ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2323/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2323/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 14 aprilie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ. "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2018 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat a se constata nesoluționarea în termen legal de 30 zile, a cererii nr. x/28.08.2018, în mod favorabil sau nefavorabil, având drept consecință vătămarea dreptului său prevăzut la art. 31.2 din Constituție, pe baza art. 1.1 din Legea 554/2004 referitor la nesoluționarea în termen a unei cereri, precum și pe baza art. 8.1 din O.G. nr. 27/2002 referitor la obligația de soluționare în maxim 30 zile, favorabilă sau nefavorabilă, a unei cereri.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2080 pronunțată în data de 25 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 7, art. 6.1, art. 3 b din legea nr. 247/2005 raportat la art. 1 alin. (4) din Constituția României; a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual pasive, invocate de către pârât, ca neîntemeiate; a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2080 pronunțată la 25 iunie 2019 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca temeinică.
Apărări formulate în cauză
Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând excepția netimbrării recursului declarat de A. asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:
"1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
2)În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului-reclamant de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, așa cum i s-a pus în vedere prin comunicarea și citația emise și primite de aceasta la data de 18 iunie 2020 și 10 martie 2022 .
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Reține instanța de control judiciar că, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul trebuia timbrat cu suma de 100 RON.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului declarat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la dosar, recurentul nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2080 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2080 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 14 aprilie 2022.