ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 731/2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării: anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 de invalidare a rezultatelor concursului și a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017 prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător științific gradul I; să se constate că întrunește cerințele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale și să se dispună acordarea acestui titlu.

La data de 21.06.2018, recurentul Ministerul Cercetării și Inovării a formulat, în cadrul întâmpinării depuse la dosar, cerere de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, organism care funcționează pe lângă Ministerul Educației Naționale, invocând prevederile art. 78, 79 din C. proc. civ., în contextul în care litigiul decurge din înscrisuri emanând de la CNATDCU, cererea fiind respinsă de instanța de judecată pe motiv că reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată și CNATDCU.

Prin sentința nr. 355 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării și, în consecință: a dispus anularea în parte a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017, doar în ceea ce o privește pe reclamantă, a obligat instituția pârâtă să emită în favoarea reclamantei A. un nou ordin prin care să i se confere titlul științific de cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale; a respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, că Ordinul nr. 650/17.10.2017 emis de Ministrul Cercetării și Inovării este parțial nelegal în ceea ce o privește pe reclamantă, întrucât motivarea că activitatea profesională a acesteia nu este una de excepție, prezentată de CNATDCU, reprezintă un adaos la lege, astfel că invalidarea rezultatelor concursului de către organismul de specialitate nu se justifică, depășind sfera oportunității și plasându-se în cea a nelegalității.

Prin urmare, instanța de fond a anulat parțial ordinul și a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un nou ordin prin care să-i confere titlul de cercetător științific gradul I, respingând în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul pârât Ministerul Cercetării și Inovării a arătat, în esență, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se dispună anularea ordinului și emiterea de către acest minister a unui nou ordin pentru acordarea gradului de cercetător științific în discuție, în condițiile în care aceste grade se acordă de organismul de specialitate la nivel național, respectiv, de CNATDCU, care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educației naționale 1/2011, iar această acordare se face în conformitate cu criterii stabilite prin ordin al ministrului educației.

A mai criticat sentința pe motiv că în mod greșit prima instanță nu a reținut faptul că domeniul pentru care reclamanta s-a înscris la concursul pentru promovarea în gradul științific I nu este unul de nișă, cum eronat susține aceasta, ci unul de actualitate și cu largă aplicabilitate, atât în H.G. nr. 583/2015 privind aprobarea Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare pentru perioada 2015 - 2020 (PNCDI III), cât și în H.G. ne. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020.

De asemenea, factorul de impact al articolelor publicate este redus (Hirsch-3), nu pentru că "este nevoie de un număr de ani pentru a ajunge să fie citate în alte articole", ci pentru că acestea nu au relevanța științifică necesară, comunitatea științifică ce ar putea să le citeze nefiind interesantă de conținutul și relevanța lor.

A precizat recurentul că jurnalele cu impact științific au comitete științifice de evaluare formate din evaluatori internaționali de prestigiu care efectuează prima citire a articolului, emit rapoarte de analiză și pot chiar coresponda cu autorul articolului pentru îmbunătățirea sau clarificarea acestuia, după care articolul intră într-un comitet de acordare a notei/punctajului final, acest punctaj făcând posibilă publicarea chiar gratuită într-o revistă științifică cu factor de impact.

În schimb, în cazul revistelor "fee access", autorii sunt cei care plătesc pentru a le fi publicate articolele, acest criteriu al taxei primând față de criteriul valorii științifice.

A conchis recurentul că în mod netemeinic și nelegal instanța de judecată, neținând cont de aprecierea CNATDCU întemeiată pe criteriile prevăzute de legislația în vigoare, a dispus emiterea unui ordin prin care să i se acorde gradul științific I, fără ca intimata reclamantă să fi atins competențele științifice necesare acestuia.

II. Apărările formulate în fața instanței de recurs

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare însoțită de înscrisuri, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A reiterat intimata principalele susțineri din acțiunea introductivă și din răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de fond, referitoare la faptul că îndeplinește condițiile legale minimale pentru acordarea titlului solicitat, însușindu-și totodată integral considerentele sentinței recurate.

Recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs, subliniind încă o dată faptul că a solicitat introducerea în cauză a CNATDCU, prin Ministerul Educației Naționale pe lângă care activează, acesta fiind organismul care a evaluat dosarul de concurs și a cărui decizie stă la baza emiterii ordinului de acordare/neacordare a gradelor științifice de către Ministerul Cercetării și Inovării.

Or, respingerea solicitării sale s-a bazat exclusiv pe faptul că apărătoarea reclamantei a învederat că nu înțelege să cheme în judecată și acest organism, în condițiile în care instanța de judecată este singura în măsură să constate dacă un cadru procesual este corect stabilit, neputând lăsa acest aspect doar la latitudinea părților.

