ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3375/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal la data de 18.06.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Zalău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea Deciziei nr. 143/12.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației-Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional comunicată adresei nr. x/13.03.2020, înregistrată sub nr. x/18.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/22.01.2020 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, ca fiind netemeinice și nelegale; anularea Deciziei nr. 180/24.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației-Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional comunicată alăturat adresei nr. x/25.03.2020, înregistrată sub nr. x/30.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/16.12.2019 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019, ca fiind netemeinice și nelegale; obligarea la rambursarea tuturor sumelor reținute cu titlu de corecții financiare în procent de 25% din facturile trimise spre decontare și care sunt cheltuieli eligibile.

2.1 Prin sentința civilă nr. 249 din 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a apreciat că în cauză, reclamantul Municipiul Zalău, în calitate de beneficiar al fondurilor alocate, nu a acționat în prezentul litigiu ca o instituție publică, în regim de putere publică, ci ca subiect beneficiar al fondurilor europene și/sau naționale locale, în legătură cu care, prin actele în litigiu, a fost impusă obligația de plată a corecției respective.

2.2 Prin sentința civilă nr. 134 din 7 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata și a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că legiuitorul a reglementat în textul de lege indicat o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în considerarea calității de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora indiferent de obiectul acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Zalău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației anularea Deciziei nr. 143/12.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional comunicată adresei nr. x/13.03.2020, înregistrată sub nr. x/18.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/22.01.2020 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, ca fiind netemeinice și nelegale; anularea Deciziei nr. 180/24.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional comunicată alăturat adresei nr. x/25.03.2020, înregistrată sub nr. x/30.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/16.12.2019 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019, ca fiind netemeinice și nelegale; obligarea la rambursarea tuturor sumelor reținute cu titlu de corecții financiare în procent de 25% din facturile trimise spre decontare și care sunt cheltuieli eligibile.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea actele administrative indicate care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene și a căror câtime este mai mare de 3.000.000 RON (respectiv 25% din valoarea contractului nr. x/28.08.2019 cu valoarea atribuită de 19.999.399,09 RON cu TVA în concret 4.201.554,43 RON), astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Zalău are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Totodată nu este relevantă nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Zalău și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.