ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 10 mai 2023
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL TIMIȘOARA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI TIMIȘOARA:
- anularea hotărârii din 08.09.2020 emisă de Consiliul Local Timișoara raportat la cererea subsemnatei înregistrată cu nr. x/28.08.2020;
- anularea în parte a H.C.L. Timișoara nr. 166/2003 adoptată prin H.G. nr. 1016/2005, privind includerea în inventarul domeniului public al Mun. Timișoara, ANEXA NR. 2 - POZIȚIA nr. 2300 a imobilului intabulat în CF nr. x Freidorf (CF actual nr. x Timișoara), nr. top/cadastru x, grădină în izlaz, în suprafață de 3237 mp, situat în loc. Timișoara, str. x, jud. Timiș, cu consecința trecerii acestuia în domeniul privat al statului.
Ulterior, prin precizarea de acțiune a solicitat să se dispună:
- anularea hotărârii din 08.09.2020 emisă de Consiliul Local Timișoara raportat la cererea subsemnatei înregistrată cu nr. x/28.08.2020;
- anularea în parte a H.C.L. Timișoara nr. 166/2003 adoptată prin H.G. nr. 1016/2005, privind includerea în inventarul domeniului public al Municipiului Timișoara, ANEXA NR. 2 - POZIȚIA nr. 2300 a imobilului intabulat în CF nr. x Freidorf (CF actual nr. x Timișoara), nr. top/cadastru x, grădină în izlaz, în suprafață de 3237 mp, situat în loc. Timișoara, str. x, jud. Timiș, cu consecința trecerii acestuia în domeniul privat al statului;
- ca urmare a admiterii petitelor anterioare, în vederea producerii efectelor, să constatați nelegalitatea poziției 2300 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 care privește atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 564 de la data de 27.10.2021, Curtea de Apel Timișoara –a secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL TIMIȘOARA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI TIMIȘOARA.
1.3 Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 3, 6,7 și 8 C. proc. civ., cu solicitarea admiterii cererii, casării sentinței civile recurate, și admiterii acțiunii introductive de instanță.
A susținut partea recurentă–reclamantă că este proprietara imobilului în privința căruia a solicitat intabularea în cartea funciară, aspect consfințit de sentința civilă nr. 17151/02.12.1997 și că toate demersurile pe care le-a efectuat pentru a –și înscrie dreptul au fost în zadar.
Ca și temei de drept pentru demersurile sale a invocat disp. Legii nr. 87/2000, care-i conferea dreptul la intabulare.
În ceea ce privește respingerea, în integralitate, a acțiunii de fond, ca inadmisibilă, a arătat partea că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în privința HCL nr. 166/2003, motiv pentru care s-ar impune o casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare.
Tot partea recurentă –reclamantă arată că nu a urmat procedura prealabilă cu privire la H.G. nr. 1016/2005 însă, în contextul admiterii acțiunii de anulare a HCL nr. 166, va aprecia cu privire la oportunitatea formulării unei cereri separate de anulare a hotărârii de guvern.
A susținut că toate termenele procedurale în cauza de față ar trebui să se aprecieze în raport de data intrării în vigoare a Legii nr. 87/2020 iar nu în raport de momentul la care imobilul a fost trecut în domeniul public, deoarece dreptul de a intabula respectivul imobil s-a născut în patrimoniul recurentei la data apariției Legii nr. 87/2020.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul – pârât Guvernul României a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta – reclamantă, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.
Intimatul – pârât Municipiul Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind nefondată, cu motivarea că soluția de la fond este legală și temeinică, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
II. Procedura de soluționare a recursului
Aspecte relevante
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. se impune a fi admis pentru următoarele considerente:
Constată Înalta Curte că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea recurentei – reclamante de anulare, în parte, a HCL nr. 166/2003, adoptată prin H.G. nr. 1016/2005, privind includerea în inventarul domeniului public al Municipiului Timișoara, ANEXA NR. 2 - POZIȚIA nr. 2300 a imobilului intabulat în CF nr. x Freidorf (CF actual nr. x Timișoara), nr. top/cadastru x, grădină în izlaz, în suprafață de 3237 mp, situat în loc. Timișoara, str. x, jud. Timiș, cu consecința trecerii acestuia în domeniul privat al statului. Totodată, a solicitat recurenta – reclamantă și anularea H.G. nr. 1016/2005.
Prima instanță, învestită cu cererea de chemare în judecată, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, și a respins cererea în consecință.
Nemulțumită de această soluție, recurenta- reclamantă a formulat recurs prin prisma motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 3, 6,7 și 8 C. proc. civ.
Procedând la analiza motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește neîntemeiat, apreciind că cererea de chemare în judecată a recurentei-reclamante nu a fost soluționată cu încălcarea competenței de ordine publică a unei alte instanțe.
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care prevede că (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, având în vedere că se solicită anularea H.G. nr. 1016/2005, act normativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Guvernul României, cererea este de competenta soluționare a curții de apel.
Prin urmare, va fi înlăturată critica părții recurente grevată pe temeiul de drept de la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
În continuare, analizând motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevede că casarea sentinței se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat.
În acest context, se relevă faptul că din motivarea expusă de instanța fondului nu se poate ajunge la concluzia că aceasta cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, câtă vreme raționamentul expus de judecătorul fondului în argumentația prezentată în considerente, conduce la concluzia finală cuprinsă în dispozitivul sentinței civile atacate.
Prin urmare, se poate deduce din motivarea primei instanțe silogismul juridic, care poate fi suspus controlului instanței de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sentința civilă atacată necuprinzând o motivație lipsită de coerență juridică din perspectiva indicată de partea recurentă.
Ulterior, procedând la analiza motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. care prevede că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, reține Înalta Curte că nici acest motiv nu este fondat, în considerarea faptului că, prin soluția de la fond nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii civile nr. 17151/02.12.1997.
Astfel, obiectul prezentei acțiuni este distinct de cel al dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 17151/02.12.1997, în cererea de față nefiind analizată calitatea de proprietară a recurentei și nefiind dezbătut vreun drept care să aibă caracter adiacent cu cel statuat de o altă instanță, la un moment anterior, cu putere de lucru judecat.
Mai mult decât atât, soluția primei instanțe, care a fost emisă în temeiul unei excepții procesuale, nu a antamat fondul raportului juridic litigios, astfel că nu se poate identifica în cauză încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 17151/02.12.1997.
În continuare, analizând motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevede că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reține instanța de control judiciar că criticile subsumate acestui motiv de casare pot fi, mai degrabă, încadrate punctului 5 al aceluiași articol, când hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură ce atrag sancțiunea nulității, motiv de casare pe care îl apreciază ca întemeiat si care urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, lecturând argumentația primei instanțe din perspectiva soluției de respingere, ca inadmisibilă, în tot, a acțiunii, prin raportare la actele și înscrisurile dosarului, constată Înalta Curte că soluția de la fond este, parțial, greșită.
Cu privire la primul capăt de cerere, reținând că în cauză, a mai fost soluționată de către instanță-Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 497/2020, o acțiune cu același obiect de anulare a HCL nr. 166/2003, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea ținând cont de soluția dată deja problemei de drept respective de tribunal.
Totodată, prima instanță în motivarea soluției de respingere ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea HCL nr. 166/2003 a invocat disp. art. 431 C. proc. civ., respectiv pretinsa autoritate de lucru judecat a sentinței nr. 497/2020 a tribunalului prin care fusese soluționată o cerere identică a recurentei – reclamante(cerere respinsă tot ca inadmisibilă), soluție care apare ca nefiind corectă din perspectiva temeiului de drept al cererii de chemare în judecată formulate de recurenta-reclamantă și care nu poate fi menținută de instanța de control judiciar.
Înalta Curte nu poate achiesa la raționamentul primei instanțe câtă vreme temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată este diferit de cel al acțiunii din dosarul nr. x/2020 în care s-a pronunțat sentința civilă amintită în paragraful anterior, dovadă în acest sens fiind și faptul că revine competența de soluționare a cauzei unei instanțe diferite(respectiv dosarul nr. x/2020 a fost soluționat de tribunal, în fond, iar dosarul nr. x/2021 a fost soluționat, în fond, de curtea de apel).
Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 87/2020, aspect învederat și de recurentă în cererea de recurs, cu mențiunea că dreptul acesteia de înscriere în cartea funciară s-a născut ulterior apariției actului normativ amintit. Fiind vorba de o cerere care are un alt temei de drept, nu poate fi relevată autoritatea de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 497/2020, și având în vedere că reclamanta a parcurs etapa procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, se impunea ca prima instanță să analizeze această cerere nouă în raport de obiectul ei concret si de înscrisurile doveditoare atașate acesteia.
Prin urmare, din perspectiva celor anterior expuse, prima instanță trebuia să analizeze cererea de chemare în judecată a recurentei – reclamante fără a ține seama de soluția pronunțată în cauza nr. 27/30/2020 deoarece aceasta nu conține o dezlegare dată de o altă instanță într-o cerere identică ca si cauză, obiect și părți cu cea dedusă judecății de față.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 1016/2005, rezultă din analiza înscrisurilor de la dosar că recurenta – reclamantă nu a formulat plângere prealabilă, care potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, poate fi adresată Guvernului oricând, sens în care soluția primei instanțe cu privire la această pretenție este corectă și se impune a fi menținută.
În concluzie, rezultă că a fost încălcat dreptul recurentei - reclamante la un proces echitabil, fiindu-i cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, prima instanță urmează a avea în vedere toate criticile formulate de recurentă în cadrul căii de atac cu privire la nelegalitatea sentinței civile atacate.
Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, reținând că, în cauză, nu se confirmă elementele de identitate de obiect, cauză și părți de la art. 431 C. proc. civ., fiind incorectă soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a HCL nr. 166/2003 cu motivarea prezentată de prima instanță.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 564 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
De asemenea, Înalta Curte va menține măsura respingerii, ca inadmisibile, a cererii de anulare a H.G. nr. 1016/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 564 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează, în parte, sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea de anulare a HCL nr. 166/2003 emisă de Consiliul local al Municipiului Timișoara.
Menține măsura respingerii, ca inadmisibile, a cererii de anulare a H.G. nr. 1016/2005.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.