ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2497/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți, a solicitat: - anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 3102/01.10.2020 emisă de DGRFP București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți; - anularea Deciziei nr. 10706/30.03.2020 de respingere a cererii de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la Buget emisă de ANAF, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți; - obligarea pârâtelor la emiterea actului administrativ prin care reclamantei să îi fie acordată dobânda fiscală în valoare de 3.074.375 RON aferentă TVA în valoare de 3.573.608,35 RON, rambursată cu întârziere, și la plata efectivă a sumei de 3.074.375 RON într-un termen de executare de 10 zile de la pronunțarea hotărârii; - obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1647 din 12 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIIII-a contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele: - s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. - s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți și s-a anulat Decizia privind soluționarea contestației nr. 3102/01.10.2020 și Decizia nr. 10706/30.03.2020 de respingere a cererii de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la Buget. - au fost obligate pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți la plata către reclamantă a sumei de 3.074.375 de RON, reprezentând dobânzi fiscale pentru întârzierea la rambursare a TVA în valoare de 3.573.608,35 RON, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; - au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 20.400 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul avocațial redus de instanță; - s-a respins cererea în rest, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți, solicitând admiterea căii de atac; în drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recursul declarat de pârâte a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât criticile prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a argumentelor din întâmpinarea formulată la fond, argumente la care prima instanță a răspuns în mod detaliat. Or, recurentele-pârâte aveau obligația, ca în cazul motivelor de recurs, să prezinte criticile pentru care au apreciat că modul în care prima instanță și-a argumentat punctul de vedere este unul contrar prevederilor legale incidente speței. Astfel de critici ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Or, simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a argumentelor din întâmpinare nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurentele-pârâte nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă și va constata nul recursul formulat de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele-pârâte la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 22,257.45 RON reprezentând onorariu avocațial.