ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de la data de 23.08.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, solicitând instanței: § anularea Ordinului președintelui ANC nr. 75/17.05.2017, și obligarea ANC să emită un nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze drepturile salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON (care nu include majorarea de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015), începând cu data de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015); § obligarea pârâtei ANC la plata diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanta prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit, începând de la data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflației; § obligarea pârâtei ANC la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei menționate la pct. II, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective a acestui debit; § obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare, în bugetul ANC, pentru plata sumelor menționate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 849 din 27 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie. A fost anulat parțial Ordinul nr. 75/17.03.2017 și adresa nr. x/25.07.2017 emise de pârâtă, în partea ce privește elementele componente ale venitului total brut al reclamantei ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege. A fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015. Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflației cu dobânda legală.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 849 din 27 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut recurenta-pârâtă că prin Ordinul nr. 98/22.06.2018, emis de președintele ANC s-a dispus ca pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie să beneficieze de o indemnizație de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON; iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, de o valoare de referință sectorială de 463,5 RON; În acest context, a înțeles să reitereze excepția inadmisibilității acțiunii, invocată și prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, pentru lipsa procedurii prealabile. În ceea ce privește fondul cauzei, a criticat soluția primei instanțe, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 43/2016, ale Deciziilor nr. 794/2016 și nr. 821/2008 ale Curții Constituționale și dispozițiile art. 147 din Constituție, apreciind că drepturile salariale nu pot fi cenzurate de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi în afara sferei sale de reglementare. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 25 mai 2021 intimata-reclamantă A. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. (personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor) în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și Ministerul Justiției a solicitat instanței: anularea Ordinului președintelui ANC nr. 75/17.05.2017, și obligarea ANC să emită un nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze drepturile salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON (care nu include majorarea de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015), începând cu data de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015); obligarea pârâtei ANC la plata diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanta prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit, începând de la data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflației; obligarea pârâtei ANC la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei menționate la pct. II, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective a acestui debit; obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare, în bugetul ANC, pentru plata sumelor menționate. Prin sentința recurată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. fiind anulat parțial Ordinul nr. 75/17.03.2017 și adresa nr. x/25.07.2017 emise de pârâtă, în partea ce privește elementele componente ale venitului total brut al reclamantei ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege. A fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015. Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflației cu dobânda legală. Înalta Curte constată că, la data de 22 iunie 2018, președintele Autorității Națională pentru Cetățenie a emis Ordinul nr. 98/22.06.2018, prin care s-a statuat: "Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunara, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON; (2) în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON; (3) începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii - cadru nr. 153/28.06.2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariate ale personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2); Art. 2 Plata drepturilor salariate prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: - începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariate aferente lunii iulie 2018; - pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Autorității Naționale pentru Cetățenie. Art. 3 Emiterea ordinelor președintelui ANC de stabilire a drepturilor salariate individuale, în acord cu art. 1 se realizează ulterior, după finalizarea calculelor, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie 2018.(…). Se constată că prin ordinul menționat anterior s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimatei-reclamante prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune de reclamanta A.. Luând în considerare și dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției prin care s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca atare. Totodată, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Cât privește soluția primei instanțe dată excepției inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, criticată în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că, prin raportare la soluția de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, examinarea acesteia este de prisos. De asemenea, se observă că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta, care însă nu a formulat recurs în prezenta cauză, astfel că, această soluție a intrat în puterea de lucru judecat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect; va menține celelalte dispoziții din sentință referitoare la excepții.