ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 10 mai 2023
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.07.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț și a solicitat revocarea în parte a fișei de evaluare în sensul modificării calificativului general din "Bine" în "Foarte bine" sau anularea evaluării de serviciu nr. x din 18.01.2021 și obligarea la reluarea activității de evaluare.
Prin sentința civilă nr. 827/2021, Tribunalul Neamț – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10 iunie 2022, reclamantul A. a formulat recurs, în contradictoriu Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, împotriva sentinței civile nr. 827/2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021.
Judecata acestei cereri de recurs a fost suspendată la data de 11 noiembrie 2022, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților care nu au solicitat judecarea cauzei în absența lor de la proces.
Hotărârea recurată
Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost suspendată cauza având ca obiect cererea de recurs formulată de reclamantul A., în contradictoriu Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, împotriva sentinței civile nr. 827/2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei Curții de Apel Bacău pentru continuarea judecății.
Atașat cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare de la data de 11 noiembrie 2022, a depus recurentul – reclamant o serie de înscrisuri, respectiv extras de mail
Apărările formulate în recurs
În cauză, intimatul – pârât Inspectoratul Județean de Poliție Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, cu menținerea încheierii de suspendare ca fiind legală și temeinică.
II. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din 09.01.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10.05.2023, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.
Prin încheierea de la data de 11 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost suspendată cauza având ca obiect cererea de recurs formulată de reclamantul A., în contradictoriu Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, împotriva sentinței civile nr. 827/2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa nejustificată a părților.
Înalta Curte constată că prin cererea transmisă Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2022, document aflat la dosarului de recurs – URMĂ(atașat la dosarul de recurs al ÎCCJ cu nr. x/2021/a1), recurentul a solicitat ca judecata cauzei să se facă chiar și în lipsa acestuia de la proces.
Coroborată cu verificarea înscrisurilor din dosar este și interogarea bazei de date informatice ECRIS a curții de apel din care rezultă că, la secțiunea documente în dosar a fost înregistrată la data de 10.11.2022, cererea recurentului de judecată a cauzei în lipsă.
Așa fiind, instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de procedură civilă de la art. 411 alin. (1) pct. 2, urmând a se reține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."
Amintește Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.
Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.
În acest context, constată Înalta Curte că instanța de fond a dispus suspendarea judecății, în mod greșit reținând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile în care o astfel de cerere fusese formulată de recurent și se afla la dosar anterior termenului e judecată de la data de 11.11.2022, când s-a dispus suspendarea cauzei.
Instanța de control judiciar amintește că unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile, (...), (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, iar, în vederea asigurării respectării principiului contradictorialității, art. 14 alin. (5) din același Cod prevede că "instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", aceste din urmă dispoziții fiind dezvoltate și în cuprinsul art. 224 privitoare la discutarea cererilor și excepțiilor din C. proc. civ., Capitolul II care reglementează "Judecata", precum și în secțiunea a 4-a aceluiași capitol privind deliberarea și pronunțarea hotărârii în cuprinsul art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății (...)."
Reține Înalta Curte că respectarea acestor dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie și obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.
Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond a încălcat normele de procedură antereferite, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, producând astfel o vătămare recurentului, Înalta Curte apreciază că se impune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de recurs în vederea continuării judecății.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și trimite cauza instanței de recurs în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.
Casează încheierea atacată și trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.