ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5099/2021

HOTĂRÂRE
28.10.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5099/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.06.2016 sub nr. x/2016 și completată la data de 19.09.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin Direcția Generală Învățământ Universitar și Direcția Titluri Universitare, anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 04.12.2015, referitoare la propunerea de neacordare a atestatului de abilitare în domeniul Fizica reclamantului ca fiind nelegală și neîntemeiată, și pe cale de consecință, obligarea pârâtei la acordarea atestatului de abilitare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 271 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin Direcția Generală Învățământ Universitar și Direcția Titluri Universitare, având ca obiect anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 04.12.2015 și a Rezoluției Consiliului General al CNATDCU din 26.05.2016, cu referire la persoana reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 1001/28.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 271 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06.06.2019 sub număr unic de dosar x/2016

Prin sentința civilă nr. 205 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamant.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea capătului de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în ceea ce privește culpa procesuală, reclamantul a depus acțiunea în perioada în care contestația împotriva deciziei atacate se afla în soluționare, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., instituția recurentă nefiind în întârziere.

Totodată, cum în speță recurentul nu a pierdut procesul, acțiunea reclamantului fiind respinsă ca rămasă fără obiect, cheltuielile de judecată revin reclamantului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale a invocat greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că instituția nu se afla în întârziere și că nu a pierdut procesul, acțiunea reclamantului fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, astfel că respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect nu înlătură obligația pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclamantului este admisă în tot sau în parte ori dacă își execută obligațiile pe parcursul procesului și cererea reclamantului este respinsă ca rămasă fără obiect.

Ca urmare, recurentul-pârât ce și-a executat cu întârziere obligațiile, pe parcursul procesului declanșat de reclamant, respectiv la aproximativ doi ani după declanșarea litigiului de față, este în culpă procesuală, intimatul-reclamant fiind îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată.

În speța de față, se constată că recurentul-pârâtul a emis ordinul nr. 4262 prin care a recunoscut pretenția reclamantului la 08.08.2018, pe parcursul derulării litigiului, acțiunea fiind înregistrată inițial pe rolul instanței la 28.06.2016.

Înalta Curte are în vedere și faptul că cheltuielile de judecată solicitate reprezintă onorariu avocațial solicitat în primul ciclu procesual, precum și faptul că nu este îndeplinită situația privind exonerarea de la plată prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., respectiv pârâtul nu a recunoscut pretențiile reclamantului până la primul termen de judecată, având în vedere stadiul dosarului nr. x/2016- fond după casare.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile recurentului sunt neîntemeiate și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 205 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 205 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-02-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2019
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 28 iunie 2016, sub nr. x/2016, și completată la data de 19 se
ÎCCJ 2021-12-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6032/2021
Ședința publică din data de 2 decembrie 2021 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cadrul procesual 1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată Prin c
ÎCCJ 2022-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3733/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele; 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la 17.06.2021, pe rolul Curți
ÎCCJ 2022-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 758/2022
Ședința publică din data de 10 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată p
ÎCCJ 2024-05-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2024
08.2021. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus: (1) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată
Sursă