ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin care s-a dispus suspendarea acestora din funcție, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele A. și B. au contestat Hotărârea nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin care s-a dispus suspendarea acestora din funcție în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și ale art. 62 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că măsura suspendării din funcție a contestatoarelor a fost dispusă ca urmare a aplicării prin hotărârea nr. 27J/15.12.2022 a secției pentru judecători din cadrul C.S.M., a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, constând în "excluderea din magistratură".

Pentru a proceda la soluționarea excepției necompetenței materiale, cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, este aplicabilă Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin raportare la faptul că atât acțiunea disciplinară exercitată de către Inspecția Judiciară, cât și hotărârea secției pentru judecători din cadrul CSM prin care s-a dispus excluderea din magistratură a contestoarelor au fost întemeiate pe dispozițiile acestei legi. Prin urmare, nu prezintă relevanță faptul că măsura suspendării din funcție a contestoarelor a avut loc după data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022, întrucât această măsură are un caracter accesoriu, fiind o consecință directă a aplicării sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură.

Înalta Curte, prin raportare la obiectul cauzei, apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 stabilesc în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, determinate conform dreptului comun, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva Hotărârilor secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.

În cauza de față, Hotărârea nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători nu a fost pronunțată în materie disciplinară, ci a fost adoptată de secția pentru judecători a CSM în exercitarea atribuțiilor sale de autoritate publică.

Înalta Curte mai are în vedere și dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1-3 ale art. 97 C. proc. civ.

Deși, potrivit pct. 4 al aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere obiectul pretențiilor formulate de reclamante și dispozițiile Legii nr. 304/2004, anterior citate, care fac trimitere la competența de drept comun, stabilită conform Legii nr. 554/2004, în soluționarea cererilor prin care se contestă hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Trebuie amintite în acest context și dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, cel din urmă alineat prevăzând că reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că, în prezenta cauză, competența de soluționare revenea Curții de Apel București, însă această este și instanța în cadrul căreia contestatoarele își desfășoară activitatea în calitatea de judecătoare, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora contestatoarele trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În considerarea acestei obligații, contestoarele au solicitat, prin cererea depusă la dosar, la data de 3 aprilie 2023, declinarea prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Pitești, motivat și de faptul că aceasta este instanța în favoarea căreia s-a dispus și declinarea de către Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dosarului nr. x/2023, având aceleași părți, obiect și cauză.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din același cod, art. 9 din Legea nr. 304/2004 și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarele A. și B. împotriva Hotărârii nr. 3168 din data de 19 decembrie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.