ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat anularea parțială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârât, respectiv în privința dispoziției referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" și obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată ce face obiectul acțiunii deduse judecății, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la solicitarea de anulare parțială a adresei nr. x/29.01.2018.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 127/CA din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin criticile de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța a respins în mod greșit excepția decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare și a invoca excepții procesuale. Astfel, a arătat că actul de procedură (întâmpinarea) a fost depusă prin fax la instanța de fond, la ora 16:48, după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanță.

A menționat că, la data declanșării prezentului litigiu, își producea efectele Decizia Î.C.C.J. nr. 34/2017 – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, prin care s-a stabilit că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.

În raport de această decizie, întâmpinarea nu putea fi considerată a fi făcută în termen, motiv pentru care excepția invocată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, respectiv prescripția dreptului material la acțiune, nu mai putea fi analizată și admisă de către instanța de fond.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și reținerea în mod neîntemeiat a prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.

În opinia recurentei-reclamante, termenul de formulare a acțiunii în contencios a început să curgă de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, în cauză, fiind incidentă ipoteza prevăzută la lit. a) al art. 11 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală.

În ceea ce privește criticile potrivit cărora întâmpinarea formulată în fața instanței de fond nu a depusă cu respectarea termenului de 25 de zile, intimatul-pârât a arătat că actul de procedură a fost depus în ultima zi, respectiv la data de 13.11.2018, atât prin fax, cât și prin intermediul serviciilor poștale, fiind respectate prevederile art. 182 alin. (1) și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu privire la calculul termenelor procedurale.

Cu referire la criticile care vizează soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, a arătat că actul administrativ contestat în cauză este un act individual, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu a dovedit niciun motiv temeinic care ar fi împiedicat-o să introducă acțiunea în termen legal.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

2.1. Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea parțială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârât, în privința dispoziției referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" și obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la solicitarea de anulare parțială a adresei nr. x/29.01.2018.

Reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepții procesuale, considerând că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de recurs.

Prima instanță a reținut că întâmpinare a fost depusă în termenul legal și s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă.

Reclamantul a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare și a invoca excepții procesuale, deoarece actul de procedură a fost depus prin fax la instanța de fond, în data de 13.11.2018, la ora 16:48, după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanță, fiind incidente efectele Deciziei nr. 34/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept.

Înalta Curte constată că, deși la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, respectiv 11.10.2018, erau incidente efectele Deciziei nr. 34/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen, pârâtul a depus întâmpinarea atât prin fax, cât și prin intermediul serviciilor poștale.

În cauză, termenul legal de 25 zile pentru depunerea întâmpinării se calculează de la data comunicării către pârât a cererii de chemare în judecată, respectiv 18.10.2018 și se împlinește la data de 13.11.2018.

Având în vedere că la dosarul cauzei se află dovada depunerii întâmpinării și prin serviciile poștale la data de 13.11.2018, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a respins excepția decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare și a invoca excepții procesuale.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat.

Din perspectiva acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și reținerea în mod neîntemeiat a prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.

Înalta Curte reține că dreptul recurentei-reclamante de a sesiza instanța de contencios administrativ trebuie exercitat în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată.

Legea nr. 554/2004 reglementează prin art. 11 două categorii de termene pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): un termen de prescripție cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acțiune (art. 11 alin. (1) și un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice și care nu poate fi depășit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. (2).

Termenul de prescripție de 6 luni este aplicabil în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcție de obiectul acțiunii.

În speță, în acord cu susținerile recurentei-reclamante termenul de formulare a acțiunii în contencios a început să curgă de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, fiind incidentă ipoteza prevăzută la lit. a) al art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că pârâtul a răspuns la plângerea prealabilă prin adresa nr. x/04.04.2018, primită de recurenta-reclamantă la data de 12.04.2018, iar acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ la 11.10.2018, instanța de control judiciar constată că a fost respectat termenul legal de introducere a acțiunii, fiind în mod greșit admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.

În raport cu această soluție și având în vedere că instanța de control judiciar nu poate analiza direct în calea de atac criticile care privesc fondul raportului juridic dedus judecății, acestea vor fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.