ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1509/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.10.2022 sub nr. x/2022/a3, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii din data de 28.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, cu privire la cererea de lămurire formulată de acesta în respectivul dosar, în care are calitatea de reclamant. Anexat cererii de reexaminare, petentul a formulat și o solicitare de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. 1.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 9 decembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă. Totodată, a respins cererea de reexaminare formulată de petent ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În fapt, a arătat că în România legea și autoritatea judecătoreasca nu admit existenta contenciosului penal, constituțional și de drept internațional dintre cetățean și stat pentru fapte săvârșite de stat sau autorități publice cu încălcarea gravă a C. pen., Constituției și tratatelor cu privire la drepturile omului. În România, nici legea, nici autoritatea judecătoreascaă, nu recunosc drepturile naturale ale persoanei umane: dreptul la viață, dreptul la libertate, dreptul la apărare, atunci când acestea sunt încălcate de stat sau autorități publice. Acest statut de monarhie absolută de drept divin nu îndeplinește condițiile de statalitate recunoscute de lumea civilizată în dreptul internațional cutumiar, Convenția de la Montevideo despre drepturile și obligațiile statelor. Nu există jurisdicție penală pentru infracțiuni săvârșite de stat și nu există respect pentru tratate. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nul, având în vedere că nu a fost motivat în fapt și în drept, astfel cum prevăd dispozițiile legale. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 martie 2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aprecieri personale cu privire la legea și autoritatea judecătorească din România, afirmații care sunt lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond. Astfel, deși prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, atât timp cât excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, prin raportare, pe de o parte, la prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă, și, pe de altă parte, la obiectul cererii, recurentul-reclamant nu a înțeles să critice raționamentul instanței și să arate motivele pentru care, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza dedusă judecății. Nici cu privire la cererea de reexaminare, pe care prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, reținând că cererea de lămurire a fost în mod corect respinsă, câtă vreme aspectele invocate pe calea acestei cereri nu se circumscriu dispozițiilor art. 443 C. proc. civ., nefiind învederate împrejurări care să justifice lămurirea dispozitivului încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, nu s-au formulat critici concrete de către recurentul-reclamant. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și redarea, prin cererea de recurs, a unor aprecieri personale cu privire la legea și autoritatea judecătorească din România, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va constata nul recursul formulat de reclamantul A..