ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.07.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Primul Ministru al României, a formulat cerere de executare silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă.

A fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Primul Ministru al României, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de executare silită.

În motivarea recursului, a susținut în esență că instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiată, pentru motivul că debitorul pârât Guvernul României ar fi executat, prin adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.

A susținut că Guvernul a adoptat prin H.G. nr. 746/08.06.2022 ceea ce îi era interzis prin titlul executoriu, iar ceea ce trebuia să facă nu a făcut, amânând mult peste termenul legal adoptarea procedurilor și condițiilor vânzării și transferând adoptarea acestora în sarcina altui organ al administrației (căruia, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2015, titlul executoriu nu îi este opozabil).

Chiar dacă ceea ce ar fi trebuit să facă Guvernul ar fi fost să stabilească cota de capital ce se înstrăinează către salariați și momentele când se va realiza vânzarea, H.G. nr. 746/2022 nu valorează executare. Astfel, dacă debitorul trebuia să stabilească momentele la care se va efectua vânzarea (lăsând la o parte că este neconstituțional ca legiuitorul, printr-o lege, să permită administrației să stabilească aceasta când și dacă va pune în executare legea), prin H.G. în discuție debitorul a stabilit doar momentul când vânzarea acțiunilor se va finaliza, respectiv 31.12.2023. În ceea ce privește momentul când va începe vânzarea acțiunilor către salariații B., acesta nu este stabilit.

A mai arătat că dacă Ministrul Energiei va stabili, în viitor, procedurile, termenele și condițiile în care se va realiza vânzarea pachetului de acțiuni, rezultă că nici măcar termenul în care se va finaliza vânzarea, singurul stabilit prin H.G. nr. 746/2022, nu va fi respectat, de vreme ce acel ministru este autorizat să stabilească și termenele.

Pe de altă parte, a susținut că nici din punct de vedere strict formal H.G. nr. 746/2022 nu valorează executarea obligației, nici măcar cea pe care a înțeles-o Guvernul.

Ca urmare, potrivit legii, procentul de 8% din capitalul social care se vindea salariaților aparținea societății B. S.A. și era stabilit la data privatizării societății.

În schimb, procentul din capitalul social stabilit prin H.G. nr. 746/2022, diminuat la doar 1%, aparține societății B. S.A. și se referă la momentul vânzării acțiunilor către salariați (în prezent sau, mai corect spus, în viitor, de vreme ce nu există încă procedurile, termenele și condițiile în care să se efectueze această vânzare):

(1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării.

Pe de altă parte, recurentul arată că instanța de fond nu a luat deloc în discuție apărarea făcută în întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2022, având același obiect precum prezenta speță, în care, ulterior adoptării H.G. nr. 746/2022, pârâtul recunoaște nu numai că nu a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu, dar că nici nu știe cum să o pună în executare și că, oricum, pentru aceasta ar avea nevoie de concursul Ministerului Energiei.

Sub aspectul acestei recunoașteri, hotărârea recurată este nemotivată.

Având în vedere și recunoașterea Guvernului, făcută la un moment ulterior adoptării H.G. nr. 746/2022, că respectivul act administrativ normativ nu valorează plata obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, prezumția de legalitate a H.G. nu mai acționează și instanța de executare era obligată să constate că nu existau procedurile și condițiile vânzării, să constate că debitorul Guvern nu a executat obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, să admită cererea de executare silită formulată și să ia măsurile de constrângere prevăzute de lege - penalitatea și amenda - în scopul determinării pârâților la executarea în natură a obligației.

A considerat recurentul-reclamant că prima instanță nu a luat în considerare argumentele pe care acesta le-a expus în apărare, hotărârea fiind nemotivată și neconținând considerentele pentru care s-a apreciat că H.G. nr. 746/2022 valorează îndeplinirea obligației. De asemenea, nu a fost avută în vedere nici împrejurarea că, într-un alt litigiu, purtat în dosarul nr. x/2022, Guvernul României a recunoscut, prin întâmpinare, că nu a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu.

Nu în ultimul rând, a mai arătat recurentul că prima instanță a încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu, care a stabilit atât ce debitorul nu are dreptul să facă - să modifice cota de capital care se vinde salariaților B., prevăzută în lege și să stabilească momentele când se va realiza vânzare, cât și ce debitorul este obligat să facă - să pună în executare, din punct de vedere administrativ, dispozițiile din actul normativ superior, cu putere de lege, adică să adopte Normele de aplicare care reglementează procedurile și condițiile vânzării.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierile din 30 mai 2019 și 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acțiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației.

Este de reținut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:

"Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidenta acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații Societății Naționale a Petrolului «Petrom» - S.A. București au dreptul sa achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8 % din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în condițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâților la executarea deciziei nr. 2370/08.05.2019 a Î.C.C.J. - S.C.A.F., prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României și plata penalităților de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanță a constatat că cererea este neîntemeiată, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamantul a susținut, în esență, că prin emiterea H.G. nr. 746/2022, Guvernul României nu a îndeplinit obligația stabilită prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019. Așadar, problema de drept dedusă judecății în calea de atac este aceea a verificării corectei aplicări de către prima instanță a prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport de obligația instituită prin titlul executoriu.

