ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2040/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, la data de 19.07.2018, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat admiterea contestației, în sensul anularii deciziei emise de către F.G.A și obligarea acestuia la plata sumei de 12144,62 RON actualizata, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părților vătămate A., B., C. și D., sumă stabilită în dosarul nr. x/2015, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare prestate de către furnizorul de servicii medicale, în speță Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, care potrivit art. 313 (320) din Legea 95/2006 avea dreptul de a introduce o acțiune în despăgubire.

Prin sentința civilă din 714 din 26 februarie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean De Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în temeiul prevederilor art. 483 și următoarele C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că potrivit sentinței penale nr. 66/2016, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr. x/2015, are calitatea de creditor de asigurare pentru suma de 12.144,62 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate.

A mai susținut că trebuiau analizate și motivele privitoare la calitatea de creditor de asigurare.

De asemenea, a susținut că intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a respins toate cererile formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, indiferent de termenul depunerii cererii, invocând lipsa calității de creditor.

Intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține că cererea de plată a fost respinsă de Fondul de Garantare, în principal, ca tardivă, prima instanță analizând legalitatea deciziei din această perspectivă, astfel că argumentele recurentului-reclamant referitoare la calitatea sa de creditor de asigurare sunt lipsite de relevanță.

Înalta Curte reține că Legea nr. 213/2015 a instituit o procedură administrativă de plată a despăgubirilor, prin intermediul căreia creditorul de asigurări are posibilitatea, în cazul falimentului unui asigurător, să se adreseze Fondului pentru obținerea despăgubirilor, Fondul neavând calitatea de succesor sau mandatar al asigurătorului aflat în faliment și, în consecință, neputând fi chemat în judecată, pe calea dreptului comun, pentru valorificarea dreptului de creanță întemeiat pe polița de asigurare civilă obligatorie emisă de acest asigurător.

În concluzie, atât timp cât reclamantul a urmărit ca prin cererea de chemare în judecată să obțină plata despăgubirilor de la Fondul de garantare a asiguraților, calea procesuală prevăzută de Legea nr. 213/2015 este aplicabilă și obligatorie, excluzând în temeiul principiului specialia generalibus derogant calea unei acțiuni de drept comun.

Înalta Curte observă că termenul de 90 de zile prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptățită trebuie să formuleze cererea de plată, este un termen procedural, de decădere, aplicabil unei proceduri administrative obligatorii, conform legii speciale. Prin urmare, aceste dispoziții nu pot fi interpretate și ca o reglementare a unei proceduri facultative pe care o are persoana prejudiciată, o variantă la care poate apela pentru a fi despăgubită.

Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015: "(1) În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Înalta Curte reține că analiza cererii de plată s-a realizat de către autoritatea pârâtă ținându-se seama de prevederile legale, art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment (când dreptul de creanță s-a născut anterior acestui moment), respectiv de la data nașterii dreptului de creanță (când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment), termenul de 90 de zile fiind unul de decădere, iar sancțiunea nerespectării acestui termen prevăzut de norma specială și norma de aplicare a acesteia fiind decăderea din dreptul de a obține plata de despăgubiri din disponibilitățile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată.

În cauză, deschiderea procedurii de faliment a societății E. S.A. s-a realizat prin încheierea pronunțată la data de 16.02.2017, în dosarul nr. x/2016, de Tribunalul Sibiu și a devenit definitivă la data de 17.03.2017.

Totodată, se reține că sentința penală nr. 66/22.03.2016 a rămas definitivă la data de 09.11.2016, prin decizia penală nr. 1626 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În aceste condiții, pentru creanțele născute anterior momentului rămânerii definitive a hotărârii de faliment, cum este și cazul creanței reclamantului, termenul pentru formularea cererii de plată era de cel mult 90 de zile, astfel că se împlinea la data de 16.06.2017. Cererea de plată a fost înregistrată la pârât la data de 27.12.2017.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat că cererea de plată a fost depusă cu depășirea termenului de 90 de zile care a început să curgă de la rămânerii definitive a hotărârii.

În consecință, termenul de 90 de zile stabilit expres și imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, pentru depunerea cererii de plată s-a împlinit la data de 16.06.2017, cum în mod corect a reținut prima instanță.

În contextul expus, având în vedere că cererea de plată a fost depusă la Fondul de Garantare a Asiguraților după expirarea termenului legal prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015, Înalta Curte constată că decizia contestată nr. 15740/02.07.2018 este legală, iar criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant nu sunt în măsură să conducă la casarea sentinței atacate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile din 714 din 26 februarie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.