ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2515/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/10.05.2018, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Deciziei Consiliului general al CNATDCU din 28.09.2017 – de invalidare a rezultatelor concursului și a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017 – prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător științific gradul I; să se constate că întrunește cerințele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale și să se dispună acordarea acestui titlu.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 535 din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării București și Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. A anulat în parte Procesul-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum și Ordinul Ministerului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017, respectiv doar în ceea ce o privește pe reclamantă. A obligat pârâții la recunoașterea titlului de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale. A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariu avocațial (1300 de RON) și taxa judiciară de timbru (50 de RON).

Recursurile formulate în cauză Împotriva sentinței nr. 535 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, au formulat recurs pârâții Ministerul Educației și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării . 3.1. Recurentul-pârât Ministerul Educației a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 535/2021 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, prin care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Se arată că prin sentința civilă nr. 535/8 octombrie 2021, instanța de judecată, a dispus "anularea în parte a procesului-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum și al Ordinului nr. 650/17.10.2017, doar în cea ce o privește pe reclamantă, obligând pârâții la recunoașterea titlului de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomaterialelor în favoarea reclamantei A. și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariul avocațial (1300 de RON) și taxa judiciară de timbru (50 de RON)." Se critică decizia instanței de fond întrucât acesta a pronunțat o soluție cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, depășind atribuțiile puterii judecătorești fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Prin soluția pronunțată, instanța se subrogă comisiilor de specialitate CNATDCU și obligă pârâții la recunoașterea unui grad științific în alte condiții decât cele reglementate de legiuitor. Instanța anulează practic etapa procedurală referitoare la activitatea și rolul specialiștilor CNATDCU care au atribuții exclusive în aprecierea criteriilor științifice, obligatorii a fi îndeplinite pentru acordarea unor titluri științifice. Totodată instanța de fond se subrogă CNATDCU, echivalând hotărârea judecătorească cu decizia CNATDCU. Potrivit prevederilor art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare aprobat prin OMEC nr. 4621/2020, CNATDCU "d) evaluează dosarele de concurs pentru acordarea gradelor profesionale de cercetător științific gradele I și II, denumite în continuare CS I și CS II, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursurilor și propune ministrului educației și cercetării acordarea sau neacordarea acestor grade profesionale, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare." Procedura de acordare a gradelor științifice este descrisă în Legea 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările și completările ulterioare. Astfel atribuțiile comisiilor de specialitate CNATDCU sunt reglementate la art. 17 din Legea nr. 319/2003 unde se menționează faptul că " (1) Gradele profesionale CS, CS III, IDT, IDT III, IDT II și IDT I se acordă prin decizie a conducătorului instituției sau al unității de cercetare-dezvoltare, pe baza rezultatelor obținute la concurs, conform prevederilor art. 16. (2) Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare este organismul consultativ, fără personalitate juridică, organizat conform art. 140 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995*), republicată, cu modificările și completările ulterioare. (4) Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în urma analizei documentelor de concurs, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursului și transmite conducătorului autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare avizul pentru atribuirea prin ordin a titlurilor CS II și CS I. (5) Încadrarea pe funcție, în gradele profesionale științifice II și I se face prin decizie a conducătorului instituției sau al unității de cercetare-dezvoltare, emisă în baza comunicării autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare. (6) Confirmarea sau infirmarea deciziei de concurs pentru acordarea gradelor IDT I și IDT II se face de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare". Confirmarea sau infirmarea deciziei de concurs privind acordarea/neacordarea gradului științific este etapa finală în procedura de acordare gradului de cercetător. Pe de altă parte, în situația în care se constată încălcarea unor aspecte referitoare la procedura de emitere a deciziei CNATDCU, (insuficiența motivării așa cum reține instanța în prezenta speță), instanța poate să dispună anularea actului administrativ cu consecința reluării procedurii viciate însă nu poate aprecia, în locul specialiștilor, îndeplinirea criteriilor științifice și obliga pe cale de consecință pârâții la recunoașterea unor titluri cu ocolirea/încălcarea procedurii, aflată în vigoare și aplicabilă inclusiv reclamantei. Instanța prin soluția pronunțată creează practic alte norme erijându-se astfel în CNATDCU. Un alt motiv de recurare a sentinței instanței de fond este că aceasta a fost emisă cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente astfel prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. Acordarea gradelor științifice se face de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), care este organismul consultativ ce își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, și a Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare iar acordarea se face în conformitate cu criteriile stabilite prin ordinul ministrului educației precum și cu regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin ordinul MEC 4621/2020. Aceste criterii sunt cele care fac distincția între gradele științifice, complexitatea acestora crescând odată cu gradul științific. Reclamanta, deși este cercetător gradul științific III, putea să-și depună dosarul pentru cercetător științific gradul I, cu condiția obligatorie ca să îndeplinească standardele prevăzute în Ordinul nr. 6560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare. În mod eronat, reclamanta a afirmat si instanța de fond tot în mod eronat a reținut că: "factorul de impact al lucrărilor sale este redus(Hirsch-3), reclamanta apreciază că acest motiv nu îi poate fi imputabil, depinzând de numărul de citări a lucrărilor publicate, or arată că citarea unei lucrări științifice se face după mai mulți ani de la data publicării, iar, în cazul în care tematica lucrării de specialitate este de "nișă", adică dintr-un domeniu științific destul de îngust încât nu lucrează decât câteva colective de cercetători din întreaga lume, în foarte multe cazuri citarea unei lucrări se face chiar și după zeci de ani de la data publicări...". Nu pot fi reținute aceste aspecte având în vedere că: - domeniul pentru care reclamanta s-a înscris la concursul pentru promovarea gradului științific I nu este unul de nișă așa cum acesta în mod eronat încearcă să inducă ideea, ci, este unul de actualitate și cu mare aplicabilitate atât în H.G. nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare si inovare 2014 - 2020, cu modificările si completările ulterioare, cât și în H.G. nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare pentru perioada 2015 - 2020 (PNCDIM), cu modificările și completările ulterioare; - factorul de impact este redus (factorul de impact pe care le au articolele publicate de reclamantă este Hirsch-3), nu pentru că acestea au nevoie de un număr de ani pentru a fi citate în alte articole, ci pentru că acestea nu au relevanță științifică si comunitatea științifică care ar putea să le citeze nu este interesată de conținutul și relevanța acestora; Se pot observa diferențele între publicațiile științifice cu factor de impact ridicat unde reclamanta nu are articole și publicațiile "fee acces". Astfel: - Pentru a fi cotate ca fiind articole cu impact științific, acestea trebuie să fie publicate în jurnale cu impact științific. - Jurnalele cu impact științific au un comitet științific de evaluare format din evaluatori internaționali de prestigiu care efectuează prima citire a articolului. Aceștia emit un raport de analiză și pot coresponda cu autorul articolului pentru îmbunătățirea/clarificarea articolului. Apoi, articolul intră într-un comitet de acordare a notei finale. Punctajul primit face posibilă publicarea într-o revistă științifică cu factor de impact a căror costuri de publicare se asigură din abonamentele pe care comunitatea științifică le plătește pentru a avea acces la informația științifică de ultimă oră. Dacă articolele publicate de reclamantă ar fi de "nișă" așa cum acesta afirmă, interesul pentru conținutul acestora ar fi ridicat, nefiind necesare eforturi financiare din partea acesteia. Instanța de