu, domnul Beatrice RAMAȘCANU, agent al guvernului român în fața Curtea Europeană a Drepturilor Omului declară că guvernul român oferă societății Daloart Construct SRL, cu titlu gratuit, suma de 2 000 EUR (două mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a Facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei în fața tuturor instanțelor, inclusiv executarea forțată a hotărârilor instanțelor naționale. La 20 martie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul societății reclamante Dl Eugeniu TOMOSOIU, administrator, ia notă de faptul că guvernul român este pregătit să plătească societății Daloart Construction SRL, cu titlu gratuit, suma de 2 000 EUR (două mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Convenția europeană a drepturilor omului; de la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri, inclusiv la executarea forțată a hotărârilor instanțelor naționale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din regulament). 3 din Convenție și să șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič grefier Președinte
Requête n
o
26294/04
présentée par SC DALOART CONSTRUCT SRL
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 septembre 2007 en une chambre composée de
:
MM.
B.M. Zupančič,
président,
M
mes
E. Fura-Sandström,
M.
David Thór Björgvinsson,
M
mes
juges,
et de. M. S.
Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 avril 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La société requérante, SC Daloart Construct SRL, est une société roumaine, établie en 1999 et ayant son siège à Ploiești, représentée par M.
Eugeniu
Tomoșoiu, associé unique. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Beatrice Ramașcanu, puis par son co-agent, M
me
Ruxandra Pașoi, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par un arrêt définitif du 29 octobre 2001, la cour d’appel de Ploiești fit partiellement droit à l’action de la société requérante et condamna la mairie de Filipeștii de Pădure («
la mairie
») au paiement de la somme de 208
594
151
lei roumains (ROL) représentant la valeur de la marchandise livrée en vertu d’un contrat entre les parties. A la fin de la procédure, la mairie s’est vu également condamnée à payer à la requérante 12
135
245
ROL de frais de justice.
Par un jugement du 8 janvier 2002, le tribunal départemental de Prahova fit droit à une nouvelle action de la requérante et donna injonction à la mairie de payer la somme de 71
154
441 ROL, au titre des intérêts légaux aux factures impayées, ainsi que la somme de 4
945
000 ROL à titre de frais de justice. La cour d’appel de Ploiești confirma ce jugement par un arrêt définitif du 9
décembre 2002.
Par le biais de l’huissier de justice et approuvées par les tribunaux, la société requérante a fait plusieurs tentatives en vue d’obtenir l’exécution de l’arrêt du 29 octobre 2001 par la saisie des comptes de la débitrice, toutes échouées en raison du refus constant de la mairie d’obtempérer. Les nombreuses oppositions à l’exécution faites par cette dernière ainsi que ses tentatives d’obtenir l’annulation dudit arrêt par la voie des recours extraordinaires ont été toutes rejetées par les juridictions.
Entre le 2 décembre 2005 et le 8 mai 2006, la société requérante s’est vu payer une somme totale de 117
857,28 nouveaux lei
roumains (RON) en exécution des arrêts rendus en sa faveur.
1.
Invoquant les articles 5 et 8 de la Convention, ainsi qu’en substance l’article 6 § 1, la société requérante se plaint de la non-exécution de l’arrêt définitif du 29 octobre 2001.
2.
Elle allègue, en substance, une violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 du fait de l’impossibilité de récupérer les sommes ordonnées par des décisions judiciaires définitives.
Le 20 décembre 2006, après un échange de correspondance et d’observations, le greffier a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention.
Le 14 février 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je, M
me
Beatrice RAMAȘCANU, Agent du Gouvernement roumain devant la
Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à la Société Daloart Construct SRL,
à titre gracieux, la somme de 2
000 EUR (deux
mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains au taux applicable à la date du paiement, et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la
notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la
Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la
facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire devant toutes les
juridictions, y inclus l’exécution forcée des arrêts des instances nationales.
»
Le 20 mars 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la société requérante
:
«
Je, M. Eugeniu TOMOSOIU, administrateur, note que le gouvernement roumain est prêt à verser à la Société Daloart Construct SRL, à titre gracieux, la somme de 2
000
EUR (deux mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains au taux applicable à la date du paiement, et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la
Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête, y inclus à l’exécution forcée des arrêts des instances nationales. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
Partant, il convient de mettre fin à l’application de l article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président