ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 310/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020, reclamanta Municipiul Zalău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, - anularea Deciziei nr. 143/12.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/22.01.2020 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019 - anularea Deciziei nr. 180/24.03.2020 și, în consecință, anularea în parte a Adresei nr. x/16.12.2019 a Direcției Generale Programul Operațional Regional și a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019 - obligarea la rambursarea tuturor sumelor reținute cu titlu de corecții financiare în procent de 25% din facturile trimise spre decontare.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1354 din 16 august 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Zalău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. A susținut recurenta - reclamantă că aspectele reținute de instanța de fond privind stabilirea valorii estimate pentru alegerea procedurii de achiziție prin cumularea valorii estimate a celor 5 contracte de lucrări similare din cadrul proiectului Mobilitate Urbană, în aplicarea art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, sunt străine de natura cauzei atâta timp cât pârâtul nu susține în nota de neconformitate că nu s-au cumulat valorile celor cinci contracte de lucrări din cadrul proiectului, ci doar a făcut trimitere și la prevederile art. 17 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 395/2016, în cuprinsul notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, ceea ce a indus în eroare instanța de fond. Curtea de apel a apreciat că este vorba de o singură lucrare privită ca întreg și care a fost divizată în două contracte având în vedere că aprobarea surselor de finanțare s-a făcut în aceeași zi, iar anunțurile de participare au fost publicate la o distanță mică de timp, însă, așa cum se poate observa, dată fiind procedura de achiziție aleasă de către reclamantă, respectiv aceea a licitației deschise se dovedește faptul că nu s-a dorit divizarea artificială în scopul evitării asigurării transparenței procedurilor. Chiar instanța de judecată a reținut în cuprinsul considerentelor hotărârii faptul că pârâtul-intimat nu a considerat ca fiind vorba despre un contract fragmentat, ci doar că publicarea anunțului în JOUE era obligatorie pentru toate contractele datorită faptului că valoarea totală a achiziție este peste pragul stabilit de lege. Motivul sancționării constă în nepublicarea în JOUE a anunțului de participare în vederea atribuirii contractelor de lucrări nr. x/28.08.2019 și nr. y/10.07.2019, acesta fiind aspectul de nelegalitate care se impunea a fi analizat de către instanța de fond. Prin urmare, nu numai că motivarea instanței de fond se referă la cu totul alte motive decât cele avute în vedere în notele de constatare respectiv divizarea artificială a contractului cu toate că, chiar pârâtul-intimat, arată în cuprinsul notei de neconformitate faptul că este posibilă încheierea a câte unui contract pentru fiecare obiectiv de investiții, dar respinge și toate susținerilor autorității contractante cu privire la corectitudinea alegerii procedurii de achiziție pe motiv că nu aceasta ar fi neregula stabilită în sarcina acesteia. Art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016 reglementează în mod imperativ, în aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, obligația autorității locale ca la alegerea procedurii de atribuire să se raporteze la valoarea estimată a lucrărilor care sunt considerate similare, iar în cadrul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 care reglementează obligația publicării unui anunț de participare în JOUE, nu este reglementată raportarea la valoarea estimată a lucrărilor care sunt considerate similare sau vreo altă trimitere la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016. Pe fondul cauzei recurenta - reclamantă a reiterat susținerile din fața instanței de fond, arătând că obligația de a trimite spre publicare în JOUE, apare atunci când valoarea contractului o impune, respectiv când valoarea contractului depășește pragul valoric de 24.977.096 RON, iar la o minimă analiză a valorii celor două contracte de lucrări nr. x/28.08.2019 și nr. y/10.07.2019 ce fac obiectul contractului de finanțare nr. x/01.07.2019, se poate constata că nu se impune publicarea anunțului de participare. Obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prin raportare la valoarea contractului este reglementată și de dispozițiile art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, indicate ca fiind încălcate de către reclamantă, însă atâta vreme cât valoarea contractelor încheiate pentru fiecare obiectiv de investiții, nu depășește pragul prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Lege 98/2016, nu se poate vorbi de încălcarea acestor dispoziții legale. Având în vedere dispozițiile art. 17 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, s-a arătat