ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2209/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – secția civilă la data de 08.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, au solicitat obligarea pârâtelor la plata următoarelor sume:

- suma de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, din cauza emiterii de titluri executorii si punerii in executare a acestora, constatate nelegale de către instanțele de judecata,

- suma de 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicționale, in vederea anularii actelor fiscale, inclusiv in faza de urmărire penala efectuata împotriva administratorilor societății, la sesizarea autorităților fiscale,

- suma de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B., pentru suferințele psihice si fizice in urma cărora s-a declanșat boala autoimuna Addison, care nu se vindeca, si cu un tratament pe viata, datorata stresului emoțional, pentru atingerea adusa imaginii, onoarei si reputației sale ca persoana si om de afaceri, prin actele administrative abuzive si nelegale, anulate ulterior.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că prin decizia de impunere nr. x/05.04.2012 si prin raportul de inspecție fiscala nr. x/05.04.2012, emise de AJFP Ialomița, reclamanta A. S.R.L. a fost obligata la plata sumei totale de 1.895.177 RON, reprezentând impozit pe profit si TVA, cu accesoriile aferente. Deopotrivă, autoritățile fiscale au sesizat si organele de urmărire penala, cauza fiind înregistrata sub nr. x/2012 la Parchetul Ialomița.

Aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate de reclamante, potrivit dispozițiilor Codul de procedură fiscală si Legii nr. 554/2004. In procedura administrativ-jurisdicționala contestația acestora a fost respinsa de DGRFP Ploiești.

A arătat că în procedura judiciara, actele administrativ-fiscale au fost anulate, potrivit sentinței civile nr. 12/23.01.2018 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014, menținută prin decizia civila nr. 3263/08.07.2020 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție. De asemenea, si sesizarea penala a fost clasata, potrivit rezoluției emise de Parchetul Ialomița la data de 26.03.2013.

A mai arătat că autoritățile fiscale nu s-au limitat doar la acțiunile de mai sus ci au solicitat si deschiderea procedurii de insolventa, la Tribunalul Ialomița. Instanța, prin sentința civila nr. 22/11.01.2014, a respins cererea formulata de AJFP Ialomița, soluția fiind menținută de Curtea de Apel București, prin decizia civila nr. 724/04.04.2015.

In toata aceasta perioada 2012-2020, societatea nu si-a mai putut desfășura activitatea, întrucât aceasta a fost blocata si împiedicata prin masurile abuzive luate de autoritățile fiscale. Este evident ca fiind împiedicate să își desfășoare activitatea i s-a produs un imens prejudiciu.

Pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorității publice pârâte este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, deduse din interpretarea prevederilor art. 1.349 și art. 1.357 și următoarele din C. civ., în corelație cu normele care configurează regimul juridic al contenciosului administrativ: existența unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanță sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatată ca atare de instanță; producerea unui prejudiciu; dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciul suferit de reclamant.

În același timp, reclamanta B., in urma controalelor autorităților fiscale si masurilor abuzive dispuse, s-a îmbolnăvit grav. In urma suferințelor psihice si fizice, s-a declanșat boala autoimuna Addison, boala nevindecabila, care necesita tratament toata viata. De asemenea, masurile abuzive luate, a căror durata a fost excesiva, care au scos de pe piața o societate ce era profitabila, au reprezentat o grava atingere adusa imaginii, onoarei si reputației sale, ca persoana si om de afaceri.

Având în vedere aceasta situație de fapt, ținând seama de prevederile Legii nr. 554/2004 si ale C. civ., care reglementează răspunderea civila delictuală, a solicitat admiterea cererii si acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul creat.

In susținerea acțiunii, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori (pentru consecințele actelor emise de autoritățile fiscal asupra activității societății si pentru evaluarea prejudiciului moral), expertiza contabila (pentru evaluarea prejudiciului produs societății).