judecată, neținând cont de toate aceste criterii prevăzute de legislația în vigoare, a dispus emiterea unui ordin pentru acordarea gradului științific I fără a avea competența științifică necesară, substituindu-se unui organism cu atribuții exclusive. Nu este lipsit de interes faptul că acordarea unui grad științific unei persoane care nu a dobândit cunoștințele și valoarea științifică corespunzătoare duce la diminuarea calității activității de cercetare din domeniul respectiv și la o alterare din punct de vedere etic și moral al domeniului. Referitor la obligarea pârâților la recunoașterea titlului de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomaterialelor se arată că instituțiile pârâte nu au atribuția de a recunoaște valabilitatea/nevalabilitatea unui titlul științific printr-un act administrativ pe care să-1 emită ulterior emiterii deciziei de acordare/neacordare a titlului, la cererea titularului. De altfel, nici reclamanta nu a fost în măsură să indice existența vreunui text, act normativ, norme juridice care să confere autorității pârâte o astfel de atribuție. 3.2. Recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 535/2021 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate. Prin sentința civilă nr. 535/2021, instanța de judecată a dispus: - "Anularea în parte a Procesului-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum și Ordinul Ministerului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017, respectiv doar în ceea ce o privește pe reclamantă; - Obligă pârâții la recunoașterea titlului de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale. - Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariu avocațial (1300 de RON) și taxa judiciară de timbru (50 de RON)." Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită ca instanța de judecată "să dispună anularea Ordinului nr. 650/2017 în ceea ce o privește și să dispună emiterea de către subscrisul, a unui ordin pentru acordarea gradului științific de cercetător gr. I" Or, acordarea gradelor științifice se face în temeiul Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările si completările ulterioare precum și a Ordinului nr. 6560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare. Instanța de fond, în rejudecare a pronunțat sentința civilă fără a analiza toate actele normative aplicabile, ci, doar printr-o analiză sintetică doar a dispozițiilor Legii nr. 319/2003, act normativ care cuprinde aspecte cu privire la etapa administrativă a desfășurării concursului, etapă care are loc la sediul institutului. Analiza din punct de vedere științific a dosarului se face de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), organism consultativ ce își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011-Legea educației naționale și care analizează Mapa științifică care însoțește dosarul administrativ, mapă care este întocmită în conformitate cu prevederile Ordinului MCIS nr. 6560/2012. Or, instanța de judecată s-a pronunțat fără a ține cont de acest act normativ, Ordinul MCIS nr. 6560/2012 acesta fiind de fapt singurul act normativ care stabilește criteriile de acordare/neacordare a gradelor științifice. Chiar dacă în etapa procedurală care se desfășoară la nivelul institutului dosarul este analizat de către o comisie constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2003, există posibilitatea ca evaluarea dosarului să se facă în mod subiectiv, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca mapa științifică să fie analizată de către un organism de specialitate format din personalități din mediul universitar și cercetare, prin aplicarea unor standarde minime stabilite pe domenii de specialitate. Instanța de fond, în mod eronat a reținut că "reclamata a obținut un rezultat favorabil în urma analizei efectuate de comisia de concurs, rezultatul fiind aprobat de Consiliul științific al unității de cercetare-dezvoltare, însă invalidat de CNADCU, cu motivarea de invalidare mai sus redată, respectiv lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact"(pag. 6 din sentința recurată). De asemenea, fără o analiză temeinică, instanța de fond a concluzionat că nu există obligativitatea publicării articolelor în reviste străine cu factor mare de impact (pag. 6 paragraful 5 din sentința recurată). Această concluzie a instanței de fond demonstrează că, fără a analiza actele normative aplicabile cauzei deduse judecății, aceasta și-a însușit afirmațiile reclamantei, pronunțând o hotărâre fără a ține cont de prevederile legale aplicabile în prezenta cauză. De asemenea, în motivare, instanța de judecată trebuia să aibă în vedere atât standardele minimale și obligatorii pe care legiuitorul le-a prevăzut pentru obținerea gradului științific 1 în