că procedura de atribuire, aleasă pentru fiecare obiectiv de investiții în parte, este corectă, iar față de valoarea contractelor reclamanta nu avea obligația publicării anunțului de participare și/sau atribuire în JOUE, fiind respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. Totodată, s-a arătat că autoritatea pârâtă face confuzie între ceea ce înseamnă valoarea unui contract și valoarea estimată a achizițiilor pentru alegerea procedurii, dar și în ceea ce privește modalitatea de calcul a valorii estimate pentru alegerea procedurii și valoarea achizițiilor prevăzute de Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Zalău. Dispozițiile legale fac distincție între valoarea estimată pentru alegerea procedurii (care se calculează având în vedere similaritatea lucrărilor pe care autoritatea contractantă intenționează să le achiziționeze pe parcursul unui an bugetar) și valoarea estimată a contractului de lucrări (care se calculează pentru fiecare obiectiv de investiții în parte). La alegerea procedurii reclamanta a avut în vedere nu numai valoarea estimată a achiziției ci și complexitatea fiecăruia dintre contracte precum și valoarea estimată a tuturor lucrărilor similare, motiv pentru care a ales procedura de atribuire prin licitație deschisă, chiar dacă valoarea estimată a fiecărui contract nu depășea pragul valoric stabilit pentru această procedură, fiind astfel respectate prevederile art. 11 -(1) din Legea nr. 98/2016. În plus, recurenta reclamantă a ales procedura "licitație deschisă", pentru fiecare din cele cinci contracte de lucrări, deși valoarea estimată a fiecăruia din aceste contracte ar fi permis alegerea "procedurii simplificate". Cele cinci contracte care sunt menționate în cuprinsul notelor de neconformitate si al deciziilor de soluționare a contestațiilor, si care fac obiectul celor două contracte de finanțare, vizează obiective de investiții distincte. Din coroborarea tuturor dispozițiilor prezentate, reiese că reclamanta a respectat toate prevederile legale aplicabile în materia achizițiilor publice, motiv pentru care s-a solicitat admiterea cererii de recurs și, în rejudecare, a acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare. În ceea ce privește motivele de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la prezenta speță, dar și ținând cont de probele administrate. Astfel, judecătorul fondului a analizat, în paginile 12 - 16 din hotărârea atacată, în mod efectiv, argumentele U.A.T. Municipiul Zalău, a procedat la înlăturarea, în mod motivat, a susținerilor din acțiunea în contencios administrativ și a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată. În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că recursul nu conține precizări care să reprezinte o veritabilă argumentare în drept a vreunei critici de ne legalitate. În mod corect prima instanță a constatat faptul că valoarea estimată cumulată a lucrărilor similare pe care recurenta-reclamantă a dorit să le contacteze, atât potrivit Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană (SIDU), cât și potrivit PAAP 2018, depășește pragul de 24.977.096 RON precizat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016, valoare peste care este obligatorie publicarea anunțului de participare în JOUE, potrivit art. 144 alin. (2) din lege. A precizat intimatul că în elaborarea proiectelor sau strategiilor de dezvoltare locală, autoritățile trebuie să țină cont de interpretarea termenului de "lucrare" astfel cum reiese din Hotărârea C-16/98 - 5 octombrie 2000 a Curții Europene de Justiție și cu toate că motivarea hotărârii Curții Europene de Justiție a fost făcută în contextul juridic al Directivei 2004/18/CE, aceasta este valabilă și în contextul directivei 2014/24/UE. Astfel, dacă lucrările sunt legate de aceeași zonă, sunt realizate de către aceeași autoritate contractantă și vizează, în ansamblu, îndeplinirea aceleiași funcții economice și tehnice, acestea vor fi considerate "o lucrare" în sensul prevăzut în directivă. Recurenta - reclamantă a interpretat eronat dispozițiile art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, considerând că estimarea se face pentru fiecare obiectiv în parte, alegerea modalității de achiziție prin stabilirea valorii estimate a tuturor achizițiilor făcându-se prin raportare la proiect (după ultimele modificări, prin raportare la durata proiectului, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016) sau prin raportare la obiectivul de investiție (în conformitate cu art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016) numai în măsura în care nu se încalcă vreo dispoziție a Legii nr. 98/2016. Pentru toate aceste motive s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: 5.1. Argumente de fapt și de drept relevante Între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de AM POR 2014-2020, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, în calitate de OI, și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Zalău, în calitate de beneficiar al