ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a solicitat să se dispună anularea acesteia și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.407,30 RON (reprezentând cheltuieli de spitalizare), sumă stabilită în dosarul nr. x/2017.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 328 din 16 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, a arătat că potrivit sentinței penale nr. 1887/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu-Jiu, instanța a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă, respectiv, A. S.A., prin lichidator judiciar B., la plata sumei de 1.407,30 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare furnizate persoanei vătămate.

Prin urmare, producerea riscului asigurat, respectiv producerea unui accident rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare, motiv pentru care creanța solicitată îndeplinește condiția de a fi considerată o creanță de asigurare, contrar celor reținute în decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților. Despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare fiind reprezentată și de contravalorea pierderii suferite, prin producerea riscului asigurat, de către o terță persoană care intră în categoria "persoanei păgubite", conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015.

A mai arătat că autoturismul era asigurat la societatea de asigurări aflată în prezent în faliment, astfel că potrivit dispozițiilor art. 49 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fată de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, în caz de vătămare corporală sau deces.

Potrivit art. 55 din același act normativ, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asigurătorul răspunde în baza legii față de terțe persoane păgubite.

Conform art. 4 alin. (1) pct. b (iii) din Legea nr. 213/2015 persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) este definită ca fiind persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, iar despăgubire este definită ca fiind indemnizația-suma pe care Fondul o plătește fiecărui creditor de asigurări al asigurătorului aflat în faliment.

De asemenea potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a producerii falimentului pronunțată împotriva unui asigurător, Fondul este în drept să efectueze plăti din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale.

Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări până la concurența sumelor pe care le-a achitat din disponibilitățile sale, urmând a se înscrie la masa credală a asigurătorului în faliment, conform art. 18 din Legea nr. 213/2015.

A considerat că spitalul are calitate de creditor de asigurare fiind îndreptățit să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, aspect reținut de altfel în procesul penal, prin care asiguratorul a fost obligat să plătească despăgubirile rezultate în urma accidentului rutier, respectiv în urma producerii riscului asigurat.

În final, a făcut referire la dispozițiile art. 67 alin. (1) lit. c) și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora debitorul are obligația ca odată cu formularea cererii de deschiderii a procedurii să depună lista cu numele si adresele creditorilor cunoscuti indiferent de felul creanțelor acestora, certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente.

A susținut că sarcina notificării deschiderii procedurii revine administratorului judiciar, care pe baza listei procedează la notificarea creditorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 85/2014. Dispozițiile art. 100 din Legea nr. 85/2014 prevăd comunicarea notificării către fiecare creditor, individual, cu cel puțin 10 zile înaintea împlinirii termenului-limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor si conținutul notificării.

A menționat faptul că nu a fost notificat potrivit legislației, iar cererea de plată a fost comunicată Fondului de Garantare a Asiguraților în momentul în care hotărârea judecătorească a fost comunicată spitalului.

A considerat că sunt incidente dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că persoana vătămată poate solicita nu doar anularea actului administrativ nelegal, ci și recunoașterea dreptului pretins.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că sentința recurată este temeinică și legală, întrucât recurentul-reclamant nu a depus cererea de plată înăuntrul termenului de decădere de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 213/2015, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 280 din 06.03.2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2001.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a investit instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care s-a respins cererea de plată nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților s-a constatat că cererea de plată este tardiv formulată în raport de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, iar în subsidiar, s-a constatat că petentul nu are calitatea de creditor de asigurare, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare, reținând incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de plată începe să curgă de la data nașterii dreptului de creanță, în speță, de la 06.03.2018, data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești reprezentată de decizia penală nr. 280/06.03.2018 a Curții de Apel Craiova.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant care vizează caracterul de creanță de asigurare al sumei solicitate și calitatea de creditor de asigurare a spitalului nu vor fi analizate de instanța de control judiciar, având în vedere că acestea nu au făcut obiectul analizei primei instanțe care a reținut, cu prioritate, tardivitatea cererii de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraților.

Astfel, Înalta Curte va analiza din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea și interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, în raport de susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora acesta nu ar fi fost notificat potrivit legislației în vigoare.

În acest sens, recurentul-reclamant a făcut referire la dispozițiile art. 67 alin. (1) lit. c) și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și a arătat că debitorul are obligația ca odată cu formularea cererii de deschiderii a procedurii să depună lista cu numele și adresele creditorilor cunoscuți indiferent de felul creanțelor acestora, certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente.

Totodată, a susținut că sarcina notificării deschiderii procedurii revine administratorului judiciar, care pe baza listei procedează la notificarea creditorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 85/2014. Dispozițiile art. 100 din Legea nr. 85/2014 prevăd comunicarea notificării către fiecare creditor, individual, cu cel puțin 10 zile înaintea împlinirii termenului-limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor si conținutul notificării.

Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015: "(1) În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Prevederile legale anterior citate impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment (când dreptul de creanță s-a născut anterior acestui moment), respectiv de la data nașterii dreptului de creanță (când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment), termenul de 90 de zile fiind unul de decădere, iar sancțiunea nerespectării acestui termen prevăzut de norma specială și norma de aplicare a acesteia fiind decăderea din dreptul de a obține plata de despăgubiri din disponibilitățile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată.

În cauză, în raport de exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal și de soluționarea acesteia în mod definitiv prin decizia penală nr. 280/06.03.2018 a Curții de Apel Craiova, dreptul de creanță al recurentului-reclamant s-a născut ulterior deschiderii procedurii de faliment, respectiv la data rămânerii definitive a hotărârii penale care este, potrivit dispozițiilor art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 553 alin. (1) C. proc. pen., momentul pronunțării hotărârii penale și nu momentul comunicării acesteia.

Prin urmare, criticile recurentului-reclamant cu privire la inexistența unei notificării de deschidere a procedurii insolvenței nu pot fi primite, câtă vreme dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 nu impun o astfel de notificare/comunicare care să condiționeze curgerea termenului de decădere prevăzut pentru formularea cererii de plată, iar pe de altă parte dreptul de creanță al recurentului-reclamant s-a născut ulterior deschiderii procedurii de faliment.

În consecință, termenul de 90 de zile stabilit expres și imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015, pentru depunerea cererii de plată s-a împlinit la data de 06.03.2018, cum în mod corect a reținut prima instanță.

În contextul expus, având în vedere că cererea de plată a fost depusă la Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 04.10.2019, după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, Înalta Curte constată că decizia contestată este legală, iar criticile formulate de recurentul-reclamant nu sunt în măsură să conducă la casarea sentinței atacate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile nr. 328 din 16 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.