Din analiza dispozitivului deciziei nr. 2370/2019, în raport de prevederile art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997, Înalta Curte reține că hotărârea la emiterea căreia a fost obligat Guvernul României trebuia să stabilească, pe de-o parte, cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați, iar pe de altă parte, momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor. Or, prin H.G. nr. 746/2022 s-a stabilit că vânzarea acțiunilor se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023, iar cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați este de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, dispoziții care corespund obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

În sprijinul afirmației neexecutării titlului executoriu, recurentul-reclamant a susținut că H.G. nr. 746/2022 stabilește că va fi vândută o cotă de 1%, iar nu de 8% din acțiunile B., astfel cum s-a dispus prin titlul executoriu și nu detaliază în întregime modalitatea de punere în executare a obligației, care este delegată altei autorități publice (Ministerul Energiei).

Având în vedere faptul că, prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de actiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar prin H.G. nr. 746/2022 s-a aprobat vânzarea unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că pârâtul debitor a respectat obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, prin decizia Înaltei Curți nu s-a stabilit că hotărârea de guvern trebuie să dispună vânzarea de acțiuni într-un procent fix de 8% din capitalul social, ci, în acord cu art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, procentul de acțiuni urma a fi stabilit prin hotărârea de guvern până la limita de 8%. Acest text de lege recunoaște autorității publice dreptul de a stabili cota procentuală din capitalul social, în raport de care se pot vinde acțiunile, până la limita de 8%, iar această marjă de apreciere a fost reținută și în dispozitivul titlului executoriu, fiind exercitată prin adoptarea H.G. nr. 746/2022.

Totodată, H.G. nr. 746/2022 prevede și termenul limită până la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații B. - 31 decembrie 2023.

Cum prin H.G. nr. 746/2022 Guvernul României a stabilit atât cota procentuală în care se vor vinde acțiunile, cât și termenul până la care acestea se vor vinde, obligația prevăzută de titlul executoriu a fost îndeplinită, iar împrejurarea că hotărârea de guvern nu cuprinde totalitatea procedurilor ce ar trebui urmate în vederea vânzării efective ori data la care va începe procedura de vânzare nu poate fi interpretată ca o neexecutare a hotărârii judecătorești. Câtă vreme titlul executoriu și dispozițiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 nu impun obligația reglementării, prin hotărârea de guvern, a întregii proceduri de vânzare a acțiunilor și nu impun ca procedura să se desfășoare nemijlocit de către Guvernul României, pârâtul a avut posibilitatea de a aproba prin hotărâre de guvern doar cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și termenul până la care se va face vânzarea, urmând ca restul procedurilor să fie stabilite ulterior, în speță prin ordin de ministru (emis de Ministerul Energiei).

Toate aceste aspecte au fost valorificate de instanța de fond prin sentința recurată, care, contrar susținerilor din recurs, a analizat apărările reclamantului și a prezentat motivele pentru care acestea au fost înlăturate și s-a apreciat că obligația din titlul executoriu a fost îndeplinită.

Recurentul-reclamant a mai invocat un argument referitor la nerespectarea, prin H.G. nr. 746/2022, a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/1997, care prevedeau că se va vinde către salariați un procent de acțiuni aparținând societății B. S.A. stabilit la data privatizării societății, pe când prin hotărârea de guvern se dispune vânzarea unui procent de 1% din acțiunile societății B. S.A., din capitalul social înregistrat la data vânzării. Înalta Curte constată că, din cuprinsul dispozitivului titlului executoriu rezultă cu claritate că obligația stabilită în sarcina Guvernului României este aceea a vânzării de acțiuni aparținând B. S.A., iar nu B. S.A., această din urmă societate fiind supusă procedurii de privatizare. Acțiunile aflându-se în prezent în patrimoniul B. S.A., este firească mențiunea că vânzarea se va face din acțiunile ce fac parte din capitalul social al acestei societăți la data vânzării.

Nefondată este și critica referitoare la nevalorificarea pretinsei "recunoașteri" a Guvernului României cu privire la neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu, făcută în cuprinsul unui act procesual depus într-o altă cauză. Instanța de executare este ținută să soluționeze cauza doar în raport de actele și lucrările cauzei pendinte, respectiv de argumentele și apărările expuse de părți în speța cu care este învestită, neputându-se raporta la acte procesuale ale părților din alte litigii, purtate într-un alt cadru procesual subiectiv și obiectiv. Fiecare cauză beneficiază de o specificitate dată de obiectul cererii, de pretențiile concrete ale reclamantului, de probele pe care se sprijină aceste pretenții, aspecte care, chiar și în cazul unor litigii cu grad de similaritate ridicat, pot determina formularea unor apărări diferite și o analiză distinctă din partea instanței de judecată. În concluzie, instanțele de judecată nu pot face aprecieri cu privire la susținerile părților din alte cauze și care nu se află în conexiune cu pricinile cu care sunt învestite, criticile recurentului-reclamant fiind, astfel, nefondate.

Înalta Curte mai reține că răspunderea reglementată prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcționează ca un mijloc de constrângere la executare. Prin reglementare, caracter și scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmărește obligarea la executarea titlului executoriu și sancționarea conducătorului autorității publice.

Or, în cauza de față, la momentul soluționării cererii de către prima instanță, nu se justifica aplicarea acestor mijloace de constrângere, având în vedere adoptarea H.G. nr. 746/2022 anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât obligația stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită.

În privința ultimului argument invocat prin cererea de recurs, cel vizând încălcarea autorității de lucru judecat a titlului executoriu a cărui executare silită se solicită, Înalta Curte constată neîndeplinirea în cauză a cerinței triplei identități de părți, obiect și cauză, în sensul art. 430-431 din C. proc. civ., precum și faptul că executarea obligației stabilite prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019, într-o manieră criticată de către recurent, nu echivalează cu nesocotirea de către prima instanță a autorității de lucru judecat a deciziei menționate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.