finanțării, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/01.07.2019, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AM, după caz OI, pentru implementarea Proiectului nr. 124166 (cod SMIS2014+), intitulat Modernizare coridoare de mobilitate urbană durabilă - Zalău 2023. Valoarea totală a contractului de finanțare a fost de 59.711.886,48 RON, din care AM/OI s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de 54.690.939,86 RON. În vederea realizării obiectivului finanțării, reclamanta, anterior încheierii contractului de finanțare nr. x/01.07.2019, a lansat procedura de achiziție cu clauză suspensivă (încheierea contractului de lucrări era condiționată de încheierea contractului de finanțare, conform prevederilor art. 12 alin. (31) din O.U.G. nr. 40/2015), prin care s-a urmărit achiziționarea unor lucrări, procedura fiind finalizată prin încheierea (printre altele) a două contracte de lucrări cu S.C. A. S.R.L., după cum urmează: Contractul de lucrări nr. x/10.07.2019, contract în virtutea căruia S.C. A. S.R.L. s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările pentru realizarea obiectivului de investiții "Modernizare coridor integrat de mobilitate urbană axa est-vest: str. x - Voievod Gelu", SMIS 124166, în conformitate cu proiectul tehnic și cu documentația de atribuire care au stat la baza achiziției lucrărilor, cu obligațiile asumate prin contract și prin oferta prezentată la procedura de licitație deschisă, publicată în SEAP, prin anunțul de participare nr. x din 17.01.2019, achizitorului revenindu-i obligația de a plăti prețul al finalizarea lucrărilor; Contractual de lucrări nr. x/28.08.2019, contact în virtutea căruia S.C. A. S.R.L. s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările pentru realizarea obiectivului de investiții "Trotuare și pistă de biciclete Bulevardul x", SMIS 124166, în conformitate cu proiectul tehnic și cu documentația de atribuire care au stat la baza achiziției lucrărilor, cu obligațiile asumate prin contract și prin oferta prezentată la procedura de licitație deschisă, publicată în SEAP, prin anunțul de participare nr. x din 05.02.2019, achizitorului revenindu-i obligația de a plăti prețul al finalizarea lucrărilor. Pentru încheierea fiecăruia dintre celor două contracte reclamanta a inițiat procedura de licitație deschisă, publicând în SICAP un anunț de participare. Prin Nota de neconformitate nr. x/19.12.2019, urmare a verificărilor efectuate cu privire la procedura de achiziție publică derulată pentru atribuirea contractului nr. x/28.08.2019, AM POR a constatat existența abaterilor prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, Partea I, lit. A), "Anunțul de Participare", pct. 1 - Nepublicarea unui anunț de participare și pct. 2 - Divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii. Concret, beneficiarului finanțării i s-a imputat că proiectul "Trotuare și pistă de biciclete Bulevardul x" face parte, alături de alte 4 proiecte, din Proiectul Anual al Achizițiilor Publice nr. 59939/01.1.2018, în cuprinsul căruia s-a prevăzut achiziționarea a 5 contracte de lucrări cu obiect similar, titulatura generică fiind "Mobilitatea urbană", astfel că, în raport de valoarea însumată a celor 5 contracte, exista obligația publicării anunțului de participare în JOUE. Împotriva Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, reclamanta a formulat contestația administrativă, soluționată prin Decizia nr. 143/12.03.2020, în sensul respingerii ca neîntemeiată. Prin Nota de neconformitate nr. x/04.12.2019, urmare a verificărilor efectuate cu privire la procedura de achiziție publică derulată pentru atribuirea contractului nr. x/10.07.2019, AM POR a constatat existența abaterilor prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, Partea I, lit. A), "Anunțul de Participare", pct. 1 - Nepublicarea unui anunț de participare și pct. 2 - Divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii. Concret, beneficiarului finanțării i s-a imputat că proiectul "Modernizare coridor integrat de mobilitate urbană axa est-vest: str. x - Vloievod Gelu" face parte, alături de alte 4 proiecte, din Proiectul Anual al Achizițiilor Publice nr. 59939/01.1.2018, în cuprinsul căruia s-a prevăzut achiziționarea a 5 contracte de lucrări cu obiect similar, titulatura generică fiind "Mobilitatea urbană", astfel că, în raport de valoarea însumată a celor 5 contracte, exista obligația publicării anunțului de participare în JOUE. Împotriva Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019, reclamanta a formulat contestația administrativă soluționată prin Decizia nr. 180/24.03.2020, în sensul respingerii ca neîntemeiată. În drept, temeiurile neregulii reținute au fost reprezentate de dispozițiile: - Art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice: "(1) Autoritatea contractantă are obligația publicării unui anunț de participare și/sau de atribuire în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la atribuirea contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru a căror valoare estimată, fără TVA, este egală sau mai mare decât următoarele praguri valorice: a) 23.227.215 RON, pentru contractele de achiziție publică/acordurile-cadru de lucrări; - Art. 11 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza metode de calcul al valorii estimate a achiziției cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege. (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege"; - art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice: "(2) Publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie în toate situațiile în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acordului-cadru este mai mare sau egală cu pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1)". 