ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2022, la data de 28.04.2022, reclamantul JUDEȚUL SĂLAJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL:

- anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluționarea contestației formulate și înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 și împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată și înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum județean DJ191C Nușfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale;

- constatarea nelegalității excluderii de la rambursare a sumelor aferente cheltuielilor conexe organizării de șantier - articolul transport muncitori nelocalnici, precum și a definirii acestor cheltuieli ca fiind neeligibile;

- anularea actelor administrative contestate ca fiind nelegale;

- obligarea pârâtului la decontarea integrală a cererii de rambursare nr. x, în urma constatării nelegalității declarării neeligibilității cheltuielilor conexe organizării.

Prin sențința civilă nr. 166/2022 de la data de 16 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Cluj, invocată prin întâmpinare, și declinată, în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul JUDEȚUL SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL, având ca obiect anulare act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 5072/14.10.2022, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscala a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă care prin sentința civilă nr. 59 din 20 ianuarie 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul JUDEȚUL SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI, DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sălaj și Tribunalul București, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înainatat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant îl constituie:

- anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluționarea contestației formulate și înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 și împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată și înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum județean DJ191C Nușfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale;

- constatarea nelegalității excluderii de la rambursare a sumelor aferente cheltuielilor conexe organizării de șantier - articolul transport muncitori nelocalnici, precum și a definirii acestor cheltuieli ca fiind neeligibile;

- anularea actelor administrative contestate ca fiind nelegale;

- obligarea pârâtului la decontarea integrală a cererii de rambursare nr. x, în urma constatării nelegalității declarării neeligibilității cheltuielilor conexe organizării.

Problema care a generat conflictul de competență între cele trei instanțe privește stabilirea competenței materiale și teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cererii deduse judecății și în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a apreciat că prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența materială a instanțelor, care, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv fonduri europene nerambursabile, se analizează în raport de criteriul valoric.

Astfel, pretenția reclamantului se situează sub pragul de 3.000.000 RON, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, prag care delimitează competența materială a tribunalelor administrativ fiscale de cea a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, sub pragul sumei de 3.000.000 RON competența materială revenind tribunalului.

Prin urmare, din punct de vedere al competenței materiale, s-a reținut că revine tribunalului atribuția de a judeca litigiul de față.

În continuare, sub aspectul competenței teritoriale, a mai reținut Curtea de Apel Cluj că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

În schimb, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscala a apreciat, dimpotrivă, că dispoziția legală se interpretează în sensul în care produce efecte iar nu în sesnul în care ar fi golită de conținut motiv pentru care a asimilat reclamantul unei persoane de drept privat și a apreciat că acesta ar trebui să se adreseze instanței de la domiciliul/sediul lui care este localizat în orașul Sălaj.

De cealaltă parte, Tribunalul Sălaj a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică exclusiv în cazul persoanelor de drept privat implicate în conflictul de drept administrativ, deci, în situația în care actul administrativ este atacat de o persoană fizică sau juridică de drept privat, este exclusă posibilitatea ca aceste prevederi să fie aplicate persoanelor juridice de drept public, vătămate printr-un act administrativ emis de o autoritate publică.

Teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se aplică în situația în care reclamantul este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

În lipsa unei distincții operate de legiuitor, aceste prevederi sunt aplicabile indiferent de poziția pe care reclamantul o ocupă în raportul juridic de drept administrativ, respectiv de emitent al actului administrativ ori de persoană vătămată. De asemenea, ipoteza are în vedere nu numai autoritatea publică sau instituția publică, ci și entitățile asimilate acestora. Dacă în privința autorității publice și asimilate acesteia, Legea nr. 554/2004 oferă definiții corespunzătoare (art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică fiind definită în mod similar și de art. 5 lit. k) din Codul administrativ), instituția publică este definită de art. 5 lit. w) din Codul administrativ, ca fiind "structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice". Însă, nu există nicio definiție dată entității asimilate instituției publice, ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a intenționat ca ori de câte ori reclamantul este o autoritate publică sau o instituție publică sau poate fi asimilată acestora, indiferent de poziția pe care o are în raportul juridic de drept substanțial și indiferent dacă are calitatea de persoană juridică de drept public sau nu, să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Constată Înalta Curte că reclamanții au dedus judecății o acțiune în anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluționarea contestației formulate și înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 și împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată și înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum județean DJ191C Nușfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel; iar potrivit alin. (1)

1

al aceluiași articol cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

Reține Înalta Curte că în procesele privind fondurile structurale reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt aplicabile dispozițiile relative la acțiunile ce au ca obiect creanțe fiscale, înțelegând să le trateze din perspectiva determinării competenței materiale de judecată prin prisma sumei în litigiu, fie că aceasta a fost stabilită cu titlu de creanță bugetară/corecție financiară, fie că i-a fost refuzată la acordare persoanei ce se pretinde vătămată de actul administrativ unilateral emis (cu titlu de sumă neeligibilă sau reducere procentuală).

Având în vedere norma legală anterior citată, constată Înalta Curte că se impune valorificarea criteriului valoric pentru determinarea competenței materiale a instanței ce va fi învestită cu soluționarea cauzei, context în care se reține că pretenția reclamantului se situează sub pragul de 3.000.000 RON, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, prag care delimitează competența materială a tribunalelor administrativ fiscale și cea a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, sub pragul sumei de 3.000.000 RON competența materială revenind tribunalului.

În continuare, sub aspectul competenței teritoriale, prezintă relevanță dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Raportat la litigiul de față, Înalta Curte are în vedere că reclamantul județul Sălaj are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legea contenciosului instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Prin urmare, dispoziția legală de la art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Astfel, reclamantul acționează, în speța de față, în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică. În acest context, în lipsa unor distincții făcute de textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în pronunțarea regulatorului de competență, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Sălaj și pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – Direcția Generală Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.