ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2023

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 10.10.2019, reclamanții A. si B., cetățeni români, cu reședința obișnuită în Statele Unite ale Americii, personal si în calitate de părinți adoptivi ai minorei C., au chemat in judecata pe paratul Consiliul National al Audiovizualului, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună: 1. Anularea în parte a Deciziei CNA nr. 816/12.09.2019, in ceea ce privește sancțiunea aplicata.

Obligarea Consiliului Național al Audiovizualului să soluționeze în integralitate sesizarea nr. x/30.07.2019, să analizeze toate faptele indicate și să aplice sancțiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare în parte a drepturilor reclamanților și ale fiicei minore și pentru fiecare emisiune în parte în care au fost încălcate drepturile;

Obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (i.e. câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant și fiica minoră);

Obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligarea la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi;

Obligarea CNA la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul dosar. Prin cererea depusa la data de 20.05.2020, confirmată la data de 03.06.2020, reclamanții au renunțat la judecata primului capăt de cerere având ca obiect anularea în parte a Deciziei CNA nr. 816/12.09.2019. 1.2. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 991 din 14 octombrie 2020, Curtea a luat act de renunțarea reclamanților A. și B., la judecarea capătului 1 de acțiune, privind anularea deciziei CNA nr. 816/12.09.2019. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților in privința capătului 1 de acțiune, ca ramasa fara obiect. A respins capătul 2 de acțiune privind obligarea Consiliului National al Audiovizualului la soluționarea integrala a sesizării nr. x/30.07.2019, la analizarea tuturor faptelor si aplicarea sancțiunilor, ca rămas fara obiect. A respins, in rest, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, ca neîntemeiata, in privința despăgubirilor morale, a termenului de executare a hotărârii, a penalităților de întârziere si a cheltuielilor de judecata. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii privind plata despăgubirilor morale precum și obligarea CNA la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă. În dezvoltarea motivului de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 au invocat recurenții denegarea de dreptate cu mențiunea că prima instanță, în mod incorect, a statuat că activitatea CNA nu ar putea fi supusă controlului judecătoresc. Au mai precizat că, dacă s-ar valida raționamentul primei instanțe, CNA ar benefica de imunitate de jurisdicție ceea ce contravine legii. Totodată, au susținut recurenții că le-a fost îngrădit accesul la justiție din perspectiva atitudinii pârâtului care nu și-a respectat obligațiile legale și care, dând dovadă de pasivitate, nu a emis acte de sancționare cu privire la toți radiodifuzorii semnalați în sesizare. În fundamentarea punctului lor de vedere se prevalează recurenții de disp. art. 95, art. 95 1 din Legea nr. 504/2002 precum și de disp. art. 8 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004. Mai mult decât atât, au arătat recurenții că cercetarea judecătorească a fost superficială în sensul că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată din lipsă de probe în condițiile în care nu s-a dispus suplimentarea probatoriului. În ceea ce privește dezvoltarea motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceiași recurenți au arătat că prima instanță a interpretat Legea nr. 504/2002 de o manieră proprie golind de conținut dispoziția legală astfel cum aceasta a fost gândită și adoptată de legiuitor. Au precizaă că au fost încălcate disp. legale de la art. 10, art. 88 și art. 89 din legea audiovizualului, iar atitudinea de pasivitate a pârâtului se impunea a fi cenzurată de instanța de contencios administrativ. Din perspectiva acestui motiv de casare, a fost invocată de recurenți și încălcarea dispozițiilor legale de la art. 1349 C. civ. prin raportare la art. prevederile art. 18 din Legea Contenciosului Administrativ. Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de recurs cu casarea sentinței civile atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. 3. Apărările formulate Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, în motivare, a arătat că soluția primei instanțe este legală și temeinică și se impune a fi menținută. 4. Decizia instanței de recurs 4.1Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurentă și de apărările formulate, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Reclamanții au supus controlului de legalitate Decizia CNA nr. 816/12.09.2019, in ceea ce privește sancțiunea aplicata, au solicitat soluționarea în integralitate a sesizării nr. x/30.07.2019. Totodată, au solicitat obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (i.e. câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant și fiica minoră); obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligarea la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi; obligarea CNA la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul dosar. Prin cererea depusa la data de 20.05.2020, confirmată la data de 03.06.2020, reclamanții au renunțat la judecata primului capăt de cerere având ca obiect anularea în parte a Deciziei CNA nr. 816/12.09.2019. Prin decizia contestată de recurenți, în calitate de părinți ai terțului – vătămat, minora C., s-a aplicat postului D. S.R.L. o amendă de 5000lei pentru încălcarea prev. art. 3 alin. (3) și art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind codul de reglementare a conținutului audiovizualului. Instanța de fond, în raport de modificarea cererii de chemare în judecată precum și de rămânerea fără obiect a cererii de obligare la soluționarea integrală a sesizării reclamanților, a respins acțiunea acestora, soluție pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind întemeiată. Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta nu poate fi primit. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenții au invocat faptul că prima instanță a realizat o denegare de dreptate însă această critică nu poate fi primită în considerarea faptului că prima instanță nu este autorizată de lege, contrar susținerilor recurenților, să impună CNA o anumită conduită. Relevanță în cauză prezintă disp. art. 10 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care prevăd faptul că "Consiliul este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale și își exercită competențele în mod imparțial și transparent, în temeiul prezentei legi și al dreptului Uniunii Europene, fără a solicita sau accepta instrucțiuni din partea niciunei alte instituții sau entități în îndeplinirea sarcinilor care îi revin. Colaborarea cu organisme de autoreglementare, desfășurată în baza unor acorduri sau parteneriate nu constituie solicitare sau acceptare de instrucțiuni." Totodată, urmează a fi avute în vedere și prev. art. 93 alin. (3) din aceeași lege care stabilesc că actele emise de Consiliu, în condițiile prevăzute la alin. (1), pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. Prin urmare, analizând dispozițiile legale anterior amintite, constată Înalta Curte că prima instanță, învestită cu soluționarea cauzei, nu putea decât să verifice legalitatea actului emis de CNA, în calitatea sa de organ imparțial și transparent, respectiv legalitatea deciziei nr. 816/12.09.2019, precum și modul de soluționare a sesizării formulate de reclamanți. Astfel, instanța fondului nu putea analiza conduita pârâtului în sensul de a aplica sau nu o sancțiune ori de a verifica sau nu un anumit post de televiziune. Aplicarea sau neaplicarea sancțiunilor ori verificarea sau neverificarea unei entități este un atribut exclusiv al pârâtului iar instanța de judecată nu poate cenzura această conduită care se circumscrie dreptului de apreciere de care dispune autoritatea pârâtă, drept care-i este conferit de lege. Totodată, prima instanță, procedând la analiza solicitării de soluționare integrală a sesizării formulate de recurenți, a constatat că pârâtul a oferit răspuns sesizării nr. x/30.07.2019, care s-a finalizat cu emiterea deciziei CNA nr. 816/12.09.2019 prin care S.C. D. S.R.L. a fost amendată cu 5.000 RON, pentru nereguli comise in emisiunea "E." din data de 21.06.2019 (vol. I, f.16-19). Aceste aspecte vor fi reținute și de instanța de control judiciar chemată să soluționeze calea de atac. Ulterior, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată împotriva deciziei emise de pârâtul CNA, pe care o apreciau nelegală, sens în care nu se poate reține de instanța de control judiciar că s-a comis o denegare de dreptate. Faptul că soluția emisă de prima instanță nu este în favoarea reclamanților nu înseamnă că au fost nerespectate drepturile procesuale ale acestora sau că ar fi fost încălcate principii fundamentale de drept de judecătorul fondului. Prin urmare, față de aspectele anterior relevate, rezultă că primul motiv de casare a sentinței civile nr. 991/2020 este neîntemeiat și urmează a fi respins în consecință. În continuare, recurenții–reclamanți critică sentința de fond și din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 10, art. 88 și art. 89 din Legea nr. 504/2002. Procedând la analiza criticii părților recurente, în raport și de cele expuse în paragraful de mai sus, rezultă, cu precădere, faptul că prima instanță a dat eficientă prev. art. 10 din legea audiovizualului iar nu a încălcat această dispoziție legală, considerând că nu se poate subroga în drepturile CNA, ca organ imparțial și transparent, cu privire la activitatea de verificare și sancționare a radiodifuzorilor . Deopotrivă, reține Înalta Curte faptul că în cauză nu se confirmă alegația recurenților potrivit căreia pârâtul CNA nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege în art. 88 și art. 89 din aceeași lege, în considerarea faptului că acesta a analizat sesizarea formulată de recurenți și a procedat, ca urmare a identificării unei conduite neconforme din partea postului de televiziune D. S.R.L., la aplicarea unei sancțiuni contravenționale în sarcina acestuia. În ceea ce privește solicitarea recurenților-reclamanți de obligare a Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale, în raport de faptul că încălcarea drepturilor fundamentale a reclamanților ar putea fi, eventual, stabilită în sarcina radiodifuzorilor, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de respingere a unei astfel de cereri este corectă și se impune a fi menținută și în raport de obiectul acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, nefiind identificată în cauză o vătămare a reclamanților ca urmare a unei acțiuni sau inacțiuni din partea autorității pârâte, este nejustificată solicitarea de acordare a daunelor morale întemeiată pe disp. art. 18 din Legea 554/2004. Având în vedere că soluția primei instanțe a fost menținută urmare a controlului judiciar efectuat în calea de atac a recursului, pe aceleași considerente expuse de prima instanță,se vor respinge și capetele de cerere accesorii formulate de recurenți privind stabilirea unui termen de executare și a penalităților pentru neexecutarea în termen. În acest sens, nefiind identificate motive de reformare ale sentinței civile atacate în prezenta cauză, urmează a se respinge, ca nefondată, calea de atac exercitată de reclamanți. 4.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.