conformitate cu punctul 2 din Anexa nr. 8 Comisia Inginerie Chimică, Inginerie Medicală, Știința Materialelor și Nanomateriale la Ordinul MECTS nr. 6560/2012, cât și definițiile din Anexa la Ordinul MECTS nr. 4478/2011 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare și a atestatului de abilitare, pentru domeniile științifice aferente panelurilor pe domenii fundamentale PI – Matematică și științe ale naturii, P2 - Științe inginerești și P3 - Științe biomedicale din cadrul Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Astfel, în conformitate cu prevederile Anexei nr. 8 la Ordinul MECTS nr. 6560/2012: " Anexa nr. 8 Comisia Inginerie Chimică, Inginerie Medicală, Știința Materialelor și Nanomateriale Standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare. Se poate constata că deși nu este trecut în mod distinct în niciun act normativ sintagma "reviste străine cu factor mare de impact", pentru cei care publică articole în reviste/publicații de specialitate, revistele cotate ISI sunt reviste cotate la nivel internațional. Astfel, fără a ține cont de concluziile CNADCU care în mod obiectiv a analizat mapa cu lucrările științifice ale reclamantei și a concluzionat că "Factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus (HIRSCH= 3) și multe dintre articole publicate apoi în reviste de tip "afee access" cu taxă de publicare; Activitatea științifică a candidatei nu poate fi considerata de excepție astfel încât să justifice accesul direct de la CS III la CS I (lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact)", instanța de fond s-a substituit unui organism de specialitate anulând hotărârea acestuia. Trebuie avut în vedere că deși deținea gradul științific III, reclamanta putea obține gradul științific I, dar cu condiția îndeplinirii criteriilor și standardelor prevăzute de Ordinul nr. 6560/2012. Or, instanța, în mod greșit a concluzionat că ar fi necesară în mod expres o normă legală care să dispună promovarea de la gradul III la gradul I, dând astfel o interpretare subiectivă prevederilor legale. Totodată, instanța în același mod eronat a apreciat că pârâtul CNADCU "a procedat în realitate la o nouă evaluare a reclamantei, evaluare care însă i-a revenit comisiei de concurs (...)". În situația în care instanța de fond ar fi analizat dispozițiile Ordinului nr. 6560/2012 ar fi constatat că la Anexa nr. 8 sunt prevăzute standardele după care sunt evaluate documentele care alcătuiesc mapa (dosarul) științifică care însoțește dosarul administrativ al candidatului, iar CNADCU are obligația de a verifica îndeplinirea cumulativă a acestor standarde. Astfel, se poate constata că instanța de judecată, fără a avea competența științifică necesară a pronunțat sentința civilă fără a analiza în concret actele normative aplicabile prin coroborarea acestora, și, a pronunțat hotărârea fără a tine cont că reclamanta nu îndeplinește standardele prevăzute pentru gradul științific I astfel cum a constatat CNADCU, singurul organism de specialitate care are în atribuții evaluarea unui candidat pentru promovarea într-un grad științific.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată prin care intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei Consiliului general al CNATDCU din 28.09.2017 – de invalidare a rezultatelor concursului și a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017 – prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător științific gradul I; să se constate că întrunește cerințele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale și să se dispună acordarea acestui titlu. În esență, intimata-reclamantă a arătat că, în calitate de Cercetător științific gradul III (CS III) la B. S.R.L., și-a depus candidatura pentru obținerea titlului științific de Cercetător științific gradul I (CS I) în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale, inițiind acest demers în condițiile în care promovarea directă de la funcția științifică de CS III la cea de CS I este în acord cu prevederile legale care nu interzic procedura, singura condiție impusă fiind aceea de îndeplinire a standardelor minimale legale impuse prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale din cercetare-dezvoltare. Arată că a urmat procedura impusă de legiuitor, iar cu ocazia evaluării dosarului său de către Consiliul General al Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), acesta a dat aviz negativ dosarului de promovare, iar Ministerul Cercetării și Inovării a emis decizia de neacordare a titlului motivând faptul că reclamanta nu are o activitate științifică atât de semnificativă încât să se justifice trecerea directă de la funcția științifică de CS III, la cea de CS I. Reclamanta arată că motivele invocate de pârât