In drept, a invocat dispozițiile art. 1349 si urm. C. civ., precum si pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Pârâta DGRFP Ploiești prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale motivat de incidența în cauză dispozițiilor art. 19 alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția netimbrării și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Ialomița

Prin sentința civilă nr. 873/17.08.2022 a Tribunalului Ialomița, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Ialomița a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani care adunate însumează 3.055.133,50 RON.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că suma de bani solicitată de reclamanți depășește pragul prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a din legea 554/2004, instanța va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1831 de la data de 18.10.2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea dosarului în favoarea Tribunalului Ialomița, în temeiul art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza spre soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a reținut că cererea reclamantei are ca obiect acordarea de despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv obligarea pârâtei la plata sumelor de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicționale, 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B., pentru suferințele psihice si fizice cauzate ca urmare a emiterii actelor administrativ-fiscale anulate, nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON, astfel încât competența de soluționare a litigiului dedus judecății nu se stabilește prin raportare la criteriul valoric al creanței contestate.

În aceste condiții, competența materială de soluționare a cererii de acordare despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se stabilește prin raportare la rangul administrativ de autoritate publică locală pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI, în calitate de emitentă a deciziei de impunere nr. x din 05.04.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță fiscală în cuantum de 1.895.177 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 248.030 RON și accesorii în sumă de 120.295 RON, respectiv TVA în sumă de 1.025.615 RON și accesorii în sumă de 501.237 RON. prin raportare la rangul administrativ de autoritate publică locală pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI, în calitate de emitentă a deciziei de impunere nr. x din 05.04.2012.

Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competență cu care a fost învestită ivit în Tribunalul Ialomița – secția Civilă și Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, constată Înalta Curte următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data 8 aprilie 2022 reclamanții A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, din cauza emiterii unor titluri executorii si punerii lor în executare, sumei de 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicționale, in vederea anularii actelor fiscale, inclusiv in faza de urmărire penala efectuata împotriva administratorilor societății, la sesizarea autorităților fiscale, și a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B..

Relevanță în prezenta cauză prezintă dispozițiile legale de la art. 19 din Legea nr. 554/2004, care a fost invocat ca și temei de drept de către reclamantă în cadrul acțiunii, care prevede:

(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

(21) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și contractelor administrative.

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru.

Totodată, urmează fi avute în vedere disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004 care la alin. (1) prevede faptul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin urmare, din interpretarea textelor de lege anterior amintite rezultă faptul că instanța competentă să judece pretenția principală(anularea actului administrativ fiscal) rămâne competentă să judece și pretenția accesorie constând în despăgubiri chiar și atunci când aceasta nu a fost a fost dedusă judecății împreună cu cererea principală.

În speța de față, constată Înalta Curte că, în procedura judiciara, actele administrativ-fiscale au fost anulate, prin sentința civilă nr. 12/23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014, soluție menținută prin decizia civila nr. 3263/08.07.2020 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție.

Prin urmare, în acest context, apare ca fiind competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată Curtea de apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal în calitate de instanță care a soluționat fondul pretenției principale prin care s-a solicitat anularea actelor administrativ fiscale vătămătoare.

Deopotrivă, mai constată Înalta Curte că, în speță, conflictul negativ de competență a survenit între Tribunalul Ialomița – secția Civilă și Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia s-a stabilit, prin prezenta decizie, competența de soluționare a cauzei, nu este, așadar, implicată în conflictul de competență sesizat, niciuna dintre instanțe neapreciind că ar reveni acesteia competența de soluționare a cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că, în pronunțarea regulatorului de competență, trebuie să stabilească instanța de judecată competentă conform dispozițiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluționare unei instanțe/secții/complet specializat neimplicate în conflictul negativ sesizat. Declinările reciproce/succesive de competență reprezintă premisa regulatorului de competență, însă stabilirea instanței competente nu este limitată de dispozițiile art. 135 C. proc. civ. la alegerea uneia dintre instanțele aflate în conflict.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-i pe reclamanții B. și A. S.R.L. și pe pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.