ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2022

Obiectul litigiului dedus judecății La data de 22.04.2019 sub nr. x/2019 s-a înregistrat la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale obligarea pârâtei să revoce Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 și Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 și să se se constate că până la soluționarea definitivă a dosarului procedura de concesionare a activităților miniere din perimetrele Zănoaga și Dâlmele și Hăblău, jud. Hunedoara se suspendă de drept. Prin sentința civilă nr. 506/30.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, instanța a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționarea cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale, în favoarea Tribunalului București – secția a II a contencios administrativ și fiscal. Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința 8455 din 5.12.2019 a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 38/2020 pronunțată în data de 18 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ invocată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L., a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și în consecință, a revocat hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 de descalificare a reclamantei, consemnată în procesul-verbal nr. x din 26.03.2019 și de respinge a ofertei acesteia pentru deschiderea plicului interior pentru perimetrul de exploatare publicat Zănoaga cu Dâlmele, a revocat hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 de descalificare a reclamantei, consemnată în procesul-verbal nr. x din 26.03.2019 și de respinge a ofertei acesteia pentru deschiderea plicului interior pentru perimetrul de exploatare Zănoaga cu Dâlmele, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, a obligat pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A. în cuantum de 4100 RON, reprezentând onorar avocat în cuantum de 4000 RON, conform facturii serie x nr. x din data de 18.04.2019, corespunzătoare împuternicirii avocațiale seria x nr. x din 18.04.2019 și a constatat suspendată procedura de concesionare a activităților miniere pentru perimetrele de exploatare Zănoaga cu Dâlmele până la soluționarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 38/2020 pronunțată la 18 martie 2020 de Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică. Recurenta critică soluția Curții de Apel Alba Iulia, în primul rând pentru că face o aplicare greșită a art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, menționează că acest articol se referă la lipsa de interes, însă chiar din denumirea acestui articol reiese faptul că se referă la obiectul acțiunii în contencios administrativ. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității ridicată prin întâmpinare pentru faptul că nu a motivat această excepție și nu a indicat neregularitățile referitoare la componentele dreptului la acțiune. Însă, așa cum s-a arătat prin întâmpinare se putea recurge la o acțiune în contencios administrativ numai dacă se încălca un drept recunoscut de lege sau un interes legitim. Consideră ca nu s-a făcut dovada sub nicio formă de către societatea reclamantă că s-ar fi încadrat în vreuna dintre aceste conditii de admisibilitate. Mai mult, prin rolul activ, instanța putea să observe că obiectul cererii nu se încadrează în art. 8 din fosta lege a contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, critică soluția pronunțată de instanța de fond care a considerat că nu ar fi indicat datele si informațiile din Raportul de activitate ce sunt incluse în FGM și/sau FNR/R în condițiile în care întreg Raportul face parte din FGN conform art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003. Este adevărat că în baza art. 38 lit. f) și art. 39 lit. f) din Legea minelor, societatea ar fi putut să folosească date și informații din propriul său raport dacă ar fi fost în scopul obținerii licenței de exploatare după expirarea termenului de valabilitatea a licenței de explorare și numai dacă avea acordul ANRM în acest sens. Insă, nici în acest caz, nu se încadrează societatea reclamantă. De asemenea, susține că există o contradicție în ultimul aliniat al considerentelor sentinței atacate, instanța de fond arată că: "Nicio prevedere legală nu menționează că rapoartele de activitate cu privire la exploatarea cărbunelui constituie FGN și/sau FNR/R" ceea ce contravine art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003. Ultimul aspect criticabil al sentinței instanței de fond este referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât se menționează un cuantum de 4100, dar în justificare se indică onorariul de avocat perceput cu factura fiscală seria x în valoare de 4000 RON, existând o diferență de 100 de RON. În concluzie, sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 497 C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea reclamantei de obligare a pârâtei să revoce Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 și Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 și de constatare că, până la soluționarea definitivă a dosarului procedura de concesionare a activităților miniere din perimetrele Zănoaga și Dâlmele și Hăblău, jud. Hunedoara se suspendă de drept. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a revocat hotărârile, apreciind că în absența indicării în concret de către pârâtă a datelor și informațiilor din rapoarte de activitate cu privire la exploatarea cărbunilor din perimetrul Balomir – Uricani, conform licenței de exploatare nr. x/2016, care fac parte din FGN și/sau FNR/R, descalificarea reclamantei pe motivul generic că, a indicat în listă rapoarte de activitate cu privire la exploatarea cărbunilor din perimetrul Balomir – Uricani, conform licenței de exploatare nr. x/2016 nu respectă cerința legală. Pârâta Agenția Națională pentru Resursele Minerale a declarat recurs apreciind soluția ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond . Prioritar, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se impune soluționarea excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă. Înalta Curte constată, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât pârâta formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, astfel că nu este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocate de intimatul-reclamant. Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele: Din oficiu, Înalta Curtea a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. . Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; În doctrina și practica judiciară, s-au mai conturat mai multe aplicații ale motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea principiului disponibilității, încălcarea principiului contradictorialității, încălcarea principiului oralității dezbaterilor, lipsa dezbaterilor pe fond, decăderea din proba testimonială în anumite condiții vătămătoare pentru partea care a solicitat proba, încălcarea principiului nemijlocirii, modul de întocmire a dispozitivului, ș.a. Deși recurenta pârâtă a invocat în mod expres doar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele prezentate în cuprinsul recursului cu privire la pronunțarea eronată de către prima instanță asupra cauzei, se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., " Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților." Iar potrivit art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ., "(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel." Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în principal obligarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale la revocarea hotărârii Comisiei, dar prin hotărârea atacată instanța de fond a dispus direct revocarea comportându-se ca o autoritate administrativă și substituindu-se pârâtei. Întrucât instanța de fond a dispus, prin soluția pronunțată, direct revocarea hotărârii Comisiei, pronunțându-se pe altceva decât s-a cerut și depășind limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, încălcând astfel principiul disponibilității și al rolului judecătorului în aflarea adevărului, devin incidente dispozițiile art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect care atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta să analizeze și să se pronunțe asupra acțiunii în limitele investirii sale. Reținând, în consecința, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect față de care se impune casarea în tot a sentinței pronunțate de prima instanța si trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de casare invocate prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtâ. Casarea și trimiterea în rejudecare pentru acest motiv de recurs face imposibilă analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a îndeplinirii sau nu a condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune respingerea sau admiterea excepției inadmisibilității și/sau revocarea hotărârii Comisiei de deschidere nr. 98/2019 pentru Oferta A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 și pentru Oferta B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019, apărările pârâtei expuse în întâmpinarea formulată la instanța de fond, dar și în motivele de recurs urmând a fi avute în vedere, pe lângă susținerile reclamantului și probatoriul administrat, de prima instanță, cu ocazia rejudecării.