ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3883/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3883/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 septembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
La data de 16.02.2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..
Prin Rezoluția din data de 19.02.2021, Curtea de Apel București a pus în vedere reclamantului, sub sancțiunea anulării cererii, să indice în concret a obiectul cererii de chemare în judecată și a cadrul procesual pasiv (cu cine înțelege să se judece), să depună la dosar actul/actele în litigiu, sub semnătură pentru conformitate.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.03.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând că, deși reclamantul a depus precizări la data de 25.02.2021, din cuprinsul acestora nu se poate stabili în concret obiectul cererii de chemare în judecată și nici cadrul procesual pasiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul - reclamant A., formându-se dosar asociat înregistrat pe rolul aceleiași instanțe - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021/a1.
Încheierea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.06.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 193 și art. 200 din C. proc. civ., a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.
Cererea de recurs.
Atât împotriva încheierii din data de 10.03.2021, cât și împotriva încheierii din data de 18.06.2021, ambele pronunțate în Camera de Consiliu de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și "admiterea sesizării la CSM -Inspecția Judiciară a plângerii împotriva judecătoarei B. și a grefierei C. pentru încălcarea Constituției și a legilor".
Procedura de soluționare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 28 iulie 2022, s-a fixat primul termen pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13.09.2022, în ședință publică, cu citarea părților.
Alte aspecte procesuale
Având în vedere că prin cererea de recurs ce face obiectul judecății au fost atacate două încheieri pronunțate în două dosare distincte, respectiv încheierea din data de 10.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 și încheierea din data de 18.06.2021 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021, recursul promovat împotriva încheierii din data de 10.03.2021 a fost înregistrat separat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administativ, preluând același număr al dosarului de bază, respectiv nr. x/2021, fiind repartizat pe rolul Completului de judecată nr. 2, având termen fixat pentru data de 12.12.2022.
Așadar, dosarul de față vizează doar recursul promovat de recurentul - petent A. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Camera de Consiliu din data de 18.06.2021 în dosarul nr. x/2021, aceasta fiind hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți.
Soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita (instanței de control judiciar) reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de apel. Desfășurarea judecății în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanța superioară asupra legalității hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " 1. Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Prin urmare, este necesar, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Analizând astfel dacă hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de reexaminare formulată de aceeași parte în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., pentru care legiuitorul a prevăzut că:
"Împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării", iar la alin. (7) al aceluiași articol a prevăzut că " Cererea (de reexaminare) se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)".
Astfel, din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, împotriva încheierii de anulare pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare, de care recurentul a și uzat, hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare având caracter definitiv, acesta neavând deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.
Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanța de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța.
Prin urmare, în condițiile în care recursul de față vizează o încheiere pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., instanța de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, având caracter definitiv, motiv pentru care Înalta Curte reține că recursul promovat de recurentul - petent este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 18 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.