ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie: - anularea Ordinului nr. 212 din 15.10.2019 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de conducere de director al Direcției contencios și relații publice și revenirea în funcția de execuție de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Serviciului juridic și contencios din cadrul Direcției contencios și relații publice; - repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de director deținută anterior și plata corespunzătoare a drepturilor salariale și a celor de asigurări sociale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă în funcție, indexate și recalculate de la data revocării, respectiv 14.10.2019; - obligarea pârâtei la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul efectiv plătit și cel la care era îndreptățit, corespunzător funcției de director deținute anterior revocării ilegale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1296 din 9 decembrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, a anulat Ordinul nr. 212/15.10.2019 al Președintelui ANC, a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii ordinului a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre veniturile obținute de reclamant și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data revocării și până la reintegrarea efectivă a obligat pârâtă să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor de mai sus, de la data scadenței fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond intervenienții B. și C. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Intervenienta B., prin motivele de recurs, arată că interesul său este de a se apăra și a-și demonstra nevinovăția în raport cu acuzațiile aduse de reclamant, pentru a nu îi fi lezat dreptul la apărare și pentru a nu i se aduce prejudicii în dosarul de urmărire penală, având în vedere faptul că reclamantul a făcut o serie de afirmații la Corpul de Control al Ministrului Justiției, concretizate într-un raport în baza căruia aceasta a fost revocată din funcția de Președinte al Comisiei pentru Cetățenie. Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări. Potrivit dispozițiilor 61 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", alin. (3) al aceleiași articol statuând că "Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți". Una din condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie voluntară este interesul, care, potrivit dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ. trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual". Interesul său de a interveni în proces este unul preventiv, aceasta datorându-se faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin hotărârea ce urmează a se pronunța în cauză, Reiese, așadar că în mod nelegal Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție accesorie voluntară formulată în cauză, așa cum rezultă din fisa Ecris a dosarului afișată pe șite-ul portalul instanțelor de judecata, producând o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate în aceste condiții, în temeiul art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ. Intervenientul C., în motivarea recursului arată că cererea de intervenție accesorie este justificată sub aspectul interesului, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Ordinului Președintelui ANC nr. 212/15.10.2019, și faptul că acest ordin a fost emis de el, în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie, funcție pe care o deținea la acel moment. Interesul este unul personal și direct, dat fiind faptul că o eventuală admitere a cererii reclamantului ar deschide calea către o acțiune împotriva sa de recuperare a prejudiciului sau de solicitare de daune. Mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că figurează ca parte în prezenta cauză în calitate de președinte al Autorității emitente pârâtă în prezenta cauză, iar apărările pe care le face vizează tocmai aspectele pe care le prezintă în justificarea interesului, întrucât la momentul actual nu mai are calitatea de președinte al instituției pârâte, încă din 30.03.2020, fiind eliberat din funcție prin Decizia Prim-Ministrului nr. 192/30.03.2020.

Apărările formulate în cauză Intimații A. și Autoritatea Națională pentru Cetățenie au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca neavenit.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este neavenit. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul dosarului îl reprezintă anularea Ordinului nr. 212 din 15.10.2019 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de conducere de director al Direcției contencios și relații publice și revenirea în funcția de execuție de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Serviciului juridic și contencios din cadrul Direcției contencios și relații publice și repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de director deținută anterior și plata corespunzătoare a drepturilor salariale și a celor de asigurări sociale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă în funcție, indexate și recalculate de la data revocării, respectiv 14.10.2019 Înalta Curte constată că dispozițiile art. 56 C. proc. civ. consacră o limitare a activității procesuale a intervenientului în interesul uneia dintre părți, în cazul în care partea principală nu și-a manifestat în mod expres voința de a exercita calea de atac a apelului sau recursului. Astfel, recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (4) noul C. proc. civ., titularul unei cereri de intervenție accesorie poate uza de calea de atac deschisă împotriva unei hotărâri, numai în condițiile declarării aceleiași căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenția de către terț. Înalta Curte a apreciat că sancțiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac. Cum în prezenta cauză Autoritatea Națională pentru Cetățenie nu a formulat recurs, Înalta Curte va respinge recursul ca neavenit.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca neavenit.