A mai precizat că nu poate emite ordinul fără "Fișa privind confirmarea titlului de cercetător științific gradul I" întocmită de CNATDCU.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

În speță, din actele dosarului reiese că intimata reclamantă, în prezent angajată a societății B. S.R.L., cu sediul în jud. Ilfov, conform Contractului individual de muncă nr. x/31.2018, și deținând titlul de cercetător științific grad III, a depus cerere de acordare a titlului de cercetător științific grad I, la care a atașat documentația considerată necesară.

Întreaga documentație a fost verificată și analizată de o comisie de specialitate, care a formulat propunere de acordare a titlului, apreciind îndeplinite cerințele minimale prevăzute de lege în acest sens.

Propunerea nu a fost însă însușită de CNATDCU, care nu a validat dosarul intimatei, în Procesul-verbal al ședinței Consiliului General din 28.09.2017 menționându-se expres ca motiv al refuzului faptul că "activitatea științifică a candidatei nu poate fi considerată de excepție, astfel încât să justifice accesul direct de la CS III la CS I (lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact)".

După soluționarea contestației intimatei, Consiliul General al CNATDCU a aprobat cu majoritate de voturi neacordarea titlului de CS I pentru intimata reclamantă, reținând că, deși toate criteriile minimale cumulative sunt îndeplinite, factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus, iar multe dintre articolele prezentate sunt publicate în reviste contra-cost.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 și a Ordinului Ministrului Cercetării și Inovării nr. 650/17.10.2017; să se constate că reclamanta întrunește cerințele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale și să se dispună acordarea acestui titlu, formulându-se critici de nelegalitate a ordinului prin referire directă la actele emise de Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

De asemenea, Ministerul Cercetării și Inovării a formulat cerere de introducere în cauză a CNATDCU, arătând că litigiul decurge și din acte emise de CNATDCU.

Una dintre criticile formulate de recurentul-pârât se referă tocmai la cadrul procesual în care în mod nelegal s-a soluționat litigiul, iar Înalta Curte apreciază că această critică este fondată.

Astfel, potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond".

Or, în speță, deși recurentul-pârât a solicitat în termen procedural și motivat introducerea în cauză a CNATDCU, instanța nu a analizat această cerere, nu a identificat norma legală incidentă și nu a expus raționamentul logico-juridic care justifica o soluție de respingere, însușindu-și doar cele afirmate de către intimata-reclamantă, raportându-se probabil la principiul disponibilității părților consacrat de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

Această raportare exclusivă este însă eronată, nerezultând din sentință analiza pe care judecătorul ar fi trebuit să o facă din perspectiva art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege-cadru care guvernează judecarea prezentului litigiu și care impune derogări de la C. proc. civ. (potrivit art. 28 alin. (1) din lege).

Prin acțiune s-a solicitat și anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017, iar din dosar nu rezultă modificarea în termen legal a acțiunii sau că instanța ar fi luat act de o declarație de renunțare la judecată din partea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere.

În plus, în opinia Înaltei Curți, relevantă pentru justa soluționare a cauzei este verificarea conformității cu legislația incidentă a ordinului și a actului care a constituit unicul temei de fapt al emiterii acestuia, inclusiv prin analizarea temeiniciei susținerilor părților referitoare la (ne)îndreptățirea intimatei reclamante de a aceede de la cercetător științific gradul III direct la gradul I, în împrejurările concrete ale speței, iar toate aceste împrejurări nu pot fi dezbătute și tranșate în lipsa din proces a unicului organism cu competențe în domeniul de referință, respectiv CNADTCU.

Este de observat că, în considerarea importanței acestui demers al judecătorului, legiuitorul a reglementat expres și situația în care, deși instanța de judecată apreciază necesară chemarea unei anumite persoane în proces, părțile s-ar opune, neînțelegând să solicite introducerea în cauză a terțului.

Nu în ultimul rând, instanța a arătat în dispozitiv că "respinge în rest acțiunea", din considerente nerezultând ce și, mai ales, pentru ce motive a respins restul acțiunii, care - potrivit petitului și excluzând capetele de cerere admise în mod expres - privește tocmai anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 care a stat la baza emiterii ordinului și constatarea că reclamanta întrunește cerințele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător științific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, știința materialelor și nanomateriale.

Or, în aceste condiții, se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea fiind omisivă și parțial contradictorie, neputându-se decela ce anume a judecat instanța și care sunt argumentele care susțin cele două soluții contrare.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii în ceea ce privește aspectele expuse mai sus - apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării) împotriva sentinței nr. 355 din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.