ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Calafat, prin primar, și A. - Direcția Poliția Locală din cadrul Primăriei Municipiului Calafat au chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea în tot a Hotărârii nr. 799/13.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și restabilirea situației anterioare discriminării.

Prin sentința civilă nr. 286 de la data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Calafat, prin primar, și A. - Direcția Poliția Locală din cadrul Primăriei Municipiului Calafat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B..

Împotriva sentinței civile nr. 286 de la data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Calafat și Instituția Primarului, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat că un prim motiv de recurs are în vedere faptul că, în mod nelegal, prin hotărârea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării s-ar fi reținut în sarcina sa elementele constitutive ale unei fapte de discriminare și de hărțuire pe criterii de gen, încălcarea accesului la muncă și tratamentul diferențiat prin restricție.

Astfel, prevalându-se de dispozițiile legale de la art. 2 alin. (1) și alin. (5), art. 7 din O.G. nr. 137/2000, a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică în condițiile în care a probat cu martori și cu înscrisuri faptul că intimata B. nu a beneficiat de un tratament diferit la locul de muncă.

Totodată, nu este de acord cu ceea ce a statuat prima instanță referitor la împrejurarea că recurenta nu a dovedit faptul că nu i-a îngrădit accesul la cursuri de formare profesională. A mai susținut că din anul 2017 în cursul căruia intimata B. a fost la cursuri de formare organizate la Sinaia, din banii angajatorului Primăria Mun. Calafat, niciun alt coleg al acesteia nu a mai fost trimis la cursuri de formare profesională, acestea nefiind organizate din lipsa fondurilor.

Pentru toate aceste considerente, se impune admiterea cererii de recurs, așa cum a fost formulată cu consecința admiterii acțiunii și anulării hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.

În cauză intimata – pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de nulitate a recursului. Pe fondul cererii de recurs, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat precum și de apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Municipiul Calafat-Instituția Primarului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se impune a face precizarea că, la termenul de judecată de la data de 7 decembrie 2022, a fost respinsă excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă B., pentru motivele indicate în mod expres în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.

În continuare, cu privire la fondul cererii de recurs, Înalta Curte are în vedere că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită doar a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că împotriva Municipiului Calafat - Instituția Primăriei și d-lui A. – Poliția Locală a Municipiului Calafat s-a formulat o sesizare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminării cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare și de hărțuire pe criterii de gen, încălcarea accesului la muncă și tratamentul diferențiat prin restricție.

Prin Hotărârea nr. 799 de la data de 13.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2019, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât sancționarea UAT Municipiul Calafat prin primar cu 1000 RON pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (5) și art. 7 din O.U.G. nr. 137/2000. A hotărât sancționarea reclamantului A. cu 1000 RON pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (5) și art. 7 din O.U.G. nr. 137/2000.

A stabilit în același timp modalitatea de plată a amenzii la Direcția de Impozite și Taxe a jud. Dolj conform Ordonanței nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenientul fiind obligat a trimite dovada plății amenzii către Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Reclamanții Municipiului Calafat - Instituția Primăriei și d-nul A. – Poliția Locală a Municipiului Calafat au solicitat anularea acestei hotărâri, apreciind că, în mod eronat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constatat că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptei de discriminare.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, statuând, totodată, cu privire la legalitatea hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că reclamantul – angajator, care în materia de față este cel care are sarcina probei, mai ales când partea adversă a prezentat elemente suficiente pentru a se prezuma existența unui tratament discriminatoriu, nu a reușit să facă dovada contrarie.

Din această perspectivă, alegațiile recurentului-reclamant în sensul că a dovedit primei instanțe cu martori și înscrisuri că B. nu a beneficiat de tratament discriminatoriu sunt nefondate, având în vedere că nelegalitatea actului administrativ atacat se analizează în funcție de actele care au stat la baza emiterii acestuia și de probele administrate de autoritatea pârâtă-CNCD, neputându-se solicita în cadrul unei astfel de acțiuni în contencios administrativ ca instanța să exercite atribuțiile pe care nu le-a exercitat CNCD și să administreze instanța probe în locul CNCD.

În ceea ce privește modul în care s-a raportat prima instanță la situația de fapt, Înalta Curte constată că, în mod corect, prin considerentele sentinței recurate s-a reținut că, urmare a analizei înscrisurilor de la dosar, raporturile de muncă ale d-nei B. au fost discriminatorii potrivit art. 7 din O.G. nr. 137/2000 (aspecte ce reies din sentința nr. 290/2020 rămasă definitivă prin decizia nr. 1349/2020).

În acest sens, și Înalta Curte, având în vedere disp. art. 430 C. proc. civ., constată, alături de prima instanță, că în cauză aceste elemente statuate cu autoritate de lucru judecat în temeiul art. 5 din Codul Muncii, sunt de natură a da naștere prezumției existenței unui tratament discriminatoriu al pârâtei.

Mai mult, urmează a se avea în vedere că tratamentul discriminatoriu în cadrul raporturilor de muncă determină o competență concurentă a instanțelor din materia conflictelor de muncă, alături de instanțele de contencios administrativ.

Totodată, având în vedere și dispozițiile art. 19 alin. (2), care prevăd: "Consiliul își exercită competențele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu", raportat la art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000, "În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii: investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare", ca urmare a constatării existenței unui tratament discriminatoriu, aspect care nu a fost combătut de către recurentul – reclamant, Înalta Curte apreciază că CNCD a procedat la sancționarea în mod legal a Municipiului Calafat prin primar.

Prin urmare, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Calafat și Instituția Primarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții Municipiul Calafat și Instituția Primarului împotriva sentinței nr. 286 din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.