pentru care nu ar fi întrunit condițiile necesare, sunt: lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact; factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus (Hirsch-3) și multe din articole sunt publicate în reviste de tip "a fee acces" cu taxă de publicare. În ceea ce privește lipsa articolelor relevante în reviste străine cu factor de mare impact, reclamanta învederează că articolele publicate sunt foarte vizibile pe plan internațional, fiind citate de specialiști în domeniu, iar afirmația pârâtului este nefondată, cu atât mai mult cu cât acesta nu face referire la nici o prevedere legală din domeniu care să susțină motivația sa; mai mult, arată că în Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare nu exista nici o impunere privind numărul minim de articole relevante ale candidatului publicate în reviste străine cu factor de mare impact; sub acest aspect, solicită a se constata că la momentul la care a depus dosarul în vederea obținerii titlului științific de cercetător științific gradul I, singura condiție impusă de către Comisia Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale (Anexa 8 a Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare) referitoare la articolele științifice specifică doar numărul de articole ISI - care trebuia să fie mai mare sau egal cu 25. În ceea ce privește faptul că factorul de impact al lucrărilor sale ar fi unul redus (Hirsch-3), reclamanta apreciază că acest motiv nu îi poate fi imputabil, depinzând de numărul de citări a lucrărilor publicate; or, arată că citarea unei lucrări științifice se face după mai mulți ani de la data publicării, iar, în cazul în care tematica lucrării de specialitate este de "nișă", adică dintr-un domeniu științific destul de îngust, în care nu lucrează decât câteva colective de cercetători în întreaga lume, în foarte multe cazuri citarea unei lucrări se face chiar și după zeci de ani de la data publicării; dincolo, însă, de aceste argumente, solicită a se constata că nici în acest caz pârâtul nu face referire la vreo dispoziție legală care să motiveze și să justifice afirmația sa, reiterând din nou că în legislație, la momentul în care și-a depus dosarul, în vederea obținerii titlului științific de cercetător științific gradul I, singura condiție impusa de către Comisia Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale, era aceea ca factorul de impact cumulat să fie mai mare sau egal cu 16 – condiție îndeplinită. În fine, referitor la argumentația pârâtului conform căreia multe din articole sunt publicate în reviste de tip "a fee acces" - cu taxă de publicare, reclamanta arată că taxele de publicare au fost achitate chiar de către institut, care, la rândul sau, este evaluat anual din punct de vedere al realizărilor științifice obținute, iar numărul de articole cu mare vizibilitate internațională reprezintă un criteriu foarte important; nici la evaluarea anuală a institutelor naționale de cercetare ministerul nu solicită o repartizare a acestor articole ISI, funcție de existența sau nu a unei taxe de publicare; mai mult, decizia revistelor de specialitate de a impune taxa de publicare pentru articole științifice reprezintă un element de politică a revistei și nu îi poate fi imputată. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cele două recursuri declarate în cauză vizează aspecte similare subsumate cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., astfel încât se impune analiza acestora în mod unitar. Prin sentința nr. 355 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării și, în consecință: a dispus anularea în parte a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017, doar în ceea ce o privește pe reclamantă, a obligat instituția pârâtă să emită în favoarea reclamantei A. un nou ordin prin care să i se confere titlul științific de cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale; a respins în rest acțiunea. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 731/10.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării) împotriva sentinței nr. 355 din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal. A casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. referitor la o pretinsă depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță prin subrogarea în rolul comisiilor de specialitate CNATDCU este nefondat în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 și a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017, dar și având în vedere considerentele deciziei civile nr. 731/10.