5.2. Analiza motivelor de recurs. 5.2.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat. În acest sens, Înalta Curte reamintește că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, într-adevăr, așa cum s-a statuat într-o jurisprudență constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deși o instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta trebuie să-și justifice activitățile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 și cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79). Din această jurisprudență, Curtea reține că, deși art. 6 alin. (1) nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [ cauzele Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81], acesta impune ca instanța internă să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale. Mai mult, instanța europeană a recunoscut că este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de apel (Hirvisaari împotriva Finlandei, pct. 30 în fine). Făcând în concret aplicarea acestor principii, Curtea apreciază că instanța de fond a motivat sentința în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ. și cu respectarea garanțiilor implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, judecătorul fondului, răspunzând criticilor formulate de reclamantă, a analizat speța în raport de criteriile determinate de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016, precum și de interpretarea dată noțiunii de "lucrare" în Hotărârea din 5 octombrie 2000, cauza C-16/98, Comisia c/a Franța, apreciind că cele două lucrări de amenajare a coridorului de mobilitate urbană corespund aceleiași funcții economice și tehnice. Totodată, instanța de fond a înlăturat motivat susținerile reclamantei cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice În ceea ce privește argumentele primei instanțe considerate ca fiind străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut acest motiv de nelegalitate, în sentință precizându-se în mod expres că nu se impune analiza criticilor dezvoltate de reclamantă cu privire la corectitudinea alegerii procedurii de licitație deschidă, întrucât nu aceasta este neregula stabilită în sarcina sa. Reținerile instanței cu privire la divizarea contractului au vizat exclusiv stabilirea, în raport de cadrul legal incident, a împrejurării existenței unei singure lucrări divizate în două contracte de achiziție publică, în raport de care s-a constatat depășit pragul prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu consecința obligației publicării anunțului de participare în JOUE. 5.2.2 Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat. Observă Înalta Curte că UAT Municipiul Zalău a prevăzut în PAAP nr. 59939/01.10.2018 achiziționarea a 5 contracte de lucrări cu obiect similar: mobilitate urbană cu CPV 45233120-6 și a căror valoare cumulată era de 68.784.989,09 RON. Potrivit Strategiei de contractare întocmită pentru obiectivul de investiții "Modernizare coridor integrat de mobilitate urbană axa est - vest: str. x - Voievod Gelu", rezultă că lucrarea consta în amenajare drum, piste de cicliști și trotuare pe str. x (tronsonul situat între străzile Mihai Viteazul și până la intersecția cu Strada x având o lungime de 3.170 km) și pe strada x (tronsonul situat între străzile Mihai Viteazul și până la intersecția cu str. x având o lungime de 0,650 km). Totodată, din cuprinsul Strategiei de contractare întocmită pentru obiectivul "Trotuare și pistă de biciclete Bulevardul x", rezultă că lucrările au constat în amenajare piste de cicliști și trotuare, pe bulevardul x, aferente tronsonului, situate între străzile Simion Bărnuțiu - Tudor Vladimirescu până la intersecția cu strada x, având o lungime de 4800 m și de la intersecția cu strada 9 Mai până la centru pe o lungime de 350 m. Se observă astfel că lucrările necesare a fi contractate sunt similare, legate din punct de vedere tehnic și economic întrând în definiția "lucrării" de la art. 2 pct. 7 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice în sensul de "ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau lucrări de geniu civil, suficient în sine pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică". În partea introductivă a acestei directive, la pct. 20 se arată că "În scopul estimării valorii