ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Băicoi și Serviciul Colectare Creanțe Bugetare, Taxe și Impozite Locale a solicitat instantei: - anularea actului administrativ cerere restituire înregistrată la Primăria Orașului Băicoi sub nr. x din 18.02.2019 prin care a solicitat în baza Legii nr. 207/2015 să-i fie restituită suma de 229,40 RON și suma de 7 RON, sume ce reprezintă popriri amenzi contravenționale în dosarul de executare nr. x/26.04.2017, executate cu încălcarea art. 720 alin. (2) din Legea nr. 134/2010; - suspendarea executării actului administrativ cerere restituire înregistrată la Primăria Orașului Băicoi sub nr. x din 18.02.2019 și a titlului executoriu nr. x/2017; - daune morale în sumă de 229,40 RON; - obligarea pârâtelor la colectarea creanțelor bugetare în sumă de: 229,40 RON, 797 RON, 1000 RON și 351 RON. Prin sentința nr. 71 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepția autorității de lucru judecat și excepția rămânerii fără obiect, invocate de către pârâtă, ca neîntemeiate. Totodată, s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Băicoi și Serviciul de Colectare Creanțe Bugetare, Taxe și Impozite Locale, ca neîntemeiată. Prin Decizia nr. 1278 din 19 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Băicoi și Serviciul de Colectare Creanțe Bugetare, Taxe și Impozite Locale, pentru nemotivare.

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 40 din 18 ianuarie 2022, Curtea de Apel Alba Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Primăria Băicoi și Serviciul de Colectare Creanțe Bugetare, Taxe și Impozite Locale.

Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a promovat recurs. În motivarea căii de atac, în esență, a arătat că instanța care a soluționat contestația în anulare a încălcat prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În opinia sa, a arătat că Decizia nr. 40 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal ar fi inadmisibilă și definitivă, numai dacă hotărârea atacată cu recurs, respectiv sentința nr. 71 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ar fi fost la rândul său respinsă ca inadmisibilă și definitivă.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Primăria Orașului Băicoi a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părților. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată de intimata-pârâtă Primăria Orașului Băicoi prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124 și art. 126 din Constituția României). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs și hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. De asemenea, art. 508 alin. (4) din același Cod prevede că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." Din cuprinsul textelor de lege antereferite, rezultă, așadar, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauză de față, recurentul a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluționarea unei contestații în anulare, hotărâre care, având în vedere prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., este definitivă la fel ca și decizia prin care s-a soluționat recursul împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare (în speță, decizia nr. 1278 din 19 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal), nefiind, așadar, susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Prin urmare, reținând că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte, admițând excepția invocată de intimata-pârâtă Primăria Orașului Băicoi, va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. 5. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.