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara și care au precizat că se impune verificarea conformității cu legislația incidentă a ordinului și a actului care a constituit unicul temei de fapt al emiterii acestuia, inclusiv prin analizarea temeiniciei susținerilor părților referitoare la (ne)îndreptățirea intimatei-reclamante de a accede de la gradul III cercetător științific de gradul I, în împrejurările concrete ale speței. Așadar, având în vedere dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată" în mod legal judecătorul fondului, reținând totodată și insuficiența motivării actelor administrative atacate, a procedat exclusiv la analiza criteriilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 319/2003 și ale anexei nr. 8 a Ordinului 6560/2012 în ceea ce privește criticile punctuale ale intimatei-reclamante. Motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relativ la greșita reținere de către prima instanță a faptului că invalidarea rezultatelor concursului depășește sfera oportunității întrucât pârâtul CNATDCU prin consiliul său general, a procedat în realitate la o nouă evaluare a reclamantei (evaluare care însă i-a revenit comisiei de concurs) este de asemenea nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte reține că procedura concursului pentru obținerea titlului științific de cercetător științific gradul I în domeniul inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomaterialelor este reglementat de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 319/2003 potrivit cărora acesta se desfășoară în fața unei comisii constituite din profesori universitari și cercetători științifici CS I care verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și apreciază prin punctaj, pe baza unei grile adaptate specificului activității locului de muncă a condidatului și a performanțelor sale. Deși reclamanta-intimată a obținut un rezultat favorabil în urma analizei efectuate de comisia de concurs, rezultatul fiind aprobat de Consiliul Științific al unității de cercetare-dezvoltare, acesta a fost invalidat de CNATDCU cu motivarea lipsei articolelor relevante în reviste străine cu factor mare de impact. În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că în cuprinsul Anexei 8 a Ordinului nr. Ordinului nr. 6560/2012 nu există vreo prevedere vizând criteriul Hirsch=3, ori interdicția de a publica în reviste de tip "a fee access", aspecte care de altfel nici nu au stat la baza invalidării rezultatului reclamantei de către pârâtul CNATDCU, ci au fost enunțate abia cu prilejul soluționării contestației administrative de către Consiliului General al CNATDCU și cu prilejul comunicării răspunsului la contestația administrativă de cel de al doilea pârât, Ministerul Cercetării și Inovării (actualmente Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul x/2018 . Nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că, deși în niciun act normativ nu este trecută sintagma "reviste străine cu factor mare de impact", totuși, în raport cu definiția dată revistelor cotate ISI în Anexa 2 la Ordinul MECTS nr. 4478/2011, revistele cotate ISI sunt reviste cotate la nivel internațional. Înalta Curte constată că potrivit anexei 2 art. 1 din Ordinul MECTS nr., 4478/2011 "O revistă cotată ISI este o revistă pentru care C. calculează și publică factorul de impact în Journal Citation Reports.". Rezultă, din această definiție, că o revistă cotată ISI este, într-adevăr, o revistă cotată la nivel internațional, dar nu rezultă că aceasta trebuie să fie o revistă străină și nici că o revistă cotată ISI are, prin definiție, un factor "mare" de impact. În aceste condiții, recurentul ar fi putut respinge solicitarea intimatei-reclamante doar în situația în care ar fi constat că articolele acesteia luate în considerare la verificarea îndeplinirii condițiilor minimale nu au fost publicate în reviste cotate ISi ceea ce nu s-a reținut în speță. În ceea ce privește aprecierea generică în sensul că activitatea științifică a intimatei-reclamante nu poate fi apreciată la valoarea unui cercetător gradul științific I, Înalta Curte constată că aceasta este pur subiectivă, neavând la bază nici un criteriu obiectiv predefinit. Or, tocmai pentru a limita posibilitatea de acordare sau de respingere a titlurilor științifice pe baza unor aprecieri subiective au fost edictate norme prin care au fost stabilite criteriile minimale care sunt avute în vedere la momentul evaluării unor astfel de cereri. În concluzie, fără a nega recurentului competența în evaluarea unei cereri de acordare a unui grad științific, Înalta Curte constată că această evaluare trebuie să se raporteze strict la criteriile minimale reglementate legal fără a impune condiții suplimentare care nu se regăsesc în Ordinul MECTS nr. 6560/2012.

Soluția instanței de recurs Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Educației și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.