ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2325/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 12.04.2018, sub nr. x/2018, împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat, ca efect al admiterii cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1778/28.03.2016 a Curții de Apel București, după cum urmează: 1. să se dispună anularea recursului ASF împotriva Hotărârii 6196/30.09.2015 a Tribunalului București, hotărâre pronunțată în dosarul x/2015 ca neîndeplinind cerințele imperative ale Art. 486, alin. (1), lit. e) și alin. (2) din C. proc. civ., ce prevede că este lovită de nulitate cererea depusă și nesemnată de parte sau de un reprezentant convențional, în cazul de față, recursul ASF nefiind semnat de ASF ci de un avocat al B., care, la data de 2 februarie 2015, data înscrisă pe împuternicirea avocațială folosită în recurs, în mod cert nu avea calitatea de reprezentant convențional, așa cum relevă înscrisul nou, în primul rând pentru că la acea dată nu exista un contract de asistentă juridică încheiat între ASF și B. dat fiind că înscrisul nou descoperit atestă că data certă a contractului dintre ASF și B. este 27 iulie 2015 și în al doilea rând, întrucât contractul de asistență juridică nr. x/27 iulie 2015, nemenționând în cuprinsul său numele avocaților acceptați de ASF, pentru reprezentare, astfel cum prevede imperativ Legea 51/1995 la Art. 6, Alin. 7 pentru societățile profesionale cu răspundere limitată, cum este B., nu oferă calitatea de reprezentant avocatului din cadrul B. care a semnat recursul. 2. anularea cererii reconvenționale semnate și depuse prin avocat de la B. în acest dosar în data de 24 iulie 2015, fără ca avocații din cadrul societății să aibă calitatea de reprezentant convențional al ASF, întrucât cererea nu a fost semnată de ASF (astfel cum prevede Art. 148, alin. (1) din C. proc. civ.) iar contractul de asistență juridică nr. x, încheiat între ASF și B., are dată certă 27 iulie 2015, conform înregistrării din înscrisul nou atașat prezentei cereri- Registrul Oficial de Evidență al Avocaților, devenind opozabil terților - în cazul de față instanței de fond la data de 27 iulie 2015, așadar la o dată ulterioară datei de 24 iulie 2015, când a fost depusă cererea reconvențională în document comun cu întâmpinarea, ceea ce demonstrează evidența faptului că, în baza înscrisului nou, cererea reconvențională a fost depusă și semnată de o persoană din cadrul B. fără calitate de reprezentant al ASF la data de 24 iulie 2015. În plus, nici contractul x din 27 iulie 2015 nu menționează expres nici în cuprinsul său și nici în actul adițional care nefiind înscris în registrul de evidență al avocaților nu are dată certă, așa cum în mod imperativ prevede Legea 51/1995, Art. 6 Alin. 7 pentru societățile de avocatură SPARL, numele acelui avocat care a semnat cererea reconvențională și nici mandatul de a semna o astfel de cerere; 3. înlăturarea întâmpinării semnată și documentele depuse prin avocat de B. în data de 24 iulie 2015, întrucât așa cum atestă documentul nou descoperit, respectiv înscrisul nou - data certă a contractului 27 iulie 2015, la data de 24 iulie 2015 ASF era decăzută din termenul de a mai depune întâmpinare și probe. 4. în rejudecarea recursului A. la Hotărârea 6196/30.09.2015 a Tribunalului București, solicită admiterea recursului său, în integralitatea sa.

Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 105 pronunțată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de înscriere în fals în ce privește "contractul de asistență juridică serie x nr. x" și "Act adițional la contractul de asistență juridică"- exemplarele depuse în original la dosarul cauzei - ca neîntemeiată; a respins excepția tardivității declarației de înscriere în fals, ca neîntemeiată; a respins cererea de sesizare a Parchetului cu privire la procedura înscrierii în fals în ce privește împuternicirile avocațiale și contractul de asistență juridică seria x nr. x/2015 depus în copie la dosar fila x voi. I.; a sesizat Parchetul de pe lângă CAB cu privire la procedura înscrierii în fals în ce privește înscrisurile "Contract de asistență juridică serie x nr. x" și "Act adițional la contractul de asistență juridică"- exemplarele depuse în original la dosarul cauzei; a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al intimatei, în cererea de revizuire, ca neîntemeiată; a respins excepția tardivității cererii de revizuire, ca neîntemeiată; a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire; a respins cererea de revizuire promovată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator C., împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Autoritatea De Supraveghere Financiară, ca inadmisibilă; a respins cererea de amendare a revizuentei, ca neîntemeiată; a dispus restituirea dosarului penal; a dispus coaserea la dosar a înscrisurilor aflate în volumul I, intitulate "Concluzii și Notă de administrare probe în dosarul nr. x/2018" datat 18.04.2019, Anexei 1 și Anexei 2 și "Concluzii/Note scrise" datate 18.04.2019, total 6 file.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva decizia civilă nr. 105 pronunțată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentă A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu consecința păstrării doar a sesiszării legale a Parchetului referitoare la falsul contractelor de asistență juridică și să se dispună rejudecarea cauzei.

Apărări formulate în cauză Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, și în subsidiar, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Cu titlul preliminar, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta-revizuentă a formulat un veritabil recurs, astfel că, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1), raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că decizia nr. 105 pronunțată la 4 noiembrie 2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă. Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Sub acest aspect Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 105 pronunțată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire promovată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator C., împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, pronunțată în recurs, are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., chiar dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă. În cauză, recurenta – revizuentă A. S.R.L. a formulat recurs împotriva unei hotărâri date asupra unei cereri prin care a solicitat revizuirea unei decizii pronunțate în recurs, decizie care este definitivă. Astfel, și decizia pronunțată în soluționarea revizuirii este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu poate face obiectul unui recurs, având caracter definitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata și va respinge ca inadmisibil recursul promovat.