ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin sentința nr. 798 din data de 7.08.2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a calificat excepția inadmisibilității invocată de pârâta Primăria Orașului Băicoi ca fiind apărare de fond, a respins ca neîntemeiată, cererea având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art. 24 din legea nr. 554/2004), formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Băicoi, B. - Șef Taxe și Impozite Locale Băicoi și C. - primar Oraș Băicoi, concluzionându-se că prin sentința nr. 265 din 8.03.2019 a fost obligată primăria pârâtă să efectueze compensarea sumei de restituit cu obligațiile restante ale reclamantului, obligație ce s-a executat de serviciul taxe și impozite locale, compensându-se impozitul achitat de A. pe terenuri în perioada 2011-2018 cu impozitul pe clădiri aferent acestei perioade, însă pentru neexecutarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată nu se pot invoca dispozițiile art. 24 din legea contenciosului administrativ, ci cele ale C. proc. civ., astfel că nu îi pot fi acordate reclamantului despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 892 C. proc. civ., nici nu se poate aplica amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zile întârziere și nici amenda judiciară, cum este reglementată de art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. h) respectiv art. 189 din același cod.

Împotriva sentinței nr. 798 din data de 7.08.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, invocându-se cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 117 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția tardivității recursului invocată de intimata Primăria Orașului Băicoi, fiind respins recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat.

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2021, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 117 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 798/07.08.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost depus la data de 06.11.2020, în termen, având în vedere că la data de 30.09.2020, hotărârea atacată a fost redactată și publicată în dosarul electronic al cauzei la data de 01.10.2020.

Recurentul a depus cererea de ajutor public judiciar avocat din oficiu pentru redactare și reprezentare în calea de atac împotriva sentinței civile nr. 798/07.08.2020 în dosarul nr. x/2020 conform dispozițiilor legale ale O.U.G.. 51/2008 art. 13 alin. (2) și alin. (3) "Prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singura dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. De la data comunicării încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac".

Prin decizia nr. 477 din data de 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 117 din 26 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Ploiești în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului Băicoi, B. - Șef Taxe și Impozite Locale Băicoi și C. - Primarul Orașului Băicoi, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 477 din data de 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat apel reclamantul A..

Intimata-pârâtă Primăria Orașului Băicoi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Înalta Curte constată că, recurentul-reclamant a formulat critici împotriva deciziei nr. 477 din data de 30.03.2021, hotărâre pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești asupra unei contestații în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac.

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat, așa cum s-a menționat mai sus, împotriva deciziei nr. 477 din data de 30.03.2021, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 117 din 20.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, (hotărâre definitivă de la pronunțare).

Astfel, recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri care la rândul său era definitivă și nesusceptibilă de calea de atac exercitată în prezenta cauză.

Prin urmare, se observă că, în speță, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 477 din 30 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 477 din 30 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.