ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1911/2024

Ședința publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, anularea în tot a actului administrativ "Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022", emis de A.N.I. -Inspecția de Integritate, întocmit în Lucrarea nr. 11747/A/II/11.03.2022 și suspendarea actului până la soluționarea acțiunii de anulare.

Prin sentința civilă nr. 26 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea în tot a actului administrativ "Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022", emis de pârâta ANI.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține aplicarea greșită a dispozițiilor privind incompatibilitățile funcționarilor publici cu statut special, prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu disp. art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu a avut intenția de a încălca normele legale aplicabile în materia incompatibilităților, a fost de bună credință, s-a adresat atât Serviciului Resurse Umane din cadrul IPJ Bacău, cât și intimatei-pârâte pentru a solicita lămuriri cu privire la posibilitatea de a desfășura activitatea ce derivă din certificatul profesional de manager transport marfă.

Prima autoritate a răspuns în sensul că stabilirea existenței incompatibilității și conflictului de interese aparține ANI, iar aceasta din urmă i-a comunicat, indicând prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, recurentul-reclamant a încheiat un contract individual de muncă cu S.C. B. S.R.L., în data de 17.08.2021, însă prin adresa nr. x/14.03.2022, intimata-pârâtă i-a comunicat faptul că se află în procedură de evaluare privind incompatibilitatea, astfel că a înaintat o cerere de demisie cu preaviz, începând cu data de 15.08.2022.

Intimata-pârâtă a indicat prevederile OMAI nr. 140/2016, deși în răspunsul la cererea anterioară s-a referit numai la dispozițiile Legii nr. 161/2003, astfel că nu a avut intenția de a încălca această lege, dar nici nu a cunoscut de modificările Legii nr. 364/2004, prin O.U.G. nr. 20/2020, deoarece avizul de poliție judiciară a fost emis cu luna iunie 2020.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind altceva decât o reiterare a argumentelor expuse la fond prin cererea de chemare în judecată; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, constatând că acesta conține critici ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022 s-a reținut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant prin încălcarea disp. art. 2 alin. (4) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, potrivit cărora, "calitatea de organ de cercetare penală este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior".

Recurentul-reclamant recunoaște exercitarea simultană a funcției de organ de cercetare penală al poliției judiciare și cea contractuală în cadrul unei societăți comercială, însă consideră că nu este vinovat de încălcarea legii, deoarece a cerut lămuriri în acest sens IPJ Bacău și intimatului-pârât și nu a cunoscut modificarea Legii nr. 364/2004, prin O.U.G. nr. 20/04.02.2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 103/11.02.2020.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a exercitat în perioada 17.02.2021 – 01.08.2022, funcția publică de organ de cercetare penală al poliției judiciare și funcția contractuală, iar avizul de poliție judiciară a fost emis în luna iunie 2020, după modificările intervenite prin O.U.G. nr. 20/2020.

Se mai constată că cererea adresată de recurentul-reclamant Agenției Naționale de Integritate în scopul de a i se comunica dacă poate desfășura, în mediul privat, activitățile de management marfă, conducător auto de transport marfă, conducător auto de transport persoane, a făcut referire numai la calitatea acestuia de funcționar public cu statut special, fără să se aducă la cunoștința ANI calitatea de organ de cercetare penală al poliție judiciare.

În ceea ce privește cererea către IPJ Bacău, din răspunsul adresat se desprinde concluzia potrivit căreia a fost încunoștințat recurentul-reclamant de faptul că acestuia îi revine răspunderea pentru o eventuală situație de incompatibilitate.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant cu privire la buna-credință și faptul necunoașterii legislației în materie nu pot conduce la concluzia dorită de acesta, a inexistenței situației de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare a cărui anulare s-a cerut, cum corect a apreciat și prima instanță.

Nefiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 16 martie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.