ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 13.08.2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecția Judiciară și împotriva Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluției de clasare, solicitând admiterea contestației și trimiterea cauzei la Inspecția Judiciară pentru completarea cercetărilor.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentința civilă nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că nu a formulat acțiunea inițială împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ci a formulat plângere către Consiliul Superior al Magistraturii București care este forul superior al magistraților și către Inspecția Judiciară, cu privire la conduita magistraților B. și C., precum și cu privire la abuzurile făcute în funcția de putere judecătorească deținută de aceștia, folosindu-se de instituțiile statului, aplicând legea greșit și cu rea-intenție în dosarele civile nr. x/2014, nr. y/2017 și nr. 6894/2016 ale Judecătoriei Buzău.

Cu referire la incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că Decizia nr. 892/05.12.2018 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, ca instanță de apel, în dosarul nr. x/2017 a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 1409/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, ca instanță de apel, în dosarul nr. x/2014, în care s-a stabilit titularul dreptului de proprietate.

A mai menționat și faptul că existența unui litigiu civil privind dreptul de proprietate, soluționat definitiv și învestit potrivit legii cu autoritate de lucru judecat, atrage în mod obligatoriu aplicarea dispozițiilor art. 1863 și următoarele din vechiul C. civ., care stabilesc că de la data întreruperii, în speță, data rămânerii definitive a deciziei nr. 1409/12.12.2016 a Tribunalului Buzău, va începe să curgă un nou termen al unei eventuale prescripții achizitive.

Recurenta-reclamantă a mai susținut și incidența cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În final, în ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că Tribunalul Buzău, în cel de-al doilea dosar nr. x/2017 a aplicat greșit dispozițiile legale în sensul că, în cursul întregului proces, nu a administrat probe pentru cererea de uzucapiune, dispunând soluția doar pe baza susținerilor pârâtei, fără administrarea probei cu martori sau interogatoriu, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Tot cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, instanța de judecată nu a reținut faptul că cel de-al doilea dosar cu nr. x/2016 se soluționa în timpul executării silite a primului proces civil și se aplicau dispozițiile art. 1865 din vechiul C. civ. cu privire la întreruperea cursului prescripției.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că soluția primei instanțe este temeinică și legală, în cuprinsul hotărârii fiind expuse motivele pentru care s-a respins acțiunea reclamantei, având în vedere dispozițiile legale incidente în materia contenciosului administrativ, precum și atribuțiile și competențele Inspecției Judiciare.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, cu consecința anulării acestuia, motivat de faptul că motivele de nelegalitate sunt invocate doar formal, nefiind dezvoltate critici concrete de către recurenta-reclamantă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A învederat că soluția pronunțată sub aspectul lipsei legitimării procesuale pasive a CSM-ului este legală și temeinică, reținându-se judicios că acesta nu este emitentul rezoluțiilor contestate în prezenta cauză.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu prealabil, în ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va respinge, constatând că există un motiv de nelegalitate care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv acela prin care, în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, s-a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sentința atacată urmând a fi analizată în raport cu acest motiv.

Prin urmare, în situația în care, deși se invocă mai multe motive de nelegalitate ale sentinței atacate, doar unul dintre acestea încadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine o nulitate parțială a recursului, având în vedere că sancțiunea nulității vizează nemotivarea acestei căi de atac în ansamblul ei, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând sentința recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în contenciosul administrativ, în cazul contestării unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparține persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin emiterea actului, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice care a emis actul administrativ atacat.

În speță, având în vedere raportul juridic dedus judecății și actele administrative contestate, respectiv Rezoluția de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecția Judiciară și Rezoluția Inspectorului Șef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluției de clasare, Înalta Curte constată că persoana față de care se poate realiza interesul de care se prevalează recurenta-reclamantă (anularea rezoluțiilor) nu poate fi decât emitentul acestor acte, respectiv Inspecția Judiciară.

Așadar, întrucât Consiliului Superior al Magistraturii nu este emitentul actelor supuse controlului judecătoresc, Înalta Curte constată că acesta nu justifică calitate procesuală pasivă, fiind soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză.

Pe fondul recursului însă, cu privire la soluția primei instanțe de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că nu există critici care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu au fost dezvoltate, de către recurenta reclamantă, nici măcar formal argumente care să justifice invocarea sa.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Cu referire la celelalte două motive de casare invocate de recurenta-reclamantă reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, deși instanța de fond a răspuns argumentat și detaliat la toate criticile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în recurs aceasta s-a limitat la reluarea unor împrejurări din dosarele nr. x/2017 și nr. y/2014 ale Tribunalului Buzău, prezentând nemulțumiri cu privire la aprecierea și evaluarea materialului probator de către completul de judecată ori legate de raționamentul logico-juridic al magistraților.

Or, hotărârile pronunțate în cadrul celor două dosare ale Tribunalului Buzău (Decizia 892/05.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și Deciziei 1409/12.12.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014) nu au făcut obiectul controlului judiciar în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În speță, obiectul controlului judiciar în prima instanță l-a reprezentat legalitatea Rezoluției de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecția Judiciară și a Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluției de clasare, astfel că recurenta-reclamantă, prin recursul declarat împotriva sentinței nr. 1827/2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ar fi trebuit să combată considerentele și raționamentul acestei instanței.

Totodată, se reține că prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora; "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul a înțeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, fără a combate practic niciunul dintre considerentele instanței de fond, nu constituie motive de nelegalitate a sentinței și nu poate conduce la casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.