unei anumite achiziții, ar trebui să se clarifice faptul că ar trebui să se permită ca estimarea valorii să se bazeze pe o subdiviziune a achiziției numai în cazul în care aceasta se justifică din motive obiective. De exemplu, ar putea să fie justificată estimarea valorilor contractuale la nivelul unei unități operaționale separate a autorității contractante, cum ar fi școlile sau grădinițele, cu condiția ca unitatea în cauză să fie responsabilă în mod independent de achizițiile sale. Se poate presupune că această situație are loc în cazul în care unitatea operațională separată derulează în mod independent procedurile de achiziții publice și ia deciziile de cumpărare, are o linie bugetară separată la dispoziție pentru achizițiile în cauză, încheie contractul în mod independent și îl finanțează dintr-un buget pe care îl are la dispoziție. O subdiviziune nu se justifică în cazul în care autoritatea contractantă doar organizează o achiziție în mod descentralizat". În acest sens, în Hotărârea din 5 octombrie 2000, cauza C-16/98, Comisia c/a Franța, cu privire la existența unei "lucrări", s-a reținut că: (36)" trebuie să fie apreciată în raport cu funcția economică și tehnică a rezultatului lucrărilor în cauză". Totodată, potrivit aceleiași hotărâri: (65)" există elemente importante care pledează în favoarea grupării contractelor la acest nivel, precum simultaneitatea lansării invitației de participare la licitație pentru contractele în litigiu, asemănările dintre anunțurile privind contractele, unitatea cadrului geografic". Or, toate aceste criterii oferite de hotărârea C.J.U.E. se regăsesc și în prezenta speță, având în vedere că lucrările au avut ca obiective amenajări drumuri, piste de cicliști și trotuare vizând asigurarea accesului auto și pietonal, crearea de spații verzi și a locurilor de parcare în aceeași zonă geografică, pe străzi adiacente, sursele de finanțare fiind aprobate în aceeași zi, din aceleași fonduri din în cadrul POR 2014-2020, iar anunțurile de participare au fost publicate în aceeași perioadă, contractele fiind atribuite aceluiași ofertant. Prin urmare, în speță este îndeplinită cerința ce decurge din punctul 70 din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-16/98, respectiv de a se considera că "rețelele" alcătuiesc un ansamblu cu o funcție economică și tehnică unică la nivelul unității administrativ teritoriale. Astfel, deși atribuirea contractelor putea fi realizată pe loturi separate, valoarea estimată a achiziției ar fi trebuit să fie determinată prin luarea în considerare a valorii globale estimate a ambelor contracte fiind vorba despre o singură entitate locală contractantă, fiind de natura zonelor pietonale, a pistelor de biciclete și a străzilor din interiorul unei localități de a fi interconectate, ele neputând fi considerate izolat și fără legătură unele cu altele, acestea alcătuind împreună rețeaua pe care se realizează circulația persoanelor în interiorul localității. Or, față de valoarea totală a proiectelor de achiziții care depășește pragul valoric de 24.977.096 RON, reclamantei îi revenea obligația, prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. a) și art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, de a publica anunțurile de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Din documentele aflate la dosar a rezultat că recurenta - reclamantă UAT Zalău a transmis spre publicare anunțurile de participare doar în SICAP, acestea nefiind publicate și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ceea ce atrage incidența abaterilor prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, Partea I, lit. A), "Anunțul de Participare", pct. 1 - Nepublicarea unui anunț de participare. Referitor la modalitatea de interpretare a articolului 17 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 395/2016, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă a reluat doar susținerile din cererea de chemare în judecată fără a se raporta la argumentele expuse de prima instanță, argumente pe care Înalta Curte și le însușește fără a le mai relua. Se reține astfel că prin punctul de vedere nr. 1096/08.04.2020 al Autorității Naționale pentru Achiziții Publice (care nu este obligatoriu pentru instanță), potrivit căruia "în măsura în care valorile estimate ale contractelor de lucrări au fost calculate conform prevederilor art. 17 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 395/2016 și nu depășesc pragul prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016, apreciem că autoritatea contractantă nu avea obligația publicării anunțurilor de participare și/sau atribuire în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene", invocat ca argument exonerator de către recurenta - reclamantă, nu se analizează particularităție speței. Totodată, dispozițiile art. 17 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 395/2016 nu sunt aplicabile și nici nu înlătură de la aplicare prevederile art. 11 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.