ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2023

Ședința publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 01.09.2021, pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților - Parlamentul României, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 8, art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (5) C. civ., Normele metodologice din data de 15.02.2016 privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, art. 15, art. 16 din Constituția României, art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, a solicitat anularea Ordinului nr. 592 din 05.03.2021 privind încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată în temeiul Ordinului nr. 733 din data de 26.05.2020 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților - Parlamentul României; obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite reclamantului, cu titlu de indemnizație pentru limită de vârstă, sume actualizate dobânda legală, începând cu data de 27.02.2021; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 225/F-CONT din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretarului General al Camerei Deputaților, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților - Parlamentul României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare in judecată și anularea Ordinului nr. 592 din 05.03.2021 privind încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată în temeiul Ordinului nr. 733 din data de 26.05.2020 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților - Parlamentul României; obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite reclamantului, cu titlu de indemnizație pentru limită de vârstă, sume actualizate dobânda legală, începând cu data de 27.02.2021.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul - pârât Parlamentul României-Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea acestuia in cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., excepție respinsă de Înalta Curte in ședința publică.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la natura juridică a raportului dedus judecății se constată că recurentul - reclamant a învestit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea intimaților pârâți la acordarea indemnizației lunare de limită de vârstă, aferentă exercitării mandatului de deputat, astfel cum această indemnizație este prevăzută prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.

Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare, prevede alin. (2) al aceluiași articol.

Astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limita de vârstă este asimilată drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și totodată condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

În atare context, competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, acesta fiind reprezentat de refuzul acordării unor drepturi asimilate drepturilor de asigurare socială iar faptul că indemnizația în discuție este stabilită prin ordinul secretarului general al Camerei Deputaților, respectiv Senatului nu atrage competența instanței de contencios administrativ întrucât în planul litigiilor de asigurări sociale nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi ci conținutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziții contrare, contestațiile privind aceste decizii sunt soluționate de jurisdicția asigurărilor sociale și nu de instanțele de contencios administrativ.

În consecință, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este criticabilă în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Sintagma "alcătuirea instanței" implică atât nerespectarea normelor privind compunerea instanței, cât și pe acelea referitoare la constituirea instanței, noțiuni care nu sunt prevăzute ca atare în legislație.

Astfel, în C. proc. civ. este relevantă mențiunea din art. 426 alin (1), potrivit căreia Când în compunerea completului de judecată intră și asistenți judiciari (.....), președintele îl va putea desemna pe unul dintre aceștia să redacteze hotărârea.

Apreciază Înalta Curte că judecarea cauzei de către un complet nespecializat în litigii de muncă și asigurări sociale, fără includerea asistenților – judiciari, ar încălca o normă de procedură din care ar rezulta o vătămare adusă părții și care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

In acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii nr. 17/2018 a statuat că "Normele care reglementează competența materială procesuală (specializată) sunt în mod evident de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiție, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea și numărul cauzelor.

Specializarea instanțelor/secțiilor și judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ține de organizarea și administrarea justiției. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competența specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părților. Or nu poate fi lăsat la latitudinea părților ca, spre exemplu, o instanță civilă să soluționeze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ.

În plus, a permite convenția părților asupra jurisdicției competente sub aspectul specializării ar însemna ca, indirect, să fie afectat principiul legalității căilor de atac și să fie încălcate normele imperative de procedură specifice materiei respective, știut fiind că, în funcție de jurisdicția specializată, există diferențe importante în ceea ce privește căile de atac, termenele în care pot fi formulate, procedura de judecată, taxele judiciare de timbru datorate etc."

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza spre compententă soluționare Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 